Drepturile la care a renunțat Pavel
91Nu
26:7Gal. 2:7,81Tim. 2:72Tim. 1:11
sunt eu liber? Nu
sunt eu apostol? Nu L‑am văzut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu
sunteți voi lucrarea mea în Domnul? 2Dacă pentru alții nu sunt apostol, sunt totuși pentru voi; căci voi sunteți pecetea
12:12
apostoliei mele în Domnul. 3Răspunsul meu de apărare împotriva celor ce mă cercetează este acesta: 4Oare n‑avem dreptul să mâncăm și să bem? 5Oare n‑avem dreptul să luăm cu noi o soră, o soție, cum fac ceilalți apostoli și frații
Domnului și Chifa?
6Sau numai eu și Barnaba avem
obligația să lucrăm9:6 Lit. „n‑avem dreptul să nu lucrăm”.? 7Cine merge la oaste pe cheltuiala sa? Cine sădește
o vie și nu mănâncă din rodul ei? Sau cine paște o turmă și nu bea din laptele turmei? 8Oare lucrurile acestea le spun numai după mintea omului? Nu le spune și Legea? 9În Legea lui Moise este scris: Să
nu legi gura boului când treieră grâul!9:9 Dt. 25:4. Oare pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici? 10Nu vorbește El mai cu seamă în folosul nostru? Da, pentru noi a fost scris, căci cine
ară trebuie să are cu nădejde și cine treieră grâul trebuie să‑l treiere cu nădejdea că va avea parte de el. 11Dacă
noi am semănat printre voi bunurile duhovnicești, ar fi oare prea mult dacă vom secera bunurile voastre materiale? 12Dacă alții au acest drept asupra voastră, noi și mai mult, nu‑i așa? Dar
noi nu ne‑am folosit de dreptul acesta, ci răbdăm totul, ca
să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Hristos.
13Nu
18:8‑20Dt. 18:1
știți că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte se hrănesc din lucrurile de la Templu, iar cei ce slujesc altarului își iau partea de la altar? 14Tot așa, Domnul
a rânduit ca
cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie. 15Eu însă nu m‑am
folosit de niciunul din aceste drepturi. Și nu vă scriu aceste lucruri ca să cer să se facă așa cu mine, căci aș vrea
mai bine să mor decât să‑mi ia cineva motivul de laudă. 16Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine un motiv de laudă, căci trebuie
s‑o vestesc; și vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia! 17Dacă fac lucrul acesta de bunăvoie, am
o răsplată, dar dacă îl fac fiindcă sunt constrâns, este o isprăvnicie care mi‑a
fost încredințată. 18Așadar, care este răsplata mea? Este
să vestesc fără plată Evanghelia și să nu
mă folosesc de dreptul meu în Evanghelie.
19Căci, deși sunt liber față de toți, m‑am făcut robul tuturor
ca
să‑i câștig pe cât mai mulți. 20Cu iudeii
18:18
21:23
m‑am făcut ca un iudeu ca să‑i câștig pe iudei, cu cei de sub Lege m‑am făcut ca și când aș fi fost sub Lege (deși eu unul nu sunt sub Lege) ca să‑i câștig pe cei ce sunt sub Lege, 21cu cei ce
sunt fără lege
m‑am făcut ca și cum aș fi fost fără lege (deși nu sunt fără
o lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Hristos) ca să‑i câștig pe cei fără lege. 22M‑am făcut slab cu cei
slabi ca să‑i câștig pe cei slabi. M‑am făcut tuturor
totul ca
să‑i mântuiesc măcar pe unii din ei. 23Fac totul pentru Evanghelie ca să am și eu parte de ea.
24Nu știți că cei ce aleargă în arenă cu toții aleargă, dar numai unul ia premiul? Alergați în așa
fel, încât să apucați premiul! 25Toți atleții
4:7
se supun la înfrânări de tot felul ca să capete o cunună pieritoare; noi să facem lucrul acesta pentru o cunună nepieritoare
! 26Eu deci alerg, dar nu ca și când aș fi fără țintă. Lovesc cu pumnii, dar nu ca unul care lovește în vânt. 27Dimpotrivă
, mă port aspru cu trupul meu și îl țin rob ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu respins
.
Exemple din Vechiul Testament
101Fraților, nu vreau să nu știți că părinții noștri au fost cu toții sub nor
, toți au trecut prin mare
, 2toți au fost botezați în nor și în mare pentru Moise, 3toți au mâncat aceeași mâncare
duhovnicească 4și toți au băut aceeași băutură
duhovnicească, pentru că beau dintr‑o Stâncă duhovnicească ce îi însoțea, și Stânca era Hristos10:4 Potrivit apostolului Pavel, stânca‑izvor de la Horeb și Meriba (Ex. 17:1‑7. Num. 20:1‑13) este Hristos Însuși, care îi însoțește și îi susține pe israeliți în pustiu. Vezi și Dt. 32:4,15,18,31,37. Is. 30:29, versete în care Dumnezeu este numit metaforic „Stâncă”.. 5Totuși, cei mai mulți dintre ei n‑au fost plăcuți lui Dumnezeu, căci au
26:64Evr. 3:17Iuda 1:5
pierit în pustie. 6Și aceste lucruri s‑au întâmplat ca să ne fie nouă pilde10:6 În context, gr. týpos denumește nu un exemplu în general, ci un eveniment sau o persoană din VT care, în virtutea semnificației sale, servește ca prefigurare a unei realități ulterioare, de natură spirituală., așa încât să nu poftim după lucruri rele, cum
au poftit ei. 7Să nu fiți închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: Poporul s‑a așezat să mănânce și să bea și s‑au sculat să joace10:7 Ex. 32:6.! 8Să
nu ne desfrânăm, cum au făcut unii din ei, încât într‑o singură zi au căzut10:8 Au fost uciși de urgia care a izbucnit în tabăra israelită. douăzeci și trei de mii10:8 În Num. 25:9: „douăzeci și patru de mii”.! 9Să nu‑L ispitim pe Hristos, cum L‑au ispitit unii
din ei, care au
pierit mușcați de șerpi! 10Să nu cârtiți, cum au cârtit unii
17:2Num. 14:2,29
16:41
din ei, care au
16:49
pierit uciși de Nimicitorul
! 11Aceste lucruri li s‑au întâmplat ca să ne fie pildă și au
fost scrise ca învățătură pentru noi, cei peste care
a venit sfârșitul veacurilor. 12Așadar, cine
crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă. 13Pe voi nu v‑a ajuns nicio ispită care să nu fie potrivită cu puterea omenească. Iar Dumnezeu este credincios și nu
va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre, ci, odată venită ispita, va pregăti calea de scăpare, ca s‑o puteți răbda.
Despre Cina Domnului
14De aceea, preaiubiții mei, fugiți
de idolatrie! 15Vă vorbesc ca unor oameni înțelepți: judecați voi înșivă ce spun! 16Paharul
binecuvântat, pe care‑l binecuvântăm, nu este el împărtășirea cu sângele lui Hristos? Pâinea
pe care o frângem nu este ea împărtășirea cu trupul lui Hristos? 17Fiindcă este o pâine, noi
, cei mulți, suntem un trup, căci toți luăm din aceeași pâine. 18Uitați‑vă la neamul lui Israel10:18 Lit. „Israelul după trup”.: cei ce mănâncă jertfele nu sunt ei
7:15
în împărtășire cu altarul? 19Așadar, ce zic eu? Că
un lucru jertfit idolilor este ceva? Sau că un idol este ceva? 20Dimpotrivă, eu zic că ce jertfesc
[neamurile], jertfesc demonilor, nu lui Dumnezeu. Și eu nu vreau ca voi să fiți în împărtășire cu demonii. 21Nu
puteți bea paharul Domnului și paharul
demonilor; nu puteți lua parte la masa Domnului și la masa demonilor. 22Sau
vrem să stârnim gelozia Domnului? Oare suntem
noi mai tari decât El?
Grija pentru conștiința celuilalt
23„Toate
îmi sunt îngăduite”, dar nu toate sunt de folos. „Toate îmi sunt îngăduite”, dar nu toate zidesc. 24Nimeni
să nu‑și urmărească propriul interes, ci pe al celuilalt! 25Să mâncați din tot ce
se vinde în piața de carne, fără să cercetați ceva din pricina conștiinței! 26Căci al
Domnului este pământul și tot ce cuprinde el10:26 Ps. 24:1.. 27Dacă vă invită un necredincios [la masă] și vreți să vă duceți, să mâncați din tot ce
vă pune înainte, fără să cercetați ceva din pricina conștiinței. 28Dar, dacă vă spune cineva: „Aceasta este carne sacră10:28 Cu referire la carnea jertfită idolilor.”, să nu mâncați, din pricina celui ce v‑a înștiințat și din pricina
conștiinței, [căci al
Domnului este pământul și tot ce cuprinde el]. 29Vorbesc nu de conștiința proprie, ci de conștiința celuilalt. Căci de ce
să fie judecată libertatea mea de conștiința altuia? 30Dacă eu mănânc aducând mulțumiri, de ce să fiu vorbit de rău pentru un lucru pentru
care mulțumesc? 31Deci
, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu! 32Să nu
fiți pricină de poticnire nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru Biserica
lui Dumnezeu, 33după cum și eu încerc
în toate privințele să plac tuturor, căutând nu
folosul meu, ci al celor mai mulți, ca să fie mântuiți!
111Călcați pe urmele
mele, întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos!
Ținuta femeii în adunări
2Vă laud că
în toate privințele vă aduceți aminte de mine și că țineți
învățăturile11:2 Gr. paradóseis (pl.). Termenul parádosis denumește o sumă de învățături teologice și morale care se transmit în interiorul unei comunități de credincioși. întocmai cum vi le‑am dat11:2 Lit. „transmis”. Același verb este folosit în vers. 23 și în cap. 15:3.. 3Dar vreau să știți: capul oricărui bărbat este Hristos
, capul
femeii este bărbatul, iar capul
lui Hristos este Dumnezeu. 4Orice bărbat care se roagă sau profețește
cu capul acoperit își necinstește11:4 Lit. „face de rușine”. Aici și în vers. 5. capul. 5Dimpotrivă, orice femeie
care se roagă sau profețește cu capul descoperit își necinstește capul, pentru că este ca și cum ar fi rasă
. 6Dacă o femeie nu își acoperă capul, să se și tundă! Iar dacă este rușinos
ca o femeie să fie tunsă ori rasă, să își acopere capul! 7Bărbatul nu trebuie să‑și acopere capul, pentru că el este
5:1
9:6
chipul și slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului. 8Căci nu
bărbatul a fost făcut din femeie, ci femeia din bărbat, 9și nu
bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. 10De aceea, femeia trebuie să
aibă pe cap un semn al autorității, din pricina îngerilor
. 11Totuși
, în Domnul, nici femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie. 12Căci după cum femeia este din bărbat, tot așa și bărbatul este prin femeie, și toate
sunt de la Dumnezeu. 13Judecați voi înșivă: se cuvine ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit? 14Nu vă învață chiar și ordinea firească a lucrurilor că este dezonorant pentru un bărbat să poarte părul lung, 15dar că pentru o femeie purtarea părului lung este o cinste? Pentru că părul i‑a fost dat ca acoperământ. 16Dacă
iubește cineva cearta de vorbe, noi nu avem un astfel de obicei și nici
bisericile lui Dumnezeu.
Despre Cina Domnului
17Acestea fiind spuse, nu vă laud, fiindcă, atunci când vă adunați laolaltă, nu vă faceți mai buni, ci mai răi. 18Mai întâi de toate, aud
că, atunci când vă adunați ca biserică, între voi sunt dezbinări, și în parte o cred, 19căci trebuie
să fie și grupări între voi, ca
să iasă la lumină cei găsiți buni. 20Așadar, când vă adunați în același loc, nu mai ajungeți să mâncați Cina Domnului. 21Atunci când mâncați, fiecare se grăbește cu mâncarea proprie, așa că unul este flămând, iar altul
este beat. 22Oare n‑aveți case unde să mâncați și să beți? Sau disprețuiți biserica
lui Dumnezeu și vreți să‑i faceți de rușine
pe cei lipsiți? Ce să vă zic? Să vă laud? În privința aceasta nu vă laud.
23Eu am
primit de la Domnul ce v‑am învățat, anume că
Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine 24și, după ce a adus mulțumire, a frânt‑o și a zis: „[Luați, mâncați:] acesta este trupul Meu [care se frânge] pentru voi; să faceți aceasta în amintirea Mea!”11:24 Vezi Lc. 22:19. 25Tot astfel, după cină, a luat paharul și a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceți aceasta ori de câte ori veți bea din el, în amintirea Mea!”11:25 Vezi Lc. 22:20. 26Pentru că, ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din paharul acesta, vestiți moartea Domnului până
va veni El.
27Astfel
, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic va fi vinovat de trupul și sângele Domnului. 28Fiecare
deci să se cerceteze pe sine și așa să mănânce din pâinea aceasta și să bea din paharul acesta. 29Căci cine mănâncă și bea își mănâncă și bea propria osândă dacă nu deosebește trupul Domnului. 30De aceea sunt între voi mulți suferinzi11:30 Sau: „slabi”. și bolnavi și nu puțini mor11:30 Gr. koimáō, „a adormi”, este folosit în NT atât cu sensul de bază (Mt. 28:13. Lc. 22:45), cât și cu cel figurat – „a muri” (cap. 7:39; 15:6,18,20,51).. 31Dacă
ne‑am judeca singuri, n‑am fi judecați. 32Dar când suntem judecați, suntem
pedepsiți de Domnul, ca să nu fim osândiți odată cu lumea. 33Așadar, frații mei, când vă adunați să mâncați, așteptați‑vă unii pe alții! 34Dacă îi este foame
cuiva, să mănânce acasă
, așa încât să nu vă adunați spre osândă! Celelalte lucruri le voi
rândui când voi
veni.