Naomi
11Pe vremea judecătorilor
, a fost o foamete
26:12 Împ. 8:1
în ţară. Un om din Betleemul
lui Iuda a plecat cu nevastă-sa și cu cei doi fii ai lui să locuiască pentru o vreme în ţara Moabului. 2Numele omului aceluia era Elimelec, numele nevestei lui era Naomi și cei doi fii ai lui se numeau Mahlon și Chilion: erau efratiţi
, din Betleemul lui Iuda. Ajungând în ţara
Moabului, și-au așezat locuinţa acolo. 3Elimelec, bărbatul Naomei, a murit, și ea a rămas cu cei doi fii ai ei. 4Ei și-au luat neveste moabite. Una se numea Orpa și cealaltă, Rut și au locuit acolo aproape zece ani. 5Mahlon și Chilion au murit și ei amândoi, și Naomi a rămas fără cei doi fii ai ei și fără bărbat.
Rut se ţine de Naomi
6Apoi s-a sculat, ea și nurorile ei, ca să se întoarcă în ţara ei din ţara Moabului, căci aflase în ţara Moabului că Domnul cercetase
pe poporul Său și-i dăduse
pâine. 7Ea a ieșit din locul în care locuia însoţită de cele două nurori ale ei și a pornit ca să se întoarcă în ţara lui Iuda. 8Naomi a zis atunci celor două nurori ale ei: „Duceţi-vă și întoarceţi-vă fiecare
la casa mamei ei! Domnul să Se
îndure de voi, cum v-aţi îndurat
și voi de cei ce au murit și de mine! 9Să vă dea Domnul să găsiţi odihnă
, fiecare în casa unui bărbat!” Și le-a sărutat. Ele au ridicat glasul și au plâns; 10și i-au zis: „Nu, noi vom merge cu tine la poporul tău.” 11Naomi a zis: „Întoarceţi-vă, fiicele mele! Pentru ce să veniţi voi cu mine? Mai am eu oare fii în pântecele meu, ca să poată fi bărbaţii
voștri? 12Întoarceţi-vă, fiicele mele, și duceţi-vă! Eu sunt prea bătrână ca să mă mărit din nou. Și chiar dacă aș zice că trag nădejde, chiar dacă în noaptea aceasta aș fi cu un bărbat și aș naște fii, 13aţi mai aștepta voi până să se facă mari și aţi vrea voi să nu vă măritaţi din pricina lor? Nu, fiicele mele! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, pentru că mâna Domnului s-a întins
38:2
39:9,10
împotriva mea.” 14Și ele au ridicat glasul și iarăși au plâns. Orpa a sărutat pe soacră-sa și a plecat, dar Rut s-a ţinut
18:24
de ea. 15Naomi a zis către Rut: „Iată, cumnată-ta s-a întors la poporul ei și la dumnezeii
ei; întoarce-te
și tu după cumnată-ta.” 16Rut a răspuns: „Nu sta
de mine să te las și să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge și eu; unde vei locui tu, voi locui și eu; poporul
tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; 17unde vei muri tu, voi muri și eu și voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul
25:222 Sam. 19:132 Împ. 6:31
ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine decât moartea!” 18Naomi, văzând-o
hotărâtă să meargă cu ea, n-a mai stăruit. 19Au călătorit împreună până ce au ajuns la Betleem. Și când au intrat în Betleem, toată cetatea s-a pus
în mișcare din pricina lor și femeile ziceau: „Naomi
este aceasta?” 20Ea le-a zis: „Nu-mi mai ziceţi Naomi (Plăcută), ziceţi-mi Mara (Amărăciune), căci Cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune. 21La plecare eram în belșug, și acum Domnul mă aduce înapoi cu mâinile
goale. De ce să-mi mai ziceţi Naomi, când Domnul S-a rostit împotriva mea și Cel Atotputernic m-a întristat?” 22Astfel s-au întors din ţara Moabului Naomi și noră-sa Rut, Moabita. Au ajuns la Betleem la începutul
seceratului orzurilor.
Rut. Boaz
21Naomi avea o rudă
după bărbat. Acesta era un om foarte bogat, din familia lui Elimelec, și se numea Boaz
. 2Rut, Moabita, a zis către Naomi: „Lasă-mă, te rog, să mă duc să strâng spice de pe câmpul aceluia înaintea
căruia voi căpăta trecere.” Ea i-a răspuns: „Du-te, fiica mea.” 3Ea s-a dus într-un ogor să strângă spice pe urma secerătorilor. Și s-a întâmplat că ogorul acela era al lui Boaz, care era din familia lui Elimelec. 4Și iată că Boaz a venit din Betleem și a zis secerătorilor: „Domnul
să fie cu voi!” Ei i-au răspuns: „Domnul să te binecuvânteze!” 5Și Boaz a zis slujitorului însărcinat cu privegherea secerătorilor: „A cui este tânăra aceasta?” 6Slujitorul însărcinat cu privegherea secerătorilor a răspuns: „Este o tânără moabită, care s-a întors
cu Naomi din ţara Moabului. 7Ea a zis: ‘Dă-mi voie să strâng și să culeg spice dintre snopi, rămase pe urma secerătorilor.’ Și de azi-dimineaţă, de când a venit, a stat în picioare până acum și nu s-a odihnit decât o clipă în casă.” 8Boaz a zis către Rut: „Ascultă, fiică, să nu te duci să culegi spice în alt ogor; să nu te depărtezi de aici și rămâi cu slujnicele mele. 9Uită-te unde vor secera pe câmp și du-te după ele. Am poruncit slugilor mele să nu se atingă de tine. Și când îţi va fi sete, să te duci la vase și să bei din ce vor scoate slugile.” 10Atunci, ea s-a aruncat
cu faţa la pământ și i-a zis: „Cum am căpătat eu trecere înaintea ta, ca să te îngrijești de mine, o străină?” 11Boaz i-a răspuns: „Mi s-a spus tot
ce ai făcut pentru soacră-ta de la moartea bărbatului tău și cum ai părăsit pe tatăl tău și pe mama ta și ţara în care te-ai născut, ca să mergi la un popor pe care nu-l cunoșteai mai înainte. 12Domnul să-ţi răsplătească
ce ai făcut și plata să-ţi fie deplină din partea Domnului Dumnezeului lui Israel, sub ale
cărui aripi ai venit să te adăpostești!” 13Și ea a zis: „O! să
capăt trecere înaintea ta, domnul meu! Căci tu m-ai mângâiat și vorbele tale au mers la inima slujnicei tale. Și totuși eu nu
sunt nici măcar ca una din slujnicele tale.” 14La vremea prânzului, Boaz a zis către Rut: „Apropie-te, mănâncă pâine și înmoaie-ţi bucata în oţet.” Ea a șezut lângă secerători. I-au dat grăunţe prăjite, a mâncat și s-a săturat
și ce a rămas a strâns. 15Apoi s-a sculat să culeagă spice. Boaz a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Lăsaţi-o să culeagă spice și între snopi și să n-o opriţi; 16și chiar voi să-i scoateţi din snopi câteva spice, s-o lăsaţi să culeagă spice și să n-o înfruntaţi.” 17Ea a cules spice de pe câmp până seara și a bătut ce culesese. A ieșit aproape o efă de orz. 18A luat-o și a intrat în cetate și soacră-sa a văzut ce culesese. Rut a scos și rămășiţele de la prânz și
i le-a dat. 19Soacră-sa i-a zis: „Unde ai cules astăzi spice și unde ai muncit? Binecuvântat să fie cel ce s-a îngrijit
de tine!” Și Rut a spus soacrei sale la cine muncise: „Omul la care am muncit azi”, a zis ea, „se numește Boaz.” 20Naomi a zis nurorii sale: „Să fie binecuvântat
de Domnul, care este plin de îndurare
pentru cei vii, cum a fost și pentru cei ce au murit. Omul acesta este rudă cu noi”, i-a mai spus Naomi, „este din cei ce au
drept de răscumpărare asupra noastră.” 21Rut, Moabita, a adăugat: „El mi-a mai zis: ‘Rămâi cu slugile mele, până vor isprăvi de secerat.’” 22Și Naomi a zis către noră-sa Rut: „Este bine, fiica mea, să ieși cu slujnicele lui și să nu te întâlnească cineva în alt ogor.” 23Ea s-a ţinut dar de slujnicele lui Boaz, ca să culeagă spice, până la sfârșitul seceratului orzurilor și seceratului grâului. Și locuia cu soacră-sa.
