11Cântarea
cântărilor, făcută de Solomon.
2Să mă sărute cu sărutările gurii lui!
Căci
toate dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul,
3mirodeniile tale au un miros plăcut.
Numele tău este ca o mireasmă vărsată.
De aceea te iubesc pe tine fetele!
4Trage-mă
12:32
după tine! Și haidem să alergăm
!
Împăratul mă duce
în odăile lui…
Ne vom veseli și ne vom bucura de tine;
vom lăuda dezmierdările tale mai mult decât vinul!
Pe drept ești iubit.
5Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului,
cum sunt corturile Chedarului
și cum sunt covoarele lui Solomon.
6Nu vă uitaţi că sunt așa de negricioasă,
căci m-a ars1:6 Sau: m-a privit. soarele.
Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine
și m-au pus păzitoare la vii.
Dar via frumuseţii mele n-am păzit-o.
7Spune-mi tu, pe care te iubește inima mea,
unde îţi paști oile, unde te odihnești la amiază?
Căci de ce să umblu ca o rătăcită
pe la turmele tovarășilor tăi? –
8Dacă nu știi, o, tu, cea
mai frumoasă dintre femei,
ieși pe urmele oilor
și paște-ţi iezii lângă colibele păstorilor!
9Cu
iapa înhămată la carele lui Faraon
te asemăn eu pe tine, scumpa
mea.
10Ce frumoși îţi sunt obrajii
în mijlocul lănţișoarelor de la gât
și ce frumos îţi este gâtul în mijlocul șirurilor de mărgăritare!
11Îţi vom face deci lănţișoare de aur,
cu stropituri de argint. –
12Cât stă împăratul la masa lui,
nardul meu își răspândește mirosul.
13Preaiubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir
care se odihnește între ţâţele mele.
14Preaiubitul meu este pentru mine un strugure de măliniţă
din viile din En-Ghedi. –
15Ce frumoasă
ești, iubito, uite ce frumoasă ești,
cu ochii tăi de porumbiţă! –
16Ce frumos ești, preaiubitule, ce plăcut ești!
Verdeaţa este patul nostru! –
17Cedrii sunt grinzile caselor noastre
și chiparoșii sunt pardoselile noastre. –