Darurile duhovnicești
121Cu privire
la darurile duhovnicești, fraților, nu vreau să fiți în necunoștință. 2După cum știți, când erați păgâni
, vă duceați la idolii cei muți, după cum erați atrași. 3De aceea vă spun că
nimeni, când vorbește prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: „Isus să fie anatema12:3 Gr. anáthema denumește în greaca biblică „ceea ce este dat nimicirii”, „ceea ce este pus sub blestem” sau „blestemat”. Același termen se întâlnește în cap. 16:22.!” Și nimeni
nu poate zice: „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt.
4Sunt
felurite daruri, dar este același
Duh; 5sunt
felurite slujbe, dar este același Domn; 6sunt felurite lucrări, dar este același Dumnezeu, care
lucrează toate în toți. 7Și
fiecăruia i se dă manifestarea Duhului spre folosul celorlalți. 8De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, un cuvânt
de înțelepciune; altuia, un cuvânt
de cunoștință, potrivit aceluiași Duh; 9altuia
, credința, prin același Duh; altuia, daruri
de vindecare, prin același Duh; 10altuia
, săvârșirea minunilor; altuia, profeția
; altuia
, deosebirea duhurilor; altuia, felurite
limbi; și altuia, tălmăcirea limbilor. 11Dar toate aceste lucruri le lucrează unul și același Duh, care împarte
fiecăruia după cum
vrea.
Mădularele trupului
12Căci, după cum
trupul este unul și are multe mădulare, iar toate mădularele trupului, deși sunt multe, alcătuiesc un singur trup, tot așa
este și Hristos. 13Într‑adevăr, noi toți am fost botezați într‑un
singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie
iudei, fie greci, fie robi, fie liberi, și toți
7:37‑39
am fost adăpați dintr‑un singur Duh. 14Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe. 15Dacă piciorul ar zice: „Nu sunt mână, deci nu sunt din trup”, nu este oare parte din trup? 16Dacă urechea ar zice: „Nu sunt ochi, deci nu sunt din trup”, nu este oare parte din trup? 17Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul? 18Dimpotrivă, Dumnezeu a pus
în trup mădularele – pe fiecare dintre ele – așa cum
a vrut El. 19Dacă ar fi toate un singur mădular, unde ar fi trupul? 20În fapt, există multe mădulare, dar un singur trup. 21Ochiul nu‑i poate zice mâinii: „N‑am nevoie de tine”; nici capul nu le poate zice picioarelor: „N‑am nevoie de voi.” 22Ba mai mult, mădularele trupului care par mai slabe sunt de neapărată trebuință. 23Și părțile trupului care par mai puțin onorabile le îmbrăcăm cu mai multă cinste. Așa că părțile rușinoase ale trupului le acoperim după buna‑cuviință, 24pe când celelalte n‑au nevoie să fie acoperite. Dar Dumnezeu a întocmit trupul ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste, 25și astfel să nu fie dezbinare în trup, ci mădularele să se îngrijească în același fel unele de altele. 26Și dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă unul este lăudat, toate se bucură împreună cu el. 27Voi
4:12
5:23,30Col. 1:24
sunteți trupul lui Hristos, și fiecare în parte, mădularele
Lui. 28Și Dumnezeu
a pus în Biserică întâi apostoli
3:5
; în al doilea rând, profeți
; în al treilea rând, învățători; apoi pe cei ce au darul minunilor, apoi pe cei ce au darul
vindecării, darul ajutorărilor
, darul conducerii
și darul vorbirii în felurite limbi.12:28 Lit. „Și Dumnezeu a pus în Biserică întâi apostoli; în al doilea rând, profeți; în al treilea rând, învățători; apoi minuni, apoi daruri de vindecări, ajutorări, conduceri și felurite limbi.” 29Oare toți sunt apostoli? Toți sunt profeți? Toți sunt învățători? Toți săvârșesc minuni? 30Toți au daruri de vindecare? Toți vorbesc în limbi? Toți tălmăcesc? 31Căutați însă
darurile cele mai bune, și vă voi arăta o cale nespus mai bună!
Dragostea – darul cel mai de preț
131Dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, dar n‑aș avea dragoste, n‑aș fi decât o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor. 2Și dacă aș avea darul profeției
și aș pătrunde toate tainele și toată cunoașterea, dacă aș avea toată credința, încât
să mut și munții, dar n‑aș avea dragoste, n‑aș fi nimic. 3Iar dacă
mi‑aș împărți toată averea pentru săraci, dacă mi‑aș da trupul ca să fie ars13:3 Textul critic NA28, urmând manuscrisele mai timpurii, conține lecțiunea kauchḗsomai „ca să mă laud”., și n‑aș avea dragoste, nu mi‑ar folosi la nimic.
4Dragostea
este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu invidiază, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, 5nu se poartă necuviincios, nu‑și
urmărește propriile interese, nu are izbucniri de mânie, nu ține socoteală răului, 6nu
se bucură de nelegiuire, ci se
bucură de adevăr, 7acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul
.
8Dragostea nu va pieri niciodată. Profețiile se vor sfârși; limbile vor înceta; cunoașterea va avea sfârșit. 9Căci
cunoaștem în parte și profețim în parte, 10dar, când va veni desăvârșirea, acest „în parte” se va sfârși. 11Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m‑am făcut om mare, am sfârșit cu ce era copilăresc. 12Acum vedem
5:7Flp. 3:12
ca într‑o oglindă13:12 Oglinzile antice erau făcute din metal șlefuit (cel mai adesea, bronz). Imaginea dintr‑o astfel de oglindă nu era totdeauna suficient de clară, mai ales dacă pe suprafața metalului folosit apăreau imperfecțiuni., în chip nedeslușit13:12 Gr. áinigma „lucru tainic”, „enigmă”. Aluzie la Num. 12:8 (Dumnezeu îi vorbește lui Moise în mod direct, nu prin „cuvinte enigmatice”). În prezent, afirmă apostolul Pavel, avem o cunoaștere indirectă. Cunoașterea viitoare va fi nemediată, adică „față către față”., dar atunci vom vedea față
către față. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște deplin, după cum și eu am fost cunoscut pe deplin. 13Așadar, rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
Vorbirea în limbi și profeția
141Urmăriți
dragostea, râvniți și după darurile duhovnicești, dar
mai ales să profețiți! 2Cine vorbește
10:46
în altă limbă nu oamenilor le vorbește, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu‑l înțelege, iar el cu duhul spune taine. 3Dimpotrivă, cine profețește le vorbește oamenilor spre zidire, sfătuire și mângâiere. 4Cine vorbește în altă limbă se zidește pe sine, dar cine profețește zidește biserica. 5Aș dori ca toți să vorbiți în limbi, dar mai ales să profețiți. Cine profețește este mai mare decât cine vorbește în limbi, dacă nu cumva le și tălmăcește, ca să capete biserica zidire sufletească.
6Altminteri, fraților, cu ce v‑aș fi de folos dacă aș veni la voi și aș vorbi în limbi, dar cuvântul meu nu v‑ar aduce nici descoperire
, nici cunoaștere, nici profeție, nici învățătură? 7Chiar și lucrurile neînsuflețite care scot sunete (un fluier sau o harfă), dacă nu scot sunete deslușite, cum se va ști ce se cântă cu fluierul sau cu harfa? 8Și dacă trâmbița scoate un sunet neclar, cine se va pregăti de luptă? 9La fel și voi, dacă nu spuneți ceva inteligibil când vorbiți în altă limbă, cum se va ști ce spuneți? Este ca și când ați vorbi în vânt. 10Oricât de multe feluri de limbi ar fi în lume, niciuna nu este fără sens. 11Dar, dacă nu cunosc înțelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbește, și cel ce vorbește va fi un străin pentru mine. 12Tot așa și voi, fiindcă râvniți după daruri duhovnicești, căutați să le aveți din belșug, pentru zidirea bisericii.
13De aceea, cine vorbește în altă limbă să se roage să aibă și darul să o tălmăcească. 14Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod. 15Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea; voi
cânta cu duhul, dar voi cânta și cu
mintea. 16Altminteri, dacă binecuvântezi cu duhul, cum va răspunde: „Amin!” la mulțumirile pe care le aduci tu omul simplu14:16 Gr. idiṓtēs (folosit aici și în vers. 23,24) denumește persoana care fie nu înțelege vorbirea în limbi, fie nu are harismele manifestate de ceilalți credincioși din adunare., când el nu știe ce spui? 17Negreșit, tu mulțumești foarte frumos, dar celălalt nu este zidit. 18Îi mulțumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în limbi mai mult decât voi toți. 19Dar în biserică vreau mai bine să spun cinci cuvinte cu mintea, ca să‑i învăț și pe alții, decât zece mii de cuvinte în altă limbă.
20Fraților
, nu fiți copii la minte; la răutate fiți
prunci, iar la minte, fiți oameni mari! 21În
Lege este scris:
Prin oameni de altă limbă și prin buze străine voi vorbi acestui popor,
și nici așa nu Mă vor asculta14:21 Is. 28:11,12., zice Domnul.
22Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioși, ci pentru cei necredincioși. Profeția, dimpotrivă, este nu pentru cei necredincioși, ci pentru cei credincioși. 23Deci, dacă s‑ar aduna toată biserica la un loc și toți ar vorbi în limbi și ar intra și oameni simpli sau necredincioși, n‑arzice ei că sunteți nebuni? 24Dar dacă toți profețesc și intră un necredincios sau un om simplu, el este convins de toți, este cercetat de toți. 25Gândurile ascunse din inima lui sunt date la iveală, așa că va cădea cu fața la pământ, se va închina lui Dumnezeu și va mărturisi
: Cu adevărat Dumnezeu este în mijlocul vostru.14:25 Is. 45:14.
26Ce este de făcut atunci, fraților? Când vă adunați laolaltă și unul are o cântare, altul o învățătură
, altul o descoperire, altul un cuvânt în altă limbă, altul o tălmăcire, toate
să se facă spre zidirea sufletească. 27Dacă se vorbește în limbi, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, pe rând, și unul să tălmăcească. 28Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în biserică și să‑și vorbească numai lui însuși și lui Dumnezeu. 29Profeții să vorbească doi sau trei, și
ceilalți să judece. 30Iar dacă unul care stă jos are o descoperire, cel
dintâi să tacă. 31Fiindcă puteți să profețiți toți, dar unul după altul, pentru ca toți să primească învățătură și toți să fie îmbărbătați. 32Duhurile
profeților sunt supuse profeților, 33căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii.
Ca
în toate bisericile sfinților, 34femeile
să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci trebuie să
fie supuse, după cum zice și Legea
! 35Dacă vor să învețe ceva despre un lucru, să‑i întrebe pe bărbații lor acasă, căci este rușinos ca o femeie să vorbească în biserică. 36Ce? De la voi a pornit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns el?
37Dacă
cineva se crede profet sau om duhovnicesc, să priceapă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului! 38Și dacă cineva nu recunoaște, nici el să nu aibă recunoașterea voastră! 39Așadar, frații mei, râvniți
să profețiți, fără să împiedicați vorbirea în limbi! 40Dar toate
să se facă în chip cuviincios și cu rânduială.