31Care este deci întâietatea iudeului sau care este folosul tăierii împrejur? 2Oricum, sunt mari. Și mai întâi de toate, prin faptul că
lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu. 3Și ce are a face dacă unii
n-au crezut? Necredinţa
lor va nimici ea credincioșia lui Dumnezeu? 4Nicidecum
! Dimpotrivă, Dumnezeu
să fie găsit adevărat și toţi
116:11
oamenii să fie găsiţi mincinoși, după cum este scris: „Ca
să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale și să ieși biruitor când vei fi judecat.” 5Dar, dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept când Își dezlănţuie mânia? (Vorbesc
în felul oamenilor.) 6Nicidecum! Pentru că, altfel, cum
34:17
va judeca Dumnezeu lumea? 7Și dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu strălucește și mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt eu însumi judecat ca păcătos? 8Și de ce să
nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, care ne vorbesc de rău, că spunem noi? Osânda acestor oameni este dreaptă.
9Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi
, fie iudei, fie greci, sunt sub păcat, 10după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. 11Nu
53:1
este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. 12Toţi s-au abătut și au ajuns niște netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. 13Gâtlejul
lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înșele; sub buze au venin
de aspidă; 14gura
le este plină de blestem și de amărăciune; 15au picioarele grabnice
să verse sânge; 16prăpădul și pustiirea sunt pe drumul lor; 17nu cunosc calea păcii; 18frica de Dumnezeu nu
este înaintea ochilor lor.” 19Știm însă că tot ce
15:25
spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice
gură să fie astupată și toată
lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu. 20Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin
3:11Efes. 2:8,9Tit 3:5
faptele Legii, deoarece prin
Lege vine cunoștinţa deplină a păcatului.
21Dar acum s-a arătat o neprihănire
3:21 Grecește: dreptate. pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc
Legea și
Prorocii – 22și anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin
credinţa în Isus Hristos, pentru toţi și peste toţi cei ce cred în El. Nu
este nicio deosebire. 23Căci toţi
au păcătuit și sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. 24Și sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin
harul Său, prin
răscumpărarea care este în Hristos Isus. 25Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie
4:10
, prin credinţa în sângele
Lui, o jertfă de ispășire, ca să-Și arate neprihănirea Lui, căci
trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu, 26pentru ca, în vremea de acum, să-Și arate neprihănirea Lui în așa fel încât să fie neprihănit, și totuși să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus. 27Unde este dar
pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei. 28Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin
credinţă, fără faptele Legii. 29Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul iudeilor? Nu este și al neamurilor? Da, este și al neamurilor, 30deoarece Dumnezeu este unul
singur și El va socoti neprihăniţi prin credinţă pe cei tăiaţi împrejur și tot prin credinţă și pe cei netăiaţi împrejur.
31Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.
41Ce vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoșul nostru Avraam
? 2Dacă Avraam a fost socotit neprihănit
prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. 3Căci ce zice Scriptura? „Avraam
a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s-a socotit ca neprihănire.” 4Însă, celui
ce lucrează, plata cuvenită lui i se socotește nu ca un har, ci ca ceva datorat; 5pe când celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socotește pe păcătos neprihănit
, credinţa pe care o are el îi este socotită ca neprihănire. 6Tot astfel și David numește fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socotește neprihănit. 7„Ferice
”, zice el, „de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate și ale căror păcate sunt acoperite! 8Ferice de omul căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul!” 9Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiaţi împrejur sau și pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem că lui Avraam credinţa „i-a fost socotită ca neprihănire”. 10Dar cum i-a fost socotită? După sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur. 11Apoi, a
primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credinţă când era netăiat împrejur. Și aceasta, pentru ca să
fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt tăiaţi împrejur; ca, adică, să li se socotească și lor neprihănirea aceasta 12și pentru ca să fie și tatăl celor tăiaţi împrejur, adică al acelora care nu numai că sunt tăiaţi împrejur, dar și calcă pe urmele credinţei aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam când nu era tăiat împrejur.
13În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moșteni
lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credinţă. 14Căci
, dacă moștenitori sunt cei ce se ţin de Lege, credinţa este zadarnică și făgăduinţa este nimicită, 15pentru că Legea
aduce mânie; și unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege. 16De aceea, moștenitori sunt cei ce se fac prin credinţă, pentru ca să fie prin har
, și pentru ca
făgăduinţa să fie chezășuită pentru toată sămânţa lui Avraam: nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci și pentru sămânţa aceea care
are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, 17după cum este scris: „Te-am
rânduit să fii tatăl multor neamuri.” El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care
înviază morţii și care cheamă lucrurile
care nu sunt ca și cum ar fi. 18Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut și astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Așa
va fi sămânţa ta.” 19Și, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a
18:11Evr. 11:11,12
uitat la trupul său, care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. 20El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, 21deplin încredinţat că El ce făgăduiește poate
să și împlinească. 22De aceea, credinţa aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire”. 23Dar nu
numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire”, 24ci este scris și pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă, celor ce credem în Cel
13:30
ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru, 25care
3:18
a fost dat din pricina fărădelegilor noastre și a înviat
din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi.
51Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţă
, avem5:1 Sau: să avem. pace
cu Dumnezeu, prin
14:6Efes. 2:18
3:12Evr. 10:19
Domnul nostru Isus Hristos. 2Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har în
care suntem și ne bucurăm
în nădejdea slavei lui Dumnezeu. 3Ba mai mult, ne
bucurăm chiar și în necazurile noastre, căci știm
că necazul aduce răbdare, 4răbdarea
aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. 5Însă nădejdea
aceasta nu înșală, pentru că
dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat. 6Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a
murit pentru cei nelegiuiţi. 7Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva, dar pentru binefăcătorul lui poate că s-ar găsi cineva să moară. 8Dar Dumnezeu
4:9,10
Își arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi. 9Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi prin
sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu
. 10Căci, dacă
atunci când eram vrăjmași, am fost împăcaţi
cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin
14:192 Cor. 4:10,11
viaţa Lui. 11Și nu numai atât, dar ne
și bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.
12De aceea, după cum printr-un
singur om a intrat păcatul în lume și prin
păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit… 13(Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul
nu este ţinut în seamă câtă vreme nu este o lege. 14Totuși moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care
este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină. 15Dar cu darul fără plată nu este ca și cu greșeala, căci, dacă prin greșeala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu și darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belșug celor
26:28
mulţi. 16Și darul fără plată nu vine ca printr-acel unul care a păcătuit, căci judecata venită de la unul a adus osânda, dar darul fără plată venit în urma multor greșeli a adus o hotărâre de iertare. 17Dacă deci, prin greșeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul și darul neprihănirii vor domni în viaţă prin Acel Unul singur, care este Isus Hristos!) 18…Astfel dar, după cum printr-o singură greșeală a venit o osândă care a lovit pe
toţi oamenii, tot așa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa. 19Căci, după cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoși, tot așa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi. 20Ba încă și Legea
7:8Gal. 3:19,23
a venit pentru ca să se înmulţească greșeala, dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit
și mai mult, 21pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot așa și harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veșnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.