Nepocăinţa iudeilor
21Așadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi
, căci
prin faptul că judeci pe altul, te osândești singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleași lucruri. 2Știm, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârșesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul. 3Și crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârșesc astfel de lucruri și pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? 4Sau dispreţuiești tu bogăţiile
bunătăţii, îngăduinţei
și îndelungii
Lui răbdări? Nu vezi
tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? 5Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi
aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, 6care
32:19Mat. 16:271 Cor. 3:82 Cor. 5:10Apoc. 2:23
20:12
22:12
va răsplăti fiecăruia după faptele lui. 7Și anume va da viaţa veșnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea și nemurirea, 8și va da mânie și urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc
adevărului și ascultă de nelegiuire. 9Necaz și strâmtorare vor veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi
peste iudeu, apoi peste grec. 10Slavă
, cinste și pace vor veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec. 11Căci
înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului. 12Toţi cei ce au păcătuit fără lege vor pieri fără lege, și toţi cei ce au păcătuit având lege vor fi judecaţi după lege. 13Pentru că nu
cei ce aud Legea sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea aceasta vor fi socotiţi neprihăniţi. 14Când neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, își sunt singuri lege, 15și ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturisește cugetul lor și gândurile lor, care sau se învinovăţesc, sau se dezvinovăţesc între ele. 16Și faptul acesta se va vedea în
ziua când, după Evanghelia
17:312 Tim. 4:1,81 Pet. 4:5
mea, Dumnezeu va judeca, prin
Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.
Iudeii nu se pot dezvinovăţi
17Tu
, care te numești iudeu, care te
rezemi pe o Lege, care
48:2Ioan 8:41
te lauzi cu Dumnezeul tău, 18care cunoști
voia Lui, care știi să faci deosebire
între lucruri, pentru că ești învăţat de Lege; 19tu, care te
23:16,17,19,24Ioan 9:34,40,41
măgulești că ești călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric, 20povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neștiutori, pentru că în Lege ai
dreptarul cunoștinţei depline și al adevărului; 21tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduiești: „Să nu furi”, furi? 22Tu
, care zici: „Să nu preacurvești”, preacurvești?
Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuiești templele? 23Tu
, care te fălești cu Legea, necinstești pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi? 24„Căci din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între neamuri”, după cum este
scris.
Adevărata tăiere împrejur
25Tăierea împrejur
, negreșit, este de folos, dacă împlinești Legea, dar, dacă tu calci Legea, tăierea ta împrejur ajunge netăiere împrejur. 26Dacă
deci cel netăiat împrejur păzește poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tăiere împrejur? 27Cel netăiat împrejur din naștere, care împlinește Legea, nu te
va osândi el pe tine, care o calci, măcar că ai slova Legii și tăierea împrejur? 28Iudeu nu
este acela care se arată pe dinafară că este iudeu, și tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne. 29Ci iudeu este acela
care este iudeu înăuntru, și tăiere împrejur
este aceea a inimii, în duh
, nu în slovă; un astfel de iudeu își scoate lauda
nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.
Întâietatea iudeului
31Care este deci întâietatea iudeului sau care este folosul tăierii împrejur? 2Oricum, sunt mari. Și mai întâi de toate, prin faptul că
lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu. 3Și ce are a face dacă unii
n-au crezut? Necredinţa
lor va nimici ea credincioșia lui Dumnezeu? 4Nicidecum
! Dimpotrivă, Dumnezeu
să fie găsit adevărat și toţi
116:11
oamenii să fie găsiţi mincinoși, după cum este scris: „Ca
să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale și să ieși biruitor când vei fi judecat.” 5Dar, dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept când Își dezlănţuie mânia? (Vorbesc
în felul oamenilor.) 6Nicidecum! Pentru că, altfel, cum
34:17
va judeca Dumnezeu lumea? 7Și dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu strălucește și mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt eu însumi judecat ca păcătos? 8Și de ce să
nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, care ne vorbesc de rău, că spunem noi? Osânda acestor oameni este dreaptă.
Iudeii și neamurile sunt la fel
9Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi
, fie iudei, fie greci, sunt sub păcat, 10după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. 11Nu
53:1
este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. 12Toţi s-au abătut și au ajuns niște netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. 13Gâtlejul
lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înșele; sub buze au venin
de aspidă; 14gura
le este plină de blestem și de amărăciune; 15au picioarele grabnice
să verse sânge; 16prăpădul și pustiirea sunt pe drumul lor; 17nu cunosc calea păcii; 18frica de Dumnezeu nu
este înaintea ochilor lor.” 19Știm însă că tot ce
15:25
spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice
gură să fie astupată și toată
lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu. 20Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin
3:11Efes. 2:8,9Tit 3:5
faptele Legii, deoarece prin
Lege vine cunoștinţa deplină a păcatului.
Iertarea prin credinţă
21Dar acum s-a arătat o neprihănire
3:21 Grecește: dreptate. pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc
Legea și
Prorocii – 22și anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin
credinţa în Isus Hristos, pentru toţi și peste toţi cei ce cred în El. Nu
este nicio deosebire. 23Căci toţi
au păcătuit și sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. 24Și sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin
harul Său, prin
răscumpărarea care este în Hristos Isus. 25Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie
4:10
, prin credinţa în sângele
Lui, o jertfă de ispășire, ca să-Și arate neprihănirea Lui, căci
trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu, 26pentru ca, în vremea de acum, să-Și arate neprihănirea Lui în așa fel încât să fie neprihănit, și totuși să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus. 27Unde este dar
pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei. 28Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin
credinţă, fără faptele Legii. 29Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul iudeilor? Nu este și al neamurilor? Da, este și al neamurilor, 30deoarece Dumnezeu este unul
singur și El va socoti neprihăniţi prin credinţă pe cei tăiaţi împrejur și tot prin credinţă și pe cei netăiaţi împrejur.
Pilda lui Avraam
31Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.
41Ce vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoșul nostru Avraam
? 2Dacă Avraam a fost socotit neprihănit
prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. 3Căci ce zice Scriptura? „Avraam
a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s-a socotit ca neprihănire.” 4Însă, celui
ce lucrează, plata cuvenită lui i se socotește nu ca un har, ci ca ceva datorat; 5pe când celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socotește pe păcătos neprihănit
, credinţa pe care o are el îi este socotită ca neprihănire. 6Tot astfel și David numește fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socotește neprihănit. 7„Ferice
”, zice el, „de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate și ale căror păcate sunt acoperite! 8Ferice de omul căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul!” 9Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiaţi împrejur sau și pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem că lui Avraam credinţa „i-a fost socotită ca neprihănire”. 10Dar cum i-a fost socotită? După sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur. 11Apoi, a
primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credinţă când era netăiat împrejur. Și aceasta, pentru ca să
fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt tăiaţi împrejur; ca, adică, să li se socotească și lor neprihănirea aceasta 12și pentru ca să fie și tatăl celor tăiaţi împrejur, adică al acelora care nu numai că sunt tăiaţi împrejur, dar și calcă pe urmele credinţei aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam când nu era tăiat împrejur.
Moștenirea vine prin credinţă
13În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moșteni
lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credinţă. 14Căci
, dacă moștenitori sunt cei ce se ţin de Lege, credinţa este zadarnică și făgăduinţa este nimicită, 15pentru că Legea
aduce mânie; și unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege. 16De aceea, moștenitori sunt cei ce se fac prin credinţă, pentru ca să fie prin har
, și pentru ca
făgăduinţa să fie chezășuită pentru toată sămânţa lui Avraam: nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci și pentru sămânţa aceea care
are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, 17după cum este scris: „Te-am
rânduit să fii tatăl multor neamuri.” El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care
înviază morţii și care cheamă lucrurile
care nu sunt ca și cum ar fi. 18Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut și astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Așa
va fi sămânţa ta.” 19Și, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a
18:11Evr. 11:11,12
uitat la trupul său, care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. 20El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, 21deplin încredinţat că El ce făgăduiește poate
să și împlinească. 22De aceea, credinţa aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire”. 23Dar nu
numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire”, 24ci este scris și pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă, celor ce credem în Cel
13:30
ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru, 25care
3:18
a fost dat din pricina fărădelegilor noastre și a înviat
din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi.
