Naomi
11Pe vremea judecătorilor
, a fost o foamete
26:12 Împ. 8:1
în ţară. Un om din Betleemul
lui Iuda a plecat cu nevastă-sa și cu cei doi fii ai lui să locuiască pentru o vreme în ţara Moabului. 2Numele omului aceluia era Elimelec, numele nevestei lui era Naomi și cei doi fii ai lui se numeau Mahlon și Chilion: erau efratiţi
, din Betleemul lui Iuda. Ajungând în ţara
Moabului, și-au așezat locuinţa acolo. 3Elimelec, bărbatul Naomei, a murit, și ea a rămas cu cei doi fii ai ei. 4Ei și-au luat neveste moabite. Una se numea Orpa și cealaltă, Rut și au locuit acolo aproape zece ani. 5Mahlon și Chilion au murit și ei amândoi, și Naomi a rămas fără cei doi fii ai ei și fără bărbat.
Rut se ţine de Naomi
6Apoi s-a sculat, ea și nurorile ei, ca să se întoarcă în ţara ei din ţara Moabului, căci aflase în ţara Moabului că Domnul cercetase
pe poporul Său și-i dăduse
pâine. 7Ea a ieșit din locul în care locuia însoţită de cele două nurori ale ei și a pornit ca să se întoarcă în ţara lui Iuda. 8Naomi a zis atunci celor două nurori ale ei: „Duceţi-vă și întoarceţi-vă fiecare
la casa mamei ei! Domnul să Se
îndure de voi, cum v-aţi îndurat
și voi de cei ce au murit și de mine! 9Să vă dea Domnul să găsiţi odihnă
, fiecare în casa unui bărbat!” Și le-a sărutat. Ele au ridicat glasul și au plâns; 10și i-au zis: „Nu, noi vom merge cu tine la poporul tău.” 11Naomi a zis: „Întoarceţi-vă, fiicele mele! Pentru ce să veniţi voi cu mine? Mai am eu oare fii în pântecele meu, ca să poată fi bărbaţii
voștri? 12Întoarceţi-vă, fiicele mele, și duceţi-vă! Eu sunt prea bătrână ca să mă mărit din nou. Și chiar dacă aș zice că trag nădejde, chiar dacă în noaptea aceasta aș fi cu un bărbat și aș naște fii, 13aţi mai aștepta voi până să se facă mari și aţi vrea voi să nu vă măritaţi din pricina lor? Nu, fiicele mele! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, pentru că mâna Domnului s-a întins
38:2
39:9,10
împotriva mea.” 14Și ele au ridicat glasul și iarăși au plâns. Orpa a sărutat pe soacră-sa și a plecat, dar Rut s-a ţinut
18:24
de ea. 15Naomi a zis către Rut: „Iată, cumnată-ta s-a întors la poporul ei și la dumnezeii
ei; întoarce-te
și tu după cumnată-ta.” 16Rut a răspuns: „Nu sta
de mine să te las și să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge și eu; unde vei locui tu, voi locui și eu; poporul
tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; 17unde vei muri tu, voi muri și eu și voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul
25:222 Sam. 19:132 Împ. 6:31
ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine decât moartea!” 18Naomi, văzând-o
hotărâtă să meargă cu ea, n-a mai stăruit. 19Au călătorit împreună până ce au ajuns la Betleem. Și când au intrat în Betleem, toată cetatea s-a pus
în mișcare din pricina lor și femeile ziceau: „Naomi
este aceasta?” 20Ea le-a zis: „Nu-mi mai ziceţi Naomi (Plăcută), ziceţi-mi Mara (Amărăciune), căci Cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune. 21La plecare eram în belșug, și acum Domnul mă aduce înapoi cu mâinile
goale. De ce să-mi mai ziceţi Naomi, când Domnul S-a rostit împotriva mea și Cel Atotputernic m-a întristat?” 22Astfel s-au întors din ţara Moabului Naomi și noră-sa Rut, Moabita. Au ajuns la Betleem la începutul
seceratului orzurilor.