51Am ridicat din nou ochii și m-am uitat; și iată că era un sul
de carte care zbura. 2El m-a întrebat: „Ce vezi?” Eu am răspuns: „Văd un sul de carte zburând; are o lungime de douăzeci de coţi și o lăţime de zece coţi.” 3Și el mi-a zis: „Acesta este blestemul
care este peste toată ţara, căci, după cum este scris pe el, orice hoţ și oricine jură strâmb vor fi nimiciţi cu desăvârșire de aici.” 4„Îl trimit”, zice Domnul oștirilor, „ca să intre în casa hoţului și a celui ce jură strâmb
în Numele Meu, ca să rămână în casa aceea și s-o mistuie
împreună cu lemnele și pietrele ei.” 5Îngerul care vorbea cu mine a înaintat și mi-a zis: „Ridică ochii și privește ce iese de acolo!” 6Eu am răspuns: „Ce este aceasta?” Și el a zis: „Iese efa.” Și a adăugat: „Aceasta este nelegiuirea lor în toată ţara.” 7Și iată că se ridica un talant de plumb și, în mijlocul efei, ședea o femeie. 8El a zis: „Aceasta este nelegiuirea!” Și i-a dat brânci în efă și a aruncat bucata de plumb peste gura efei. 9Am ridicat ochii și m-am uitat; și iată că s-au arătat două femei. În aripile lor sufla vântul: ele aveau aripi ca ale cocostârcului. Au ridicat efa între pământ și cer. 10Atunci am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine: „Unde duc ele efa?” 11El mi-a răspuns: „Se duc să-i
zidească o casă în ţara
Șinear, ca să fie așezată acolo și să rămână pe locul ei.”
61Am ridicat din nou ochii și m-am uitat; și iată că patru care ieșeau dintre doi munţi, și munţii erau de aramă. 2La carul dintâi erau niște cai roșii
, la al doilea car, cai
negri, 3la al treilea car, cai albi
și la al patrulea car, cai bălţaţi și roșii. 4Am luat cuvântul și am zis
îngerului care vorbea cu mine: „Ce înseamnă aceștia, domnul meu?” 5Îngerul mi-a răspuns: „Aceștia
sunt cele patru vânturi ale cerurilor, care ies din locul în care stăteau
înaintea Domnului întregului pământ.” 6Caii cei negri, înhămaţi la unul din care, s-au îndreptat spre ţara de la miazănoapte
și cei albi au mers după ei; cei bălţaţi s-au îndreptat spre ţara de miazăzi. 7Cei roșii au ieșit și ei și au cerut să meargă să cutreiere pământul. Îngerul le-a zis: „Duceţi-vă de cutreieraţi pământul!” Și au cutreierat
pământul. 8El m-a chemat și mi-a zis: „Iată că cei ce se îndreaptă spre ţara de miazănoapte fac să se mai potolească mânia
Mea în ţara de la miazănoapte.” 9Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 10„Să primești daruri de la prinșii de război din Babilon: Heldai, Tobia și Iedaia, și anume să te duci tu însuţi în ziua aceea în casa lui Iosia, fiul lui Ţefania, unde s-au dus ei când au venit din Babilon. 11Să iei de la ei argint și aur, să faci din ele o cunună
29:6Lev. 8:9
și s-o pui pe capul lui Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, 12și să-i spui: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor: «Iată că un om
al cărui nume este Odrasla
va odrăsli din locul lui și va zidi Templul Domnului. 13Da, El va zidi
Templul Domnului, va purta podoabă
împărătească, va ședea și va stăpâni pe scaunul Lui de domnie, va fi preot
pe scaunul Lui de domnie și o desăvârșită unire va domni între ei amândoi.»’ 14Cununa va fi pentru Helem, Tobia și Iedaia și pentru Hen, fiul lui Ţefania, ca o aducere aminte
în Templul Domnului. 15Cei ce sunt departe
60:10Efes. 2:13,19
vor veni și vor lucra la Templul Domnului; și veţi ști
astfel că Domnul oștirilor m-a trimis la voi. Lucrul acesta se va întâmpla dacă veţi asculta glasul Domnului Dumnezeului vostru.”
Posturi și binecuvântări
71În anul al patrulea al împăratului Darius, cuvântul Domnului a vorbit lui Zaharia în ziua a patra a lunii a noua, care este luna Chisleu. 2Cei din Betel trimiseseră pe Șareţer și pe Reghem-Melec cu oamenii săi să se roage Domnului 3și să întrebe
33:10Mal. 2:7
pe preoţii din Casa Domnului oștirilor și pe proroci: „Trebuie să plâng și în luna a
cincea și să mă înfrânez, cum am făcut atâţia ani?” 4Atunci, cuvântul Domnului oștirilor mi-a vorbit astfel: 5„Spune la tot poporul ţării și preoţilor: ‘Când aţi postit
și aţi plâns în luna a cincea și a șaptea
în acești
șaptezeci de ani, oare pentru Mine
aţi postit voi? 6Și când mâncaţi și beţi, nu sunteţi voi cei ce mâncaţi și beţi? 7Nu cunoașteţi cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin prorocii de mai înainte, când Ierusalimul era încă locuit și liniștit împreună cu cetăţile lui de primprejur și când și partea de miazăzi
și câmpia erau locuite?’” 8Cuvântul Domnului a vorbit lui Zaharia astfel: 9„Așa a vorbit Domnul oștirilor: ‘Faceţi
cu adevărat dreptate și purtaţi-vă cu bunătate și îndurare unul faţă de altul! 10Nu asupriţi pe văduvă și pe orfan
, nici pe străin și pe sărac și niciunul să nu gândească rău în inima
lui împotriva fratelui său!’ 11Dar ei n-au vrut să ia aminte, ci au întors spatele
și și-au astupat urechile
ca să n-audă. 12Și-au făcut inima
36:26
ca diamantul de tare, ca să n-asculte
Legea, nici cuvintele pe care li le spunea Domnul oștirilor, prin Duhul Său, prin prorocii de mai înainte. Din pricina aceasta, Domnul oștirilor S-a aprins de o mare mânie
. 13Când chema El, ei n-au vrut s-asculte. De aceea nici Eu n-am vrut s-ascult
14:12Mica 3:4
când au chemat ei”, zice Domnul oștirilor. 14„Ci i-am împrăștiat
28:64Ezec. 36:19
printre toate neamurile pe care
nu le cunoșteau; ţara
a fost pustiită în urma lor, așa că nimeni nu mai venea și nu mai pleca din ea și, dintr-o ţară plăcută
cum era, au făcut o pustie!”
