Creștinul trăiește după Duh
81Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu
trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului. 2În adevăr, legea
5:1
Duhului
de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea
păcatului și a morţii. 3Căci – lucru
10:1,2,10,14
cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească8:3 Grecește: carnea, aici și peste tot unde e firea pământească. o făcea fără putere – Dumnezeu
a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe Însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, 4pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care
trăim nu după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului. 5În adevăr, cei ce
trăiesc după îndemnurile firii pământești umblă după lucrurile firii pământești, pe când cei
ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului. 6Și umblarea
după lucrurile firii pământești este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă și pace. 7Fiindcă umblarea
după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici
nu poate să se supună. 8Deci cei ce sunt pământești nu pot să placă lui Dumnezeu. 9Voi însă nu mai sunteţi pământești, ci duhovnicești, dacă Duhul
6:19
lui Dumnezeu locuiește în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul
lui Hristos, nu este al Lui. 10Și dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii din pricina păcatului, dar duhul vostru este viu din pricina neprihănirii. 11Și dacă Duhul Celui
ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuiește în voi, Cel
ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia și trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuiește în voi.
Creștinul trăiește în așteptarea mântuirii
12Așadar
, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământești, ca să trăim după îndemnurile ei. 13Dacă trăiţi
după îndemnurile ei, veţi muri, dar, dacă, prin Duhul, faceţi să moară
faptele trupului, veţi trăi. 14Căci toţi cei ce sunt călăuziţi
de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. 15Și voi n-aţi
primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică
, ci aţi primit un duh
de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava
!”, adică „Tată!” 16Însuși
5:5Efes. 1:13
4:30
Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. 17Și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori
: moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Hristos, dacă suferim
cu adevărat împreună cu El, ca să fim și proslăviţi împreună cu El. 18Eu socotesc că suferinţele
4:13
din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi. 19De asemenea, și firea
așteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea
fiilor lui Dumnezeu. 20Căci firea
a fost supusă deșertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă 21că și ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. 22Dar știm că, până în ziua de azi, toată firea suspină
și suferă durerile nașterii. 23Și nu numai ea, dar și noi, care avem cele dintâi roade
ale Duhului, suspinăm
în noi și așteptăm
înfierea, adică răscumpărarea trupului
nostru. 24Căci în nădejdea
aceasta am fost mântuiţi. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde, pentru că ce se vede se mai poate nădăjdui? 25Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, așteptăm cu răbdare. 26Și tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu
știm cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuși
Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite. 27Și Cel
17:10
20:12Fapte 1:241 Tes. 2:4Apoc. 2:23
ce cercetează inimile știe care este năzuinţa Duhului, pentru că El mijlocește pentru sfinţi după
voia lui Dumnezeu.
Pe creștin nimic nu-l poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu
28De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce
sunt chemaţi după planul Său. 29Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai
dinainte, i-a și hotărât mai
dinainte să
fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca
El să fie Cel Întâi Născut dintre mai mulţi fraţi. 30Și pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a și chemat
, și pe aceia pe care i-a chemat, i-a și socotit neprihăniţi
, iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a și proslăvit
. 31Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? 32El
, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a
dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? 33Cine va ridica pâră împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu
este Acela care-i socotește neprihăniţi! 34Cine-i
va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a și înviat, stă
8:1
12:21 Pet. 3:22
la dreapta lui Dumnezeu și
9:241 Ioan 2:1
mijlocește pentru noi! 35Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea sau prigonirea sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia? 36După cum este scris: „Din
pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca niște oi de tăiat.” 37Totuși
5:4,5Apoc. 12:11
în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. 38Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile
6:12Col. 1:16
2:151 Pet. 3:22
, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, 39nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură8:39 Sau: zidire. nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.
Pavel și mântuirea israeliţilor
91Spun
adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor 2că
simt o mare întristare și am o durere necurmată în inimă. 3Căci aproape să
doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupești. 4Ei
sunt israeliţi, au
înfierea, slava
78:61
, legămintele
, darea Legii
, slujba dumnezeiască
, făgăduinţele
, 5patriarhii
, și din
ei a ieșit, după trup, Hristosul, care
este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!
Dumnezeu este stăpân să aleagă
6Dar aceasta nu
înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu
toţi cei ce se coboară din Israel sunt Israel 7și, măcar că sunt sămânţa lui Avraam, nu
toţi sunt copiii lui Avraam, ci este scris: „În Isaac
vei avea o sămânţă, care-ţi va purta numele.” 8Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii
făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă. 9Căci cuvântul acesta este o făgăduinţă: „Pe vremea aceasta
Mă voi întoarce, și Sara va avea un fiu.” 10Ba mai mult; tot așa a fost cu Rebeca
. Ea a zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac. 11Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă și nu făcuseră nici bine, nici rău – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin
Cel ce cheamă –, 12s-a zis Rebecăi: „Cel
mai mare va fi rob celui mai mic”, 13după cum este scris: „Pe Iacov
l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.”
Dumnezeu se îndură de cine-I place
14Deci ce vom zice? Nu cumva
34:10Ps. 92:15
este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum! 15Căci El a zis lui Moise: „Voi avea
milă de oricine-Mi va plăcea să am milă și Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.” 16Așadar nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu, care are milă. 17Fiindcă Scriptura
zice lui Faraon: „Te-am ridicat înadins
, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea și pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul.” 18Astfel, El are milă de cine vrea și împietrește pe cine vrea. 19Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci
23:13Dan. 4:35
cine poate sta împotriva voiei Lui?” 20Dar, mai degrabă, cine ești tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va
45:6
64:8
zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut așa?” 21Nu este olarul
stăpân pe lutul lui ca, din aceeași frământătură de lut, să facă un
vas pentru o întrebuinţare de cinste și un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară? 22Și ce putem spune dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Și arate mânia și să-Și descopere puterea, a suferit cu multă răbdare niște vase
ale mâniei, făcute
pentru pieire, 23și să-Și arate bogăţia
slavei Lui faţă de niște vase ale îndurării, pe care le-a pregătit
mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)? 24Astfel, El ne-a chemat nu
numai dintre iudei, ci și dintre neamuri, 25după cum zice în Osea: „Voi
numi popor al Meu pe cel ce nu era poporul Meu și preaiubită pe cea care nu era preaiubită. 26Și
acolo unde li se zicea: ‘Voi nu sunteţi poporul Meu’, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui viu.” 27Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel:
„Chiar
dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămășiţa va fi mântuită. 28Căci Domnul va împlini pe deplin
și repede, pe pământ, cuvântul Lui.” 29Și, cum zisese Isaia mai înainte: „Dacă
nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânţă, am fi ajuns ca
Sodoma și ne-am fi asemănat cu Gomora.”
Neamurile au căpătat mântuirea
30Deci ce vom zice? Neamurile
, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, și anume neprihănirea care
se capătă prin credinţă; 31pe când Israel, care umbla
după o Lege care să dea neprihănirea, n-a
ajuns la Legea aceasta. 32Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au
lovit de piatra de poticnire, 33după cum este scris: „Iată
28:16Mat. 21:421 Pet. 2:6-8
că pun în Sion o piatră de poticnire și o stâncă de cădere, și
cine crede în El nu va fi dat de rușine.”
Mântuirea este aproape
101Fraţilor, dorinţa inimii mele, și rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru israeliţi este să fie mântuiţi. 2Le mărturisesc că
22:3Gal. 1:14
4:17
ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere, 3pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu
, au căutat să-și pună înainte o neprihănire a lor înșiși
și nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu. 4Căci Hristos
este sfârșitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea. 5În adevăr, Moise scrie că omul
care împlinește neprihănirea pe care o dă Legea va trăi prin ea. 6Pe când iată cum vorbește neprihănirea pe care o dă credinţa: „Să
nu zici în inima ta: ‘Cine se va sui în cer?’ (Să coboare adică pe Hristos din cer.) 7sau: ‘Cine se va coborî în adânc?’ (Să scoale adică pe Hristos din morţi.)” 8Ce zice ea deci? „Cuvântul este aproape
de tine: în gura ta și în inima ta.” Și cuvântul acesta este cuvântul credinţei, pe care-l propovăduim noi. 9Dacă
mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. 10Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, 11după cum zice Scriptura: „Oricine
49:23Ier. 17:7
crede în El nu va fi dat de rușine.” 12În adevăr, nu
este nicio deosebire între iudeu și grec, căci toţi au același
Domn, care
2:4,7
este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă. 13Fiindcă
oricine va chema Numele
Domnului va fi mântuit.
Lucrul acesta a fost vestit
14Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor? 15Și cum vor propovădui, dacă nu sunt trimiși? După cum este scris: „Cât
de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!” 16Dar nu
toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: „Doamne
, cine a crezut propovăduirea noastră?” 17Astfel, credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. 18Dar eu întreb: „N-au auzit ei?” Ba da, căci „glasul lor a răsunat prin
28:19Marcu 16:15Col. 1:6,23
tot pământul și
cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii”. 19Dar întreb iarăși: „N-a știut Israel lucrul acesta?” Ba da, căci Moise, cel dintâi, zice: „Vă
voi întărâta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi aţâţa mânia printr-un neam
fără pricepere.” 20Și Isaia merge cu îndrăzneala până acolo că zice: „Am fost
găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.” 21Pe când, despre Israel zice: „Toată
ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit și împotrivitor la vorbă.”
