Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 (BDC)
3

Întâietatea iudeului

31Care este deci întâietatea iudeului sau care este folosul tăierii împrejur? 2Oricum, sunt mari. Și mai întâi de toate, prin faptul că

3:2
Deut. 4:7,8Ps. 147:19,209:4
lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu. 3Și ce are a face dacă unii
3:3
Cap. 10:16.
n-au crezut? Necredinţa
3:3
Num. 23:1911:292 Tim. 2:13
lor va nimici ea credincioșia lui Dumnezeu? 4Nicidecum
3:4
Iov 40:8
! Dimpotrivă, Dumnezeu
3:4
Ioan 3:33
să fie găsit adevărat și toţi
3:4
Ps. 62:9
116:11
oamenii să fie găsiţi mincinoși, după cum este scris: „Ca
3:4
Ps. 51:4
să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale și să ieși biruitor când vei fi judecat.” 5Dar, dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept când Își dezlănţuie mânia? (Vorbesc
3:5
Cap. 6:19.
în felul oamenilor.) 6Nicidecum! Pentru că, altfel, cum
3:6
Gen. 18:25Iov 8:3
34:17
va judeca Dumnezeu lumea? 7Și dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu strălucește și mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt eu însumi judecat ca păcătos? 8Și de ce să
3:8
Cap. 5:20;
nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, care ne vorbesc de rău, că spunem noi? Osânda acestor oameni este dreaptă.

Iudeii și neamurile sunt la fel

9Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi

3:9
Vers. 23.
, fie iudei, fie greci, sunt sub păcat, 10după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. 11Nu
3:11
Ps. 14:1-3
53:1
este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. 12Toţi s-au abătut și au ajuns niște netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. 13Gâtlejul
3:13
Ps. 5:9Ier. 5:16
lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înșele; sub buze au venin
3:13
Ps. 140:3
de aspidă; 14gura
3:14
Ps. 10:7
le este plină de blestem și de amărăciune; 15au picioarele grabnice
3:15
Prov. 1:16Is. 59:7,8
să verse sânge; 16prăpădul și pustiirea sunt pe drumul lor; 17nu cunosc calea păcii; 18frica de Dumnezeu nu
3:18
Ps. 36:1
este înaintea ochilor lor.” 19Știm însă că tot ce
3:19
Ioan 10:34
15:25
spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice
3:19
Iov 5:16Ps. 107:42Ezec. 16:632:1
gură să fie astupată și toată
3:19
Cap. 2:2. Vers. 9,23.
lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu. 20Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin
3:20
Ps. 143:2Fapte 13:39Gal. 2:16
3:11Efes. 2:8,9Tit 3:5
faptele Legii, deoarece prin
3:20
Cap. 7:7.
Lege vine cunoștinţa deplină a păcatului.

Iertarea prin credinţă

21Dar acum s-a arătat o neprihănire

3:21
Fapte 15:11Filip. 3:9Evr. 11:4
3:21 Grecește: dreptate. pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc
3:21
Ioan 5:46Fapte 26:22
Legea și
3:21
Cap. 1:2.
Prorocii – 22și anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin
3:22
Cap. 4.
credinţa în Isus Hristos, pentru toţi și peste toţi cei ce cred în El. Nu
3:22
Cap. 10:12.
este nicio deosebire. 23Căci toţi
3:23
Vers. 9. Cap. 11:32.
au păcătuit și sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. 24Și sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin
3:24
Cap. 4:16.
harul Său, prin
3:24
Mat. 20:28Efes. 1:7Col. 1:111 Tim. 2:6Evr. 9:121 Pet. 1:18,19
răscumpărarea care este în Hristos Isus. 25Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie
3:25
Lev. 16:151 Ioan 2:2
4:10
, prin credinţa în sângele
3:25
Col. 1:20
Lui, o jertfă de ispășire, ca să-Și arate neprihănirea Lui, căci
3:25
Fapte 13:38,391 Tim. 1:15Fapte 17:30Evr. 9:15
trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu, 26pentru ca, în vremea de acum, să-Și arate neprihănirea Lui în așa fel încât să fie neprihănit, și totuși să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus. 27Unde este dar
3:27
Cap. 2:17,23;
pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei. 28Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin
3:28
Fapte 13:38,39Gal. 2:16
credinţă, fără faptele Legii. 29Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul iudeilor? Nu este și al neamurilor? Da, este și al neamurilor, 30deoarece Dumnezeu este unul
3:30
Cap. 10:12,13.
singur și El va socoti neprihăniţi prin credinţă pe cei tăiaţi împrejur și tot prin credinţă și pe cei netăiaţi împrejur.

Pilda lui Avraam

31Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.

4

41Ce vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoșul nostru Avraam

4:1
Is. 51:2Mat. 3:9Ioan 8:33,392 Cor. 11:22
? 2Dacă Avraam a fost socotit neprihănit
4:2
Cap. 3:20,27,28.
prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. 3Căci ce zice Scriptura? „Avraam
4:3
Gen. 15:6Gal. 3:6Iac. 2:23
a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s-a socotit ca neprihănire.” 4Însă, celui
4:4
Cap. 11:6.
ce lucrează, plata cuvenită lui i se socotește nu ca un har, ci ca ceva datorat; 5pe când celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socotește pe păcătos neprihănit
4:5
Ios. 24:2
, credinţa pe care o are el îi este socotită ca neprihănire. 6Tot astfel și David numește fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socotește neprihănit. 7„Ferice
4:7
Ps. 32:1,2
”, zice el, „de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate și ale căror păcate sunt acoperite! 8Ferice de omul căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul!” 9Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiaţi împrejur sau și pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem că lui Avraam credinţa „i-a fost socotită ca neprihănire”. 10Dar cum i-a fost socotită? După sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur. 11Apoi, a
4:11
Gen. 17:10
primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credinţă când era netăiat împrejur. Și aceasta, pentru ca să
4:11
Luca 19:9Gal. 3:7
fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt tăiaţi împrejur; ca, adică, să li se socotească și lor neprihănirea aceasta 12și pentru ca să fie și tatăl celor tăiaţi împrejur, adică al acelora care nu numai că sunt tăiaţi împrejur, dar și calcă pe urmele credinţei aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam când nu era tăiat împrejur.

Moștenirea vine prin credinţă

13În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moșteni

4:13
Gen. 17:4Gal. 3:29
lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credinţă. 14Căci
4:14
Gal. 3:18
, dacă moștenitori sunt cei ce se ţin de Lege, credinţa este zadarnică și făgăduinţa este nimicită, 15pentru că Legea
4:15
Cap. 3:20;
aduce mânie; și unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege. 16De aceea, moștenitori sunt cei ce se fac prin credinţă, pentru ca să fie prin har
4:16
Cap. 3:24.
, și pentru ca
4:16
Gal. 3:22
făgăduinţa să fie chezășuită pentru toată sămânţa lui Avraam: nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci și pentru sămânţa aceea care
4:16
Is. 51:2
are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, 17după cum este scris: „Te-am
4:17
Gen. 17:5
rânduit să fii tatăl multor neamuri.” El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care
4:17
Cap. 8:11.
înviază morţii și care cheamă lucrurile
4:17
Cap. 9:26.
care nu sunt ca și cum ar fi. 18Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut și astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Așa
4:18
Gen. 15:5
va fi sămânţa ta.” 19Și, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a
4:19
Gen. 17:17
18:11Evr. 11:11,12
uitat la trupul său, care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. 20El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, 21deplin încredinţat că El ce făgăduiește poate
4:21
Ps. 115:3Luca 1:37,45Evr. 11:19
să și împlinească. 22De aceea, credinţa aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire”. 23Dar nu
4:23
Cap. 15:4.
numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire”, 24ci este scris și pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă, celor ce credem în Cel
4:24
Fapte 2:24
13:30
ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru, 25care
4:25
Is. 53:5,65:62 Cor. 5:21Gal. 1:4Evr. 9:281 Pet. 2:24
3:18
a fost dat din pricina fărădelegilor noastre și a înviat
4:25
1 Cor. 15:171 Pet. 1:21
din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi.

5

Roadele acestui fapt

51Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţă

5:1
Is. 32:17Ioan 16:33
, avem5:1 Sau: să avem. pace
5:1
Efes. 2:14Col. 1:20
cu Dumnezeu, prin
5:1
Ioan 10:9
14:6Efes. 2:18
3:12Evr. 10:19
Domnul nostru Isus Hristos. 2Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har în
5:2
1 Cor. 15:1
care suntem și ne bucurăm
5:2
Evr. 3:6
în nădejdea slavei lui Dumnezeu. 3Ba mai mult, ne
5:3
Mat. 5:11,12Fapte 5:412 Cor. 12:10Filip. 2:17Iac. 1:2,121 Pet. 3:14
bucurăm chiar și în necazurile noastre, căci știm
5:3
Iac. 1:3
că necazul aduce răbdare, 4răbdarea
5:4
Iac. 1:12
aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. 5Însă nădejdea
5:5
Filip. 1:20
aceasta nu înșală, pentru că
5:5
2 Cor. 1:22Gal. 4:6Efes. 1:13,14
dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat. 6Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a
5:6
Cap. 4:25. Vers. 8.
murit pentru cei nelegiuiţi. 7Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva, dar pentru binefăcătorul lui poate că s-ar găsi cineva să moară. 8Dar Dumnezeu
5:8
Ioan 15:131 Pet. 3:181 Ioan 3:16
4:9,10
Își arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi. 9Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi prin
5:9
Cap. 3:25.
sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu
5:9
Cap. 1:18.
. 10Căci, dacă
5:10
Cap. 8:32.
atunci când eram vrăjmași, am fost împăcaţi
5:10
2 Cor. 5:18,19Efes. 2:16Col. 1:20,21
cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin
5:10
Ioan 5:26
14:192 Cor. 4:10,11
viaţa Lui. 11Și nu numai atât, dar ne
5:11
Cap. 2:17;
și bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.

Păcatul și harul

12De aceea, după cum printr-un

5:12
Gen. 3:61 Cor. 15:21
singur om a intrat păcatul în lume și prin
5:12
Gen. 2:171 Cor. 15:21
păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit… 13(Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul
5:13
Cap. 4:15.
nu este ţinut în seamă câtă vreme nu este o lege. 14Totuși moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care
5:14
1 Cor. 15:21,22,45
este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină. 15Dar cu darul fără plată nu este ca și cu greșeala, căci, dacă prin greșeala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu și darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belșug celor
5:15
Is. 53:11Mat. 20:28
26:28
mulţi. 16Și darul fără plată nu vine ca printr-acel unul care a păcătuit, căci judecata venită de la unul a adus osânda, dar darul fără plată venit în urma multor greșeli a adus o hotărâre de iertare. 17Dacă deci, prin greșeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul și darul neprihănirii vor domni în viaţă prin Acel Unul singur, care este Isus Hristos!) 18…Astfel dar, după cum printr-o singură greșeală a venit o osândă care a lovit pe
5:18
Ioan 12:32Evr. 2:9
toţi oamenii, tot așa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa. 19Căci, după cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoși, tot așa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi. 20Ba încă și Legea
5:20
Ioan 15:224:15
7:8Gal. 3:19,23
a venit pentru ca să se înmulţească greșeala, dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit
5:20
Luca 7:471 Tim. 1:14
și mai mult, 21pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot așa și harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veșnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.