Litigii în biserica din Corint
61Când unul din voi are un conflict cu altul, îndrăznește să se judece cu el la cei nedrepți, și nu la sfinți? 2Oare nu știți că sfinții
3:21
20:4
vor judeca lumea? Și dacă lumea va fi judecată de voi, sunteți nevrednici să judecați pricini de foarte mică însemnătate? 3Nu știți că noi îi vom judeca
pe îngeri? Cu cât mai mult pricini din viața aceasta! 4Deci
, când aveți pricini privitoare la lucrurile vieții acesteia, voi îi puneți judecători pe aceia care în biserică nu au nicio trecere6:4 Lit. „pe cei disprețuiți de biserică”.? 5Spre rușinea voastră zic lucrul acesta. Așadar, nu este între voi nici măcar un om înțelept care să fie în stare să judece între frate și frate? 6În loc să fie așa, un frate se duce la judecată împotriva altui frate, și încă înaintea necredincioșilor! 7Chiar faptul că aveți judecăți între voi este deja o pierdere. Dar mai degrabă de ce
nu acceptați să fiți nedreptățiți? De ce nu acceptați mai bine paguba? 8În loc să fie așa, voi sunteți cei care nedreptățiți și păgubiți, și
încă pe frați!
9Oare nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă înșelați! Nici
desfrânații, nici idolatrii, nici adulterii, nici efeminații6:9 Gr. malakói nu face referire la aspectul fizic, ci la comportamentul sexual. În textele grecești clasice, termenul este folosit ca eufemism pentru homosexualii pasivi., nici sodomiții6:9 Lit. „cei ce se culcă cu bărbați”., 10nici hoții, nici lacomii, nici bețivii, nici batjocoritorii, nici hrăpăreții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. 11Și așa erați unii
dintre voi! Dar
ați fost spălați, ați fost sfințiți, ați fost îndreptățiți în Numele Domnului Isus Hristos și prin Duhul Dumnezeului nostru.
Trupul ca templu al Duhului Sfânt
12„Toate
îmi sunt îngăduite”6:12 Consensul comentatorilor biblici este că aici și în vers. 13 Pavel citează sloganuri vehiculate de o parte a creștinilor din Corint. Apostolul va relua aceste sloganuri și va arăta că ele trebuie temperate prin apelul la principii etice superioare., dar nu toate sunt de folos; „toate îmi sunt îngăduite”, dar nimic să nu pună stăpânire pe mine. 13„Mâncărurile
sunt pentru pântece, și pântecele este pentru mâncăruri”, dar Dumnezeu le va nimici și pe unul, și pe celelalte. Dar trupul nu este pentru desfrâu, ci este pentru
Domnul, iar
Domnul este pentru trup. 14Și Dumnezeu
8:112Cor. 4:14
, care L‑a înviat pe Domnul, ne va învia și pe noi prin
puterea Sa. 15Nu știți că trupurile
voastre sunt mădulare ale lui Hristos? Voi lua deci mădularele lui Hristos și voi face din ele mădulare ale unei desfrânate? Nicidecum! 16Nu știți că cine se lipește de o desfrânată este un singur trup cu ea? Căci zice Scriptura: Cei doi vor
fi un singur trup.6:16 Gen. 2:24. 17Dar
5:30
cine se lipește de Domnul este un singur duh cu El. 18Fugiți
de desfrâu! Orice alt păcat pe care‑l face omul este săvârșit în afara trupului, dar cine se desfrânează păcătuiește
împotriva propriului său trup. 19Oare nu
știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi și pe care Îl aveți de la Dumnezeu? Și
că voi nu sunteți ai voștri? 20Ați
fost cumpărați cu un preț. Slăviți‑L deci pe Dumnezeu în trupul [și în duhul] vostru, [care sunt ale lui Dumnezeu]!
Despre căsătorie
71Cu privire la lucrurile despre care mi‑ați scris, eu cred că este bine
pentru om să nu se atingă de femeie. 2Totuși, din pricina desfrâului, fiecare bărbat să‑și aibă soția lui și fiecare femeie să‑și aibă soțul ei! 3Soțul
să‑și împlinească față de soție datoria de soț și tot așa să facă și soția față de soț! 4Soția nu este stăpână pe trupul ei, ci soțul ei. Tot astfel, nici soțul nu este stăpân peste trupul lui, ci soția lui. 5Să
nu vă lipsiți unul pe altul de datoria de soți decât de comun acord, pentru o vreme, ca să vă îndeletniciți [cu postul și] cu rugăciunea, apoi să fiți iarăși împreună, ca să
nu vă ispitească Satana din pricina nestăpânirii voastre! 6Lucrul acesta îl spun ca un sfat, nu
ca o poruncă. 7Eu aș
vrea ca toți oamenii să fie ca
mine, dar
fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într‑un fel, altul într‑altul.
8Celor necăsătoriți și văduvelor le spun că este bine
pentru ei dacă rămân ca mine. 9Dar, dacă
nu se înfrânează, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă7:9 Sau: „este mai bine să se căsătorească decât să fie aprins de poftă”.! 10Celor căsătoriți le poruncesc nu
eu, ci Domnul: soția
19:6,9Mc. 10:11,12Lc. 16:18
să nu se despartă de soț! 11(Dacă este despărțită, să rămână nemăritată sau să se împace cu soțul ei!) Și nici soțul să nu‑și lase soția!
12Celorlalți le zic eu, nu
Domnul: dacă un frate are o soție necredincioasă și ea este de acord să trăiască mai departe cu el, să nu se despartă de ea! 13Și dacă o femeie are un soț necredincios și el este de acord să trăiască mai departe cu ea, să nu se despartă de soțul ei! 14Căci soțul necredincios este sfințit prin soția [credincioasă] și soția necredincioasă este sfințită prin fratele credincios; altminteri, copiii voștri ar
fi necurați, dar, de fapt, sunt sfinți. 15Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în astfel de împrejurări fratele nu este legat, și nici sora: Dumnezeu ne‑a chemat să trăim în
pace. 16Căci ce știi tu, femeie, dacă îți vei mântui
soțul? Sau ce știi tu, bărbate, dacă îți vei mântui soția?
Perseverența în chemarea primită
17Încolo, fiecare să trăiască după cum i‑a făcut Domnul parte și după cum l‑a chemat Dumnezeu! Aceasta
este rânduiala pe care am așezat‑o în toate bisericile. 18Dacă cineva a fost chemat pe când era circumcis, să nu‑și ascundă semnele circumciziei! Dacă cineva a fost chemat pe când era necircumcis, să nu se circumcidă
! 19Circumcizia
6:15
nu înseamnă nimic și lipsa circumciziei nu înseamnă nimic; importantă este păzirea
3:24
poruncilor lui Dumnezeu. 20Fiecare să rămână în starea7:20 Lit. „chemarea”. în care era când a fost chemat! 21Ai fost chemat când erai rob? Nu te îngrijora, dar, dacă poți să ajungi liber, folosește prilejul! 22Căci robul chemat în Domnul este un
eliberat al Domnului. Tot astfel, cel liber care a fost chemat este un rob
al lui Hristos. 23Voi ați fost cumpărați cu
un preț. Nu vă faceți robi oamenilor! 24Fiecare
, fraților, să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat!
Celibat și căsătorie
25Cu privire la feciori și fecioare7:25 Termenul gr. parthénos („fecioară”, „fecior”) poate fi folosit pentru oricare dintre sexe, nu doar cu referire la persoane de sex feminin. n‑am
o poruncă de la Domnul. Le dau însă un sfat, fiindcă
am primit de la Domnul harul să fiu
vrednic de crezare. 26Consider că este bine astfel, având în vedere strâmtorarea de acum: este
bine pentru om să rămână cum este. 27Ești legat de o soție? Nu căuta dezlegare! Nu ești legat de o soție? Nu căuta soție! 28Dar nici dacă te însori nu păcătuiești. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuiește. Dar unii ca aceștia vor avea necazuri pământești, iar eu aș vrea să vă cruț. 29Ce spun eu, fraților, este că vremea s‑a scurtat: de acum încolo, cei
care au soții să fie ca și cum n‑ar avea; 30cei ce plâng, ca și cum n‑ar plânge; cei ce se bucură, ca și cum nu s‑ar bucura; cei ce cumpără, ca și cum n‑ar stăpâni; 31cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s‑ar
folosi7:31 Gr. katachráomai, tradus aici prin „a folosi”, înseamnă „a folosi pe deplin” sau „a folosi în exces”. de ea, căci
4:141Pt. 1:24
1:7In. 2:17
chipul lumii acesteia trece! 32Dar eu aș vrea ca voi să fiți fără griji. Cel
necăsătorit se îngrijește de lucrurile Domnului, cum să placă Domnului. 33Dar cel căsătorit se îngrijește de lucrurile lumii, cum să placă soției, 34și este împărțit. Atât femeia nemăritată, cât și fecioara se
îngrijesc de lucrurile Domnului, ca să fie sfinte și cu trupul, și cu duhul, dar cea măritată se îngrijește de lucrurile lumii, cum să‑i placă soțului. 35Spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă întind o capcană, ci pentru ceea ce este frumos și ca să‑I puteți sluji Domnului fără piedici. 36Dacă cineva crede că se comportă rușinos față de trupul său fecior7:36 Gr. parthénos, termen redat de unii traducători prin „fiică”, „logodnică” sau „feciorie”. Textul grec din vers. 36‑38 este dificil. În ciuda numeroaselor probleme de interpretare pe care le ridică pasajul, insistența apostolului Pavel asupra faptului că hotărârea privind căsătoria trebuie să aibă în vedere considerente de ordin strict personal („inima sa”, „stăpânire asupra propriei voințe”, „inima sa”) sugerează că aici apostolul are în vedere nu relația dintre un părinte și fiica lui sau relația dintre un logodnic și logodnica sa, ci raportarea unei persoane la propriul său trup., dacă este sub presiunea instinctului și așa trebuie să fie, să facă ce vrea: nu greșește, să se căsătorească. 37Dar cine stă ferm în inima sa și nu este sub presiune, ci are stăpânire asupra propriei voințe și așa a hotărât în inima sa – să‑și păstreze trupul fecior – bine va face. 38Astfel
, cine își dă în căsătorie trupul fecior bine face, și cine nu și‑l dă mai bine face. 39O femeie
este legată [de lege] câtă vreme îi trăiește soțul; dar dacă‑i moare soțul, este liberă să se mărite cu cine vrea, numai să fie în
Domnul. 40Dar mai fericită va fi dacă rămâne așa cum este, după
părerea mea. Și cred
că și eu am Duhul lui Dumnezeu.
Carnea jertfită idolilor
81Cu privire
la carnea jertfită idolilor, știm că „toți avem
cunoaștere”8:1 Consensul comentatorilor biblici este că aici Pavel citează un slogan vehiculat în interiorul bisericii din Corint. În cuprinsul capitolului, apostolul va arăta că sloganul trebuie subordonat unui considerent mai mare: dragostea față de membrii slabi ai comunității.. Dar cunoașterea
îngâmfă, pe când dragostea zidește. 2Dacă
cineva crede că știe ceva, încă n‑a cunoscut cum trebuie să cunoască. 3Dar dacă Îl iubește cineva pe Dumnezeu, este
cunoscut de Dumnezeu. 4Așadar, cu privire la mâncarea cărnii jertfite idolilor, știm că niciun idol
din lume nu există cu adevărat și
că nu este decât un Dumnezeu. 5Căci chiar dacă ar fi așa‑ziși
„dumnezei”, fie în cer, fie pe pământ (după cum și sunt mulți „dumnezei” și mulți „domni”),
6pentru noi
există un singur Dumnezeu – Tatăl,
din
care sunt toate lucrurile și pentru care trăim și noi,
și un
singur Domn – Isus Hristos,
prin
care sunt toate lucrurile și, prin El, și noi.
7Dar nu toți au ajuns la cunoașterea aceasta. Ci unii, fiindcă până acum au fost obișnuiți cu idolul, mănâncă un lucru ca fiind jertfit idolului, și conștiința lor, care este slabă, este întinată
. 8Dar ce mâncăm
nu ne face plăcuți lui Dumnezeu; nici nu pierdem ceva dacă nu mâncăm, nici nu câștigăm dacă mâncăm. 9Luați seama
însă ca nu cumva acest drept al vostru de a mânca să ajungă o piatră de poticnire
pentru cei slabi! 10Căci dacă cineva te vede pe tine, care „ai cunoaștere”, că stai la masă într‑un templu de idoli, conștiința
lui, care este slabă, nu‑l va îndemna8:10 Lit. „va fi zidită”. Apostolul folosește în mod ironic verbul; exemplul negativ nu‑l „zidește”, ci îl nimicește pe cel slab. să mănânce din carnea jertfită idolilor? 11Astfel piere cel slab din
pricina cunoașterii tale, el, fratele tău pentru care a murit Hristos! 12Dacă păcătuiți astfel
împotriva fraților voștri și le răniți cugetul slab, împotriva lui Hristos păcătuiți. 13De aceea, dacă
ce mănânc eu îl face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mânca în veci carne, ca să nu‑l fac pe fratele meu să păcătuiască.
