111Călcați pe urmele
mele, întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos!
Ținuta femeii în adunări
2Vă laud că
în toate privințele vă aduceți aminte de mine și că țineți
învățăturile11:2 Gr. paradóseis (pl.). Termenul parádosis denumește o sumă de învățături teologice și morale care se transmit în interiorul unei comunități de credincioși. întocmai cum vi le‑am dat11:2 Lit. „transmis”. Același verb este folosit în 1Cor. 11:23 și în 1Cor. 15:3.. 3Dar vreau să știți: capul oricărui bărbat este Hristos
, capul
femeii este bărbatul, iar capul
15:27,28In. 14:28Flp. 2:7‑9
lui Hristos este Dumnezeu. 4Orice bărbat care se roagă sau profețește
14:1
cu capul acoperit își necinstește11:4 Lit. „face de rușine”. Aici și în 1Cor. 11:5. capul. 5Dimpotrivă, orice femeie
care se roagă sau profețește cu capul descoperit își necinstește capul, pentru că este ca și cum ar fi rasă
. 6Dacă o femeie nu își acoperă capul, să se și tundă! Iar dacă este rușinos
ca o femeie să fie tunsă ori rasă, să își acopere capul! 7Bărbatul nu trebuie să‑și acopere capul, pentru că el este
5:1
9:6
chipul și slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului. 8Căci nu
bărbatul a fost făcut din femeie, ci femeia din bărbat, 9și nu
bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. 10De aceea, femeia trebuie să
aibă pe cap un semn al autorității, din pricina îngerilor
. 11Totuși
, în Domnul, nici femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie. 12Căci după cum femeia este din bărbat, tot așa și bărbatul este prin femeie, și toate
sunt de la Dumnezeu. 13Judecați voi înșivă: se cuvine ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit? 14Nu vă învață chiar și ordinea firească a lucrurilor că este dezonorant pentru un bărbat să poarte părul lung, 15dar că pentru o femeie purtarea părului lung este o cinste? Pentru că părul i‑a fost dat ca acoperământ. 16Dacă
iubește cineva cearta de vorbe, noi nu avem un astfel de obicei și nici
14:33
bisericile lui Dumnezeu.
Despre Cina Domnului
17Acestea fiind spuse, nu vă laud, fiindcă, atunci când vă adunați laolaltă, nu vă faceți mai buni, ci mai răi. 18Mai întâi de toate, aud
3:3
că, atunci când vă adunați ca biserică, între voi sunt dezbinări, și în parte o cred, 19căci trebuie
să fie și grupări între voi, ca
să iasă la lumină cei găsiți buni. 20Așadar, când vă adunați în același loc, nu mai ajungeți să mâncați Cina Domnului. 21Atunci când mâncați, fiecare se grăbește cu mâncarea proprie, așa că unul este flămând, iar altul
este beat. 22Oare n‑aveți case unde să mâncați și să beți? Sau disprețuiți biserica
lui Dumnezeu și vreți să‑i faceți de rușine
pe cei lipsiți? Ce să vă zic? Să vă laud? În privința aceasta nu vă laud.
23Eu am
primit de la Domnul ce v‑am învățat, anume că
Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine 24și, după ce a adus mulțumire, a frânt‑o și a zis: „[Luați, mâncați:] acesta este trupul Meu [care se frânge] pentru voi; să faceți aceasta în amintirea Mea!”11:24 Vezi Lc. 22:19. 25Tot astfel, după cină, a luat paharul și a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceți aceasta ori de câte ori veți bea din el, în amintirea Mea!”11:25 Vezi Lc. 22:20. 26Pentru că, ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din paharul acesta, vestiți moartea Domnului până
15:23In. 14:3
21:22Fap. 1:111Tes. 4:162Tes. 1:10Iuda 1:14Ap. 1:7
va veni El.
27Astfel
13:27
, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic va fi vinovat de trupul și sângele Domnului. 28Fiecare
deci să se cerceteze pe sine și așa să mănânce din pâinea aceasta și să bea din paharul acesta. 29Căci cine mănâncă și bea își mănâncă și bea propria osândă dacă nu deosebește trupul Domnului. 30De aceea sunt între voi mulți suferinzi11:30 Sau: „slabi”. și bolnavi și nu puțini mor11:30 Gr. koimáō, „a adormi”, este folosit în NT atât cu sensul de bază (Mt. 28:13. Lc. 22:45), cât și cu cel figurat – „a muri” (1Cor. 7:39; 15:6,18,20,51).. 31Dacă
ne‑am judeca singuri, n‑am fi judecați. 32Dar când suntem judecați, suntem
pedepsiți de Domnul, ca să nu fim osândiți odată cu lumea. 33Așadar, frații mei, când vă adunați să mâncați, așteptați‑vă unii pe alții! 34Dacă îi este foame
cuiva, să mănânce acasă
, așa încât să nu vă adunați spre osândă! Celelalte lucruri le voi
rândui când voi
veni.