1¹Cântarea

²Să mă sărute cu sărutările gurii lui!

Căci

³mirodeniile tale au un miros plăcut.

Numele tău este ca o mireasmă vărsată.

De aceea te iubesc pe tine fetele!

⁴Trage-mă

Împăratul mă duce

Ne vom veseli și ne vom bucura de tine;

vom lăuda dezmierdările tale mai mult decât vinul!

Pe drept ești iubit.

⁵Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului,

cum sunt corturile Chedarului

și cum sunt covoarele lui Solomon.

⁶Nu vă uitaţi că sunt așa de negricioasă,

căci m-a ars1:6 Sau: m-a privit. soarele.

Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine

și m-au pus păzitoare la vii.

Dar via frumuseţii mele n-am păzit-o.

⁷Spune-mi tu, pe care te iubește inima mea,

unde îţi paști oile, unde te odihnești la amiază?

Căci de ce să umblu ca o rătăcită

pe la turmele tovarășilor tăi? –

⁸Dacă nu știi, o, tu, cea

ieși pe urmele oilor

și paște-ţi iezii lângă colibele păstorilor!

⁹Cu

te asemăn eu pe tine, scumpa

¹⁰Ce frumoși îţi sunt obrajii

și ce frumos îţi este gâtul în mijlocul șirurilor de mărgăritare!

¹¹Îţi vom face deci lănţișoare de aur,

cu stropituri de argint. –

¹²Cât stă împăratul la masa lui,

nardul meu își răspândește mirosul.

¹³Preaiubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir

care se odihnește între ţâţele mele.

¹⁴Preaiubitul meu este pentru mine un strugure de măliniţă

din viile din En-Ghedi. –

¹⁵Ce frumoasă

cu ochii tăi de porumbiţă! –

¹⁶Ce frumos ești, preaiubitule, ce plăcut ești!

Verdeaţa este patul nostru! –

¹⁷Cedrii sunt grinzile caselor noastre

și chiparoșii sunt pardoselile noastre. –

2¹Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi. –

²Ca un crin în mijlocul spinilor,

așa este iubita mea între fete. –

³Ca un măr între copacii pădurii,

așa este preaiubitul meu între tineri.

Cu așa drag stau la umbra lui

și rodul

⁴El m-a dus în casa de ospăţ

și dragostea era steagul fluturat peste mine.

⁵Întăriţi-mă cu turte de struguri, învioraţi-mă cu mere,

căci sunt bolnavă de dragostea lui.

⁶Să-și pună mâna stângă

și să mă îmbrăţișeze cu dreapta lui! –

⁷Vă jur

pe căprioarele și cerboaicele de pe câmp:

nu stârniţi, nu treziţi dragostea

până nu vine ea! –

⁸Aud glasul preaiubitului meu! Iată-l că vine

sărind peste munţi, săltând pe dealuri.

⁹Preaiubitul meu seamănă cu

Iată-l că este după zidul nostru,

se uită pe fereastră,

privește printre zăbrele.

¹⁰Preaiubitul meu vorbește și-mi zice:

„Scoală-te

¹¹Căci iată că a trecut iarna;

a încetat ploaia și s-a dus.

¹²Se arată florile pe câmp,

a venit vremea cântării

și se aude glasul turturelei în câmpiile noastre.

¹³Se pârguiesc roadele în smochin

și viile înflorite

își răspândesc mirosul.

Scoală-te

¹⁴Porumbiţă din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor,

arată-mi

Căci glasul tău este dulce și faţa ta, plăcută.” –

¹⁵Prindeţi-ne vulpile

căci viile noastre sunt în floare! –

¹⁶Preaiubitul meu este al

el își paște turma între crini.

¹⁷Până

întoarce-te!… Iubitule, sari ca o căprioară

peste munţii ce ne despart!