11Cântarea
cântărilor, făcută de Solomon.
2Să mă sărute cu sărutările gurii lui!
Căci
toate dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul,
3mirodeniile tale au un miros plăcut.
Numele tău este ca o mireasmă vărsată.
De aceea te iubesc pe tine fetele!
4Trage-mă
12:32
după tine! Și haidem să alergăm
!
Împăratul mă duce
în odăile lui…
Ne vom veseli și ne vom bucura de tine;
vom lăuda dezmierdările tale mai mult decât vinul!
Pe drept ești iubit.
5Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului,
cum sunt corturile Chedarului
și cum sunt covoarele lui Solomon.
6Nu vă uitaţi că sunt așa de negricioasă,
căci m-a ars1:6 Sau: m-a privit. soarele.
Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine
și m-au pus păzitoare la vii.
Dar via frumuseţii mele n-am păzit-o.
7Spune-mi tu, pe care te iubește inima mea,
unde îţi paști oile, unde te odihnești la amiază?
Căci de ce să umblu ca o rătăcită
pe la turmele tovarășilor tăi? –
8Dacă nu știi, o, tu, cea
mai frumoasă dintre femei,
ieși pe urmele oilor
și paște-ţi iezii lângă colibele păstorilor!
9Cu
iapa înhămată la carele lui Faraon
te asemăn eu pe tine, scumpa
mea.
10Ce frumoși îţi sunt obrajii
în mijlocul lănţișoarelor de la gât
și ce frumos îţi este gâtul în mijlocul șirurilor de mărgăritare!
11Îţi vom face deci lănţișoare de aur,
cu stropituri de argint. –
12Cât stă împăratul la masa lui,
nardul meu își răspândește mirosul.
13Preaiubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir
care se odihnește între ţâţele mele.
14Preaiubitul meu este pentru mine un strugure de măliniţă
din viile din En-Ghedi. –
15Ce frumoasă
ești, iubito, uite ce frumoasă ești,
cu ochii tăi de porumbiţă! –
16Ce frumos ești, preaiubitule, ce plăcut ești!
Verdeaţa este patul nostru! –
17Cedrii sunt grinzile caselor noastre
și chiparoșii sunt pardoselile noastre. –
21Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi. –
2Ca un crin în mijlocul spinilor,
așa este iubita mea între fete. –
3Ca un măr între copacii pădurii,
așa este preaiubitul meu între tineri.
Cu așa drag stau la umbra lui
și rodul
lui este dulce pentru cerul gurii mele.
4El m-a dus în casa de ospăţ
și dragostea era steagul fluturat peste mine.
5Întăriţi-mă cu turte de struguri, învioraţi-mă cu mere,
căci sunt bolnavă de dragostea lui.
6Să-și pună mâna stângă
sub capul meu
și să mă îmbrăţișeze cu dreapta lui! –
7Vă jur
, fiice ale Ierusalimului,
pe căprioarele și cerboaicele de pe câmp:
nu stârniţi, nu treziţi dragostea
până nu vine ea! –
8Aud glasul preaiubitului meu! Iată-l că vine
sărind peste munţi, săltând pe dealuri.
9Preaiubitul meu seamănă cu
o căprioară sau cu puiul de cerboaică.
Iată-l că este după zidul nostru,
se uită pe fereastră,
privește printre zăbrele.
10Preaiubitul meu vorbește și-mi zice:
„Scoală-te
, iubito, și vino, frumoaso!
11Căci iată că a trecut iarna;
a încetat ploaia și s-a dus.
12Se arată florile pe câmp,
a venit vremea cântării
și se aude glasul turturelei în câmpiile noastre.
13Se pârguiesc roadele în smochin
și viile înflorite
își răspândesc mirosul.
Scoală-te
, iubito, și vino, frumoaso!
14Porumbiţă din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor,
arată-mi
faţa ta și fă-mă să-ţi aud glasul!
Căci glasul tău este dulce și faţa ta, plăcută.” –
15Prindeţi-ne vulpile
, vulpile cele mici, care strică viile,
căci viile noastre sunt în floare! –
16Preaiubitul meu este al
meu, și eu sunt a lui;
el își paște turma între crini.
17Până
la răcoarea zilei și până la lungirea umbrelor,
întoarce-te!… Iubitule, sari ca o căprioară
sau ca puiul de cerb
peste munţii ce ne despart!
31Am căutat noaptea
în așternutul meu, am căutat pe iubitul inimii mele;
l-am căutat, dar nu l-am găsit…
2M-am sculat atunci și am cutreierat cetatea,
uliţele și pieţele,
și am căutat pe iubitul inimii mele…
L-am căutat, dar nu l-am găsit!
3M-au întâlnit păzitorii
care dădeau ocol cetăţii
și i-am întrebat: „N-aţi văzut pe iubitul inimii mele?”
4Abia trecusem de ei,
și am găsit pe iubitul inimii mele.
L-am apucat și nu l-am mai lăsat
până nu l-am adus în casa mamei mele,
în odaia celei ce m-a zămislit. –
5Vă
jur, fiice ale Ierusalimului,
pe căprioarele și cerboaicele de pe câmp,
nu stârniţi, nu treziţi dragostea
până nu vine ea. –
6Ce
se vede suindu-se din pustie
ca niște stâlpi de fum,
în mijlocul aburilor de mir și de tămâie,
înconjurată de toate miresmele negustorilor de mir? –
7Iată, este patașca lui Solomon,
cu șaizeci de viteji de jur împrejur,
cei mai viteji din Israel.
8Toţi sunt înarmaţi cu săbii și toţi sunt deprinși la luptă,
fiecare cu sabia la coapsă,
ca să n-aibă nimic de temut în timpul nopţii.
9Împăratul Solomon și-a făcut această patașcă
din lemn din Liban.
10Stâlpii i-a făcut de argint,
rezemătoarea, de aur, scaunul, de purpură,
iar mijlocul împodobit cu o ţesătură aleasă, lucrată de dragostea
fiicelor Ierusalimului.
11Ieșiţi, fetele Sionului, și priviţi pe împăratul Solomon,
cu cununa cu care l-a încununat mama sa în ziua cununiei lui,
în ziua veseliei inimii lui. –