Dragostea – darul cel mai de preț
131Dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, dar n‑aș avea dragoste, n‑aș fi decât o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor. 2Și dacă aș avea darul profeției
și aș pătrunde toate tainele și toată cunoașterea, dacă aș avea toată credința, încât
să mut și munții, dar n‑aș avea dragoste, n‑aș fi nimic. 3Iar dacă
mi‑aș împărți toată averea pentru săraci, dacă mi‑aș da trupul ca să fie ars13:3 Textul critic NA28, urmând manuscrisele mai timpurii, conține lecțiunea kauchḗsomai „ca să mă laud”., și n‑aș avea dragoste, nu mi‑ar folosi la nimic.
4Dragostea
este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu invidiază, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, 5nu se poartă necuviincios, nu‑și
urmărește propriile interese, nu are izbucniri de mânie, nu ține socoteală răului, 6nu
se bucură de nelegiuire, ci se
bucură de adevăr, 7acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul
.
8Dragostea nu va pieri niciodată. Profețiile se vor sfârși; limbile vor înceta; cunoașterea va avea sfârșit. 9Căci
cunoaștem în parte și profețim în parte, 10dar, când va veni desăvârșirea, acest „în parte” se va sfârși. 11Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m‑am făcut om mare, am sfârșit cu ce era copilăresc. 12Acum vedem
5:7Flp. 3:12
ca într‑o oglindă13:12 Oglinzile antice erau făcute din metal șlefuit (cel mai adesea, bronz). Imaginea dintr‑o astfel de oglindă nu era totdeauna suficient de clară, mai ales dacă pe suprafața metalului folosit apăreau imperfecțiuni., în chip nedeslușit13:12 Gr. áinigma „lucru tainic”, „enigmă”. Aluzie la Num. 12:8 (Dumnezeu îi vorbește lui Moise în mod direct, nu prin „cuvinte enigmatice”). În prezent, afirmă apostolul Pavel, avem o cunoaștere indirectă. Cunoașterea viitoare va fi nemediată, adică „față către față”., dar atunci vom vedea față
către față. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște deplin, după cum și eu am fost cunoscut pe deplin. 13Așadar, rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
Vorbirea în limbi și profeția
141Urmăriți
dragostea, râvniți și după darurile duhovnicești, dar
mai ales să profețiți! 2Cine vorbește
10:46
în altă limbă nu oamenilor le vorbește, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu‑l înțelege, iar el cu duhul spune taine. 3Dimpotrivă, cine profețește le vorbește oamenilor spre zidire, sfătuire și mângâiere. 4Cine vorbește în altă limbă se zidește pe sine, dar cine profețește zidește biserica. 5Aș dori ca toți să vorbiți în limbi, dar mai ales să profețiți. Cine profețește este mai mare decât cine vorbește în limbi, dacă nu cumva le și tălmăcește, ca să capete biserica zidire sufletească.
6Altminteri, fraților, cu ce v‑aș fi de folos dacă aș veni la voi și aș vorbi în limbi, dar cuvântul meu nu v‑ar aduce nici descoperire
, nici cunoaștere, nici profeție, nici învățătură? 7Chiar și lucrurile neînsuflețite care scot sunete (un fluier sau o harfă), dacă nu scot sunete deslușite, cum se va ști ce se cântă cu fluierul sau cu harfa? 8Și dacă trâmbița scoate un sunet neclar, cine se va pregăti de luptă? 9La fel și voi, dacă nu spuneți ceva inteligibil când vorbiți în altă limbă, cum se va ști ce spuneți? Este ca și când ați vorbi în vânt. 10Oricât de multe feluri de limbi ar fi în lume, niciuna nu este fără sens. 11Dar, dacă nu cunosc înțelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbește, și cel ce vorbește va fi un străin pentru mine. 12Tot așa și voi, fiindcă râvniți după daruri duhovnicești, căutați să le aveți din belșug, pentru zidirea bisericii.
13De aceea, cine vorbește în altă limbă să se roage să aibă și darul să o tălmăcească. 14Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod. 15Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea; voi
cânta cu duhul, dar voi cânta și cu
mintea. 16Altminteri, dacă binecuvântezi cu duhul, cum va răspunde: „Amin!” la mulțumirile pe care le aduci tu omul simplu14:16 Gr. idiṓtēs (folosit aici și în vers. 23,24) denumește persoana care fie nu înțelege vorbirea în limbi, fie nu are harismele manifestate de ceilalți credincioși din adunare., când el nu știe ce spui? 17Negreșit, tu mulțumești foarte frumos, dar celălalt nu este zidit. 18Îi mulțumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în limbi mai mult decât voi toți. 19Dar în biserică vreau mai bine să spun cinci cuvinte cu mintea, ca să‑i învăț și pe alții, decât zece mii de cuvinte în altă limbă.
20Fraților
, nu fiți copii la minte; la răutate fiți
prunci, iar la minte, fiți oameni mari! 21În
Lege este scris:
Prin oameni de altă limbă și prin buze străine voi vorbi acestui popor,
și nici așa nu Mă vor asculta14:21 Is. 28:11,12., zice Domnul.
22Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioși, ci pentru cei necredincioși. Profeția, dimpotrivă, este nu pentru cei necredincioși, ci pentru cei credincioși. 23Deci, dacă s‑ar aduna toată biserica la un loc și toți ar vorbi în limbi și ar intra și oameni simpli sau necredincioși, n‑arzice ei că sunteți nebuni? 24Dar dacă toți profețesc și intră un necredincios sau un om simplu, el este convins de toți, este cercetat de toți. 25Gândurile ascunse din inima lui sunt date la iveală, așa că va cădea cu fața la pământ, se va închina lui Dumnezeu și va mărturisi
: Cu adevărat Dumnezeu este în mijlocul vostru.14:25 Is. 45:14.
26Ce este de făcut atunci, fraților? Când vă adunați laolaltă și unul are o cântare, altul o învățătură
, altul o descoperire, altul un cuvânt în altă limbă, altul o tălmăcire, toate
să se facă spre zidirea sufletească. 27Dacă se vorbește în limbi, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, pe rând, și unul să tălmăcească. 28Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în biserică și să‑și vorbească numai lui însuși și lui Dumnezeu. 29Profeții să vorbească doi sau trei, și
ceilalți să judece. 30Iar dacă unul care stă jos are o descoperire, cel
dintâi să tacă. 31Fiindcă puteți să profețiți toți, dar unul după altul, pentru ca toți să primească învățătură și toți să fie îmbărbătați. 32Duhurile
profeților sunt supuse profeților, 33căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii.
Ca
în toate bisericile sfinților, 34femeile
să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci trebuie să
fie supuse, după cum zice și Legea
! 35Dacă vor să învețe ceva despre un lucru, să‑i întrebe pe bărbații lor acasă, căci este rușinos ca o femeie să vorbească în biserică. 36Ce? De la voi a pornit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns el?
37Dacă
cineva se crede profet sau om duhovnicesc, să priceapă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului! 38Și dacă cineva nu recunoaște, nici el să nu aibă recunoașterea voastră! 39Așadar, frații mei, râvniți
să profețiți, fără să împiedicați vorbirea în limbi! 40Dar toate
să se facă în chip cuviincios și cu rânduială.
Învierea lui Hristos
151Vreau să vă reamintesc, fraților, Evanghelia pe care
v‑am propovăduit‑o, pe care ați primit‑o
, în care ați rămas 2și prin
care sunteți mântuiți, dacă o țineți după cuvântul pe care vi l‑am vestit; altfel, degeaba ați
crezut. 3V‑am
învățat, înainte de toate, ceea
ce și eu am primit, anume că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după
26:231Pt. 1:11
2:24
Scripturi, 4că a fost îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi
, 5și
că i S‑a arătat lui Chifa, apoi celor
doisprezece. 6După aceea, S‑a arătat la peste cinci sute de frați deodată, dintre care cei mai mulți sunt încă în viață, iar unii au adormit. 7Mai târziu, i S‑a arătat lui Iacov
, apoi tuturor
apostolilor. 8La urmă de tot
, ca unei stârpituri, mi S‑a arătat și mie. 9Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să mă numesc apostol, fiindcă am
9:1Gal. 1:13Flp. 3:61Tim. 1:13
prigonit biserica lui Dumnezeu. 10Prin
harul lui Dumnezeu sunt ce sunt, și harul Lui față de mine n‑a fost zadarnic; ba încă am
12:11
trudit mai mult decât toți; totuși
, nu eu am trudit, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. 11Așadar, fie eu, fie ceilalți, noi așa propovăduim și voi așa ați crezut.
Învierea morților
12Iar dacă se propovăduiește că Hristos a înviat din morți, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morților? 13Dacă nu este o înviere a morților, nici Hristos n‑a înviat. 14Și dacă Hristos n‑a înviat, zadarnică este propovăduirea noastră, zadarnică este și credința voastră. 15Ba încă suntem găsiți martori mincinoși ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit
4:10
13:30
despre Dumnezeu că L‑a înviat pe Hristos, pe care, de fapt, nu L‑a înviat, dacă este adevărat că morții nu învie. 16Căci, dacă nu învie morții, nici Hristos n‑a înviat. 17Iar dacă Hristos n‑a înviat, credința voastră este zadarnică, voi sunteți încă în păcatele voastre 18și, prin urmare, cei ce au adormit în Hristos sunt pierduți. 19Dacă numai pentru viața aceasta ne‑am pus nădejdea în Hristos, suntem cei mai de plâns dintre toți oamenii!
20Dar, de fapt, Hristos
a înviat din morți, primul rod
dintre cei adormiți. 21Căci, dacă
moartea a venit printr‑un om, tot printr‑un
om a venit și învierea morților. 22Și după cum toți mor în Adam, tot așa toți vor fi aduși la viață în Hristos, 23dar fiecare
la rândul cetei lui. Hristos – cel dintâi rod, apoi cei ce sunt ai lui Hristos, la venirea Lui. 24Apoi va veni sfârșitul, când El va da Împărăția
în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice căpetenie, orice stăpânire și orice putere. 25Căci trebuie ca El să împărățească până
10:13
va pune pe toți vrăjmașii sub picioarele Sale15:25 Ps. 110:1.. 26Ultimul vrăjmaș
care va fi nimicit va fi moartea, 27căci Dumnezeu
a pus totul sub picioarele Lui15:27 Ps. 8:6.. Dar când zice că totul I‑a fost supus, se înțelege că în afară de Cel ce I‑a supus totul. 28Și când
toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci Însuși
Fiul Se va supune Celui ce I‑a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți.
29Altfel, ce vor face cei care se botează pentru cei morți? Dacă morții nu învie nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morți? 30Și de ce
suntem noi în primejdie în orice clipă? 31Jur că, după cum am motiv să mă laud
cu voi în Hristos Isus, tot astfel sunt zilnic în primejdie
de moarte, fraților!15:31 Lit. „În fiecare zi mor; jur pe lauda voastră, fraților, pe care o am în Hristos Isus, Domnul nostru.” Apostolul Pavel folosește o formulă solemnă, unică în Noul Testament, pentru a le reaminti corintenilor că este zilnic în pericol de moarte. Tocmai în urma acestor riscuri asumate, Pavel se poate „lăuda” cu biserica din Corint. Dacă apostolul nu s‑ar fi expus primejdiilor, ea nu ar fi existat. 32Dacă, omenește vorbind, m‑am
luptat cu fiarele în Efes, care‑mi este folosul? Dacă nu învie morții, să
mâncăm și să bem, căci mâine vom muri15:32 Is. 22:13.! 33Nu vă înșelați: „Tovărășiile
rele strică obiceiurile bune”!
în fire cum se cuvine și nu păcătuiți! Căci
sunt între voi unii care nu‑L cunosc pe Dumnezeu – spre
rușinea voastră o spun!
35Dar va zice cineva: „Cum
învie morții? Și cu ce trup vor veni la viață?” 36Om fără minte! Ce
semeni tu nu revine la viață dacă nu moare mai întâi. 37Iar când semeni nu semeni trupul care va fi, ci un simplu grăunte, fie de grâu, fie de altceva. 38Apoi, Dumnezeu îi dă un trup, după cum vrea: fiecărei semințe îi dă un trup al ei. 39Nu toate trupurile sunt la fel, ci unul este trupul oamenilor, altul este trupul animalelor, altul este trupul păsărilor, altul al peștilor. 40Există corpuri cerești și corpuri pământești, dar una este strălucirea corpurilor cerești și alta, a corpurilor pământești. 41Una este strălucirea soarelui, alta, strălucirea lunii și alta, strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebește în strălucire de altă stea. 42Așa
este și învierea morților. Trupul este semănat în putrezire și învie în neputrezire; 43este
semănat în ocară și învie în slavă; este semănat în slăbiciune și învie în putere. 44Este semănat trup fizic15:44 Prin sṓma psychikón trebuie înțeles nu „trup sufletesc”, ci „trup dominat de suflet”, adică omul obișnuit, neregenerat spiritual și incapabil, prin eforturi proprii, să primească revelația adusă de Duhul lui Dumnezeu ori să acceadă în sfera Duhului. Tematic, Pavel stabilește o legătură între gr. psychikón, „dominat de suflet”, și expresia psychḕ zṓsa, „suflet viu” (Gen. 2:7, Septuaginta), legătură care nu poate fi evidențiată ca atare în traducere. și învie trup duhovnicesc. Dacă există trup fizic, există și trup duhovnicesc. 45De altfel, chiar așa este scris: Omul dintâi, Adam, a devenit un suflet viu.15:45 Gen. 2:7. Ultimul Adam
a devenit duh
6:33,39,40,54,57Flp. 3:21Col. 3:4
dătător de viață. 46Dar întâi vine ce este fizic, nu ce este duhovnicesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă. 47Omul
dintâi este din pământ
3:19
, pământesc; omul al doilea este din
cer. 48Cum este cel pământesc, așa sunt și cei pământești; cum
este Cel ceresc, așa sunt și cei cerești. 49Și după cum
am purtat chipul celui pământesc, vom
4:11Flp. 3:211In. 3:2
purta și chipul Celui ceresc.
50Ce spun eu, fraților, este că nu pot carnea
și sângele să moștenească Împărăția lui Dumnezeu, nici putrezirea nu poate moșteni neputrezirea. 51Iată, vă spun o taină: nu
vom adormi toți, dar
toți vom fi schimbați, 52dintr‑odată, cât ai clipi din ochi, la cea din urmă trâmbiță. Trâmbița
va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii și noi vom fi schimbați. 53Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire și trupul
acesta muritor să se îmbrace în nemurire. 54Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris:
Moartea
a fost înghițită de biruință.15:54 Is. 25:8.
55Unde îți este biruința, moarte?
Unde îți este boldul, moarte?15:55 Os. 13:14.
56Boldul morții este păcatul și puterea5:13
7:5,13
păcatului este Legea. 57Dar
mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința
prin Domnul nostru Isus Hristos! 58De aceea
, preaiubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, sporiți întotdeauna în lucrul Domnului, căci știți că
osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică!
