Exemple din Vechiul Testament
101Fraților, nu vreau să nu știți că părinții noștri au fost cu toții sub nor
, toți au trecut prin mare
, 2toți au fost botezați în nor și în mare pentru Moise, 3toți au mâncat aceeași mâncare
duhovnicească 4și toți au băut aceeași băutură
duhovnicească, pentru că beau dintr‑o Stâncă duhovnicească ce îi însoțea, și Stânca era Hristos10:4 Potrivit apostolului Pavel, stânca‑izvor de la Horeb și Meriba (Ex. 17:1‑7. Num. 20:1‑13) este Hristos Însuși, care îi însoțește și îi susține pe israeliți în pustiu. Vezi și Dt. 32:4,15,18,31,37. Is. 30:29, versete în care Dumnezeu este numit metaforic „Stâncă”.. 5Totuși, cei mai mulți dintre ei n‑au fost plăcuți lui Dumnezeu, căci au
26:64Evr. 3:17Iuda 1:5
pierit în pustie. 6Și aceste lucruri s‑au întâmplat ca să ne fie nouă pilde10:6 În context, gr. týpos denumește nu un exemplu în general, ci un eveniment sau o persoană din VT care, în virtutea semnificației sale, servește ca prefigurare a unei realități ulterioare, de natură spirituală., așa încât să nu poftim după lucruri rele, cum
au poftit ei. 7Să nu fiți închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: Poporul s‑a așezat să mănânce și să bea și s‑au sculat să joace10:7 Ex. 32:6.! 8Să
nu ne desfrânăm, cum au făcut unii din ei, încât într‑o singură zi au căzut10:8 Au fost uciși de urgia care a izbucnit în tabăra israelită. douăzeci și trei de mii10:8 În Num. 25:9: „douăzeci și patru de mii”.! 9Să nu‑L ispitim pe Hristos, cum L‑au ispitit unii
din ei, care au
pierit mușcați de șerpi! 10Să nu cârtiți, cum au cârtit unii
17:2Num. 14:2,29
16:41
din ei, care au
16:49
pierit uciși de Nimicitorul
! 11Aceste lucruri li s‑au întâmplat ca să ne fie pildă și au
fost scrise ca învățătură pentru noi, cei peste care
a venit sfârșitul veacurilor. 12Așadar, cine
crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă. 13Pe voi nu v‑a ajuns nicio ispită care să nu fie potrivită cu puterea omenească. Iar Dumnezeu este credincios și nu
va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre, ci, odată venită ispita, va pregăti calea de scăpare, ca s‑o puteți răbda.
Despre Cina Domnului
14De aceea, preaiubiții mei, fugiți
de idolatrie! 15Vă vorbesc ca unor oameni înțelepți: judecați voi înșivă ce spun! 16Paharul
binecuvântat, pe care‑l binecuvântăm, nu este el împărtășirea cu sângele lui Hristos? Pâinea
pe care o frângem nu este ea împărtășirea cu trupul lui Hristos? 17Fiindcă este o pâine, noi
, cei mulți, suntem un trup, căci toți luăm din aceeași pâine. 18Uitați‑vă la neamul lui Israel10:18 Lit. „Israelul după trup”.: cei ce mănâncă jertfele nu sunt ei
7:15
în împărtășire cu altarul? 19Așadar, ce zic eu? Că
un lucru jertfit idolilor este ceva? Sau că un idol este ceva? 20Dimpotrivă, eu zic că ce jertfesc
[neamurile], jertfesc demonilor, nu lui Dumnezeu. Și eu nu vreau ca voi să fiți în împărtășire cu demonii. 21Nu
puteți bea paharul Domnului și paharul
demonilor; nu puteți lua parte la masa Domnului și la masa demonilor. 22Sau
vrem să stârnim gelozia Domnului? Oare suntem
noi mai tari decât El?
Grija pentru conștiința celuilalt
23„Toate
îmi sunt îngăduite”, dar nu toate sunt de folos. „Toate îmi sunt îngăduite”, dar nu toate zidesc. 24Nimeni
să nu‑și urmărească propriul interes, ci pe al celuilalt! 25Să mâncați din tot ce
se vinde în piața de carne, fără să cercetați ceva din pricina conștiinței! 26Căci al
Domnului este pământul și tot ce cuprinde el10:26 Ps. 24:1.. 27Dacă vă invită un necredincios [la masă] și vreți să vă duceți, să mâncați din tot ce
vă pune înainte, fără să cercetați ceva din pricina conștiinței. 28Dar, dacă vă spune cineva: „Aceasta este carne sacră10:28 Cu referire la carnea jertfită idolilor.”, să nu mâncați, din pricina celui ce v‑a înștiințat și din pricina
conștiinței, [căci al
Domnului este pământul și tot ce cuprinde el]. 29Vorbesc nu de conștiința proprie, ci de conștiința celuilalt. Căci de ce
să fie judecată libertatea mea de conștiința altuia? 30Dacă eu mănânc aducând mulțumiri, de ce să fiu vorbit de rău pentru un lucru pentru
care mulțumesc? 31Deci
, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu! 32Să nu
fiți pricină de poticnire nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru Biserica
lui Dumnezeu, 33după cum și eu încerc
în toate privințele să plac tuturor, căutând nu
folosul meu, ci al celor mai mulți, ca să fie mântuiți!
111Călcați pe urmele
mele, întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos!
Ținuta femeii în adunări
2Vă laud că
în toate privințele vă aduceți aminte de mine și că țineți
învățăturile11:2 Gr. paradóseis (pl.). Termenul parádosis denumește o sumă de învățături teologice și morale care se transmit în interiorul unei comunități de credincioși. întocmai cum vi le‑am dat11:2 Lit. „transmis”. Același verb este folosit în vers. 23 și în cap. 15:3.. 3Dar vreau să știți: capul oricărui bărbat este Hristos
, capul
femeii este bărbatul, iar capul
lui Hristos este Dumnezeu. 4Orice bărbat care se roagă sau profețește
cu capul acoperit își necinstește11:4 Lit. „face de rușine”. Aici și în vers. 5. capul. 5Dimpotrivă, orice femeie
care se roagă sau profețește cu capul descoperit își necinstește capul, pentru că este ca și cum ar fi rasă
. 6Dacă o femeie nu își acoperă capul, să se și tundă! Iar dacă este rușinos
ca o femeie să fie tunsă ori rasă, să își acopere capul! 7Bărbatul nu trebuie să‑și acopere capul, pentru că el este
5:1
9:6
chipul și slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului. 8Căci nu
bărbatul a fost făcut din femeie, ci femeia din bărbat, 9și nu
bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. 10De aceea, femeia trebuie să
aibă pe cap un semn al autorității, din pricina îngerilor
. 11Totuși
, în Domnul, nici femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie. 12Căci după cum femeia este din bărbat, tot așa și bărbatul este prin femeie, și toate
sunt de la Dumnezeu. 13Judecați voi înșivă: se cuvine ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit? 14Nu vă învață chiar și ordinea firească a lucrurilor că este dezonorant pentru un bărbat să poarte părul lung, 15dar că pentru o femeie purtarea părului lung este o cinste? Pentru că părul i‑a fost dat ca acoperământ. 16Dacă
iubește cineva cearta de vorbe, noi nu avem un astfel de obicei și nici
bisericile lui Dumnezeu.
Despre Cina Domnului
17Acestea fiind spuse, nu vă laud, fiindcă, atunci când vă adunați laolaltă, nu vă faceți mai buni, ci mai răi. 18Mai întâi de toate, aud
că, atunci când vă adunați ca biserică, între voi sunt dezbinări, și în parte o cred, 19căci trebuie
să fie și grupări între voi, ca
să iasă la lumină cei găsiți buni. 20Așadar, când vă adunați în același loc, nu mai ajungeți să mâncați Cina Domnului. 21Atunci când mâncați, fiecare se grăbește cu mâncarea proprie, așa că unul este flămând, iar altul
este beat. 22Oare n‑aveți case unde să mâncați și să beți? Sau disprețuiți biserica
lui Dumnezeu și vreți să‑i faceți de rușine
pe cei lipsiți? Ce să vă zic? Să vă laud? În privința aceasta nu vă laud.
23Eu am
primit de la Domnul ce v‑am învățat, anume că
Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine 24și, după ce a adus mulțumire, a frânt‑o și a zis: „[Luați, mâncați:] acesta este trupul Meu [care se frânge] pentru voi; să faceți aceasta în amintirea Mea!”11:24 Vezi Lc. 22:19. 25Tot astfel, după cină, a luat paharul și a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceți aceasta ori de câte ori veți bea din el, în amintirea Mea!”11:25 Vezi Lc. 22:20. 26Pentru că, ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din paharul acesta, vestiți moartea Domnului până
va veni El.
27Astfel
, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic va fi vinovat de trupul și sângele Domnului. 28Fiecare
deci să se cerceteze pe sine și așa să mănânce din pâinea aceasta și să bea din paharul acesta. 29Căci cine mănâncă și bea își mănâncă și bea propria osândă dacă nu deosebește trupul Domnului. 30De aceea sunt între voi mulți suferinzi11:30 Sau: „slabi”. și bolnavi și nu puțini mor11:30 Gr. koimáō, „a adormi”, este folosit în NT atât cu sensul de bază (Mt. 28:13. Lc. 22:45), cât și cu cel figurat – „a muri” (cap. 7:39; 15:6,18,20,51).. 31Dacă
ne‑am judeca singuri, n‑am fi judecați. 32Dar când suntem judecați, suntem
pedepsiți de Domnul, ca să nu fim osândiți odată cu lumea. 33Așadar, frații mei, când vă adunați să mâncați, așteptați‑vă unii pe alții! 34Dacă îi este foame
cuiva, să mănânce acasă
, așa încât să nu vă adunați spre osândă! Celelalte lucruri le voi
rândui când voi
veni.
Darurile duhovnicești
121Cu privire
la darurile duhovnicești, fraților, nu vreau să fiți în necunoștință. 2După cum știți, când erați păgâni
, vă duceați la idolii cei muți, după cum erați atrași. 3De aceea vă spun că
nimeni, când vorbește prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: „Isus să fie anatema12:3 Gr. anáthema denumește în greaca biblică „ceea ce este dat nimicirii”, „ceea ce este pus sub blestem” sau „blestemat”. Același termen se întâlnește în cap. 16:22.!” Și nimeni
nu poate zice: „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt.
4Sunt
felurite daruri, dar este același
Duh; 5sunt
felurite slujbe, dar este același Domn; 6sunt felurite lucrări, dar este același Dumnezeu, care
lucrează toate în toți. 7Și
fiecăruia i se dă manifestarea Duhului spre folosul celorlalți. 8De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, un cuvânt
de înțelepciune; altuia, un cuvânt
de cunoștință, potrivit aceluiași Duh; 9altuia
, credința, prin același Duh; altuia, daruri
de vindecare, prin același Duh; 10altuia
, săvârșirea minunilor; altuia, profeția
; altuia
, deosebirea duhurilor; altuia, felurite
limbi; și altuia, tălmăcirea limbilor. 11Dar toate aceste lucruri le lucrează unul și același Duh, care împarte
fiecăruia după cum
vrea.
Mădularele trupului
12Căci, după cum
trupul este unul și are multe mădulare, iar toate mădularele trupului, deși sunt multe, alcătuiesc un singur trup, tot așa
este și Hristos. 13Într‑adevăr, noi toți am fost botezați într‑un
singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie
iudei, fie greci, fie robi, fie liberi, și toți
7:37‑39
am fost adăpați dintr‑un singur Duh. 14Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe. 15Dacă piciorul ar zice: „Nu sunt mână, deci nu sunt din trup”, nu este oare parte din trup? 16Dacă urechea ar zice: „Nu sunt ochi, deci nu sunt din trup”, nu este oare parte din trup? 17Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul? 18Dimpotrivă, Dumnezeu a pus
în trup mădularele – pe fiecare dintre ele – așa cum
a vrut El. 19Dacă ar fi toate un singur mădular, unde ar fi trupul? 20În fapt, există multe mădulare, dar un singur trup. 21Ochiul nu‑i poate zice mâinii: „N‑am nevoie de tine”; nici capul nu le poate zice picioarelor: „N‑am nevoie de voi.” 22Ba mai mult, mădularele trupului care par mai slabe sunt de neapărată trebuință. 23Și părțile trupului care par mai puțin onorabile le îmbrăcăm cu mai multă cinste. Așa că părțile rușinoase ale trupului le acoperim după buna‑cuviință, 24pe când celelalte n‑au nevoie să fie acoperite. Dar Dumnezeu a întocmit trupul ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste, 25și astfel să nu fie dezbinare în trup, ci mădularele să se îngrijească în același fel unele de altele. 26Și dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă unul este lăudat, toate se bucură împreună cu el. 27Voi
4:12
5:23,30Col. 1:24
sunteți trupul lui Hristos, și fiecare în parte, mădularele
Lui. 28Și Dumnezeu
a pus în Biserică întâi apostoli
3:5
; în al doilea rând, profeți
; în al treilea rând, învățători; apoi pe cei ce au darul minunilor, apoi pe cei ce au darul
vindecării, darul ajutorărilor
, darul conducerii
și darul vorbirii în felurite limbi.12:28 Lit. „Și Dumnezeu a pus în Biserică întâi apostoli; în al doilea rând, profeți; în al treilea rând, învățători; apoi minuni, apoi daruri de vindecări, ajutorări, conduceri și felurite limbi.” 29Oare toți sunt apostoli? Toți sunt profeți? Toți sunt învățători? Toți săvârșesc minuni? 30Toți au daruri de vindecare? Toți vorbesc în limbi? Toți tălmăcesc? 31Căutați însă
darurile cele mai bune, și vă voi arăta o cale nespus mai bună!
