Despre căsătorie
71Cu privire la lucrurile despre care mi‑ați scris, eu cred că este bine
pentru om să nu se atingă de femeie. 2Totuși, din pricina desfrâului, fiecare bărbat să‑și aibă soția lui și fiecare femeie să‑și aibă soțul ei! 3Soțul
să‑și împlinească față de soție datoria de soț și tot așa să facă și soția față de soț! 4Soția nu este stăpână pe trupul ei, ci soțul ei. Tot astfel, nici soțul nu este stăpân peste trupul lui, ci soția lui. 5Să
nu vă lipsiți unul pe altul de datoria de soți decât de comun acord, pentru o vreme, ca să vă îndeletniciți [cu postul și] cu rugăciunea, apoi să fiți iarăși împreună, ca să
nu vă ispitească Satana din pricina nestăpânirii voastre! 6Lucrul acesta îl spun ca un sfat, nu
ca o poruncă. 7Eu aș
vrea ca toți oamenii să fie ca
mine, dar
fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într‑un fel, altul într‑altul.
8Celor necăsătoriți și văduvelor le spun că este bine
pentru ei dacă rămân ca mine. 9Dar, dacă
nu se înfrânează, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă7:9 Sau: „este mai bine să se căsătorească decât să fie aprins de poftă”.! 10Celor căsătoriți le poruncesc nu
eu, ci Domnul: soția
19:6,9Mc. 10:11,12Lc. 16:18
să nu se despartă de soț! 11(Dacă este despărțită, să rămână nemăritată sau să se împace cu soțul ei!) Și nici soțul să nu‑și lase soția!
12Celorlalți le zic eu, nu
Domnul: dacă un frate are o soție necredincioasă și ea este de acord să trăiască mai departe cu el, să nu se despartă de ea! 13Și dacă o femeie are un soț necredincios și el este de acord să trăiască mai departe cu ea, să nu se despartă de soțul ei! 14Căci soțul necredincios este sfințit prin soția [credincioasă] și soția necredincioasă este sfințită prin fratele credincios; altminteri, copiii voștri ar
fi necurați, dar, de fapt, sunt sfinți. 15Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în astfel de împrejurări fratele nu este legat, și nici sora: Dumnezeu ne‑a chemat să trăim în
pace. 16Căci ce știi tu, femeie, dacă îți vei mântui
soțul? Sau ce știi tu, bărbate, dacă îți vei mântui soția?
Perseverența în chemarea primită
17Încolo, fiecare să trăiască după cum i‑a făcut Domnul parte și după cum l‑a chemat Dumnezeu! Aceasta
este rânduiala pe care am așezat‑o în toate bisericile. 18Dacă cineva a fost chemat pe când era circumcis, să nu‑și ascundă semnele circumciziei! Dacă cineva a fost chemat pe când era necircumcis, să nu se circumcidă
! 19Circumcizia
6:15
nu înseamnă nimic și lipsa circumciziei nu înseamnă nimic; importantă este păzirea
3:24
poruncilor lui Dumnezeu. 20Fiecare să rămână în starea7:20 Lit. „chemarea”. în care era când a fost chemat! 21Ai fost chemat când erai rob? Nu te îngrijora, dar, dacă poți să ajungi liber, folosește prilejul! 22Căci robul chemat în Domnul este un
eliberat al Domnului. Tot astfel, cel liber care a fost chemat este un rob
al lui Hristos. 23Voi ați fost cumpărați cu
un preț. Nu vă faceți robi oamenilor! 24Fiecare
, fraților, să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat!
Celibat și căsătorie
25Cu privire la feciori și fecioare7:25 Termenul gr. parthénos („fecioară”, „fecior”) poate fi folosit pentru oricare dintre sexe, nu doar cu referire la persoane de sex feminin. n‑am
o poruncă de la Domnul. Le dau însă un sfat, fiindcă
am primit de la Domnul harul să fiu
vrednic de crezare. 26Consider că este bine astfel, având în vedere strâmtorarea de acum: este
bine pentru om să rămână cum este. 27Ești legat de o soție? Nu căuta dezlegare! Nu ești legat de o soție? Nu căuta soție! 28Dar nici dacă te însori nu păcătuiești. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuiește. Dar unii ca aceștia vor avea necazuri pământești, iar eu aș vrea să vă cruț. 29Ce spun eu, fraților, este că vremea s‑a scurtat: de acum încolo, cei
care au soții să fie ca și cum n‑ar avea; 30cei ce plâng, ca și cum n‑ar plânge; cei ce se bucură, ca și cum nu s‑ar bucura; cei ce cumpără, ca și cum n‑ar stăpâni; 31cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s‑ar
folosi7:31 Gr. katachráomai, tradus aici prin „a folosi”, înseamnă „a folosi pe deplin” sau „a folosi în exces”. de ea, căci
4:141Pt. 1:24
1:7In. 2:17
chipul lumii acesteia trece! 32Dar eu aș vrea ca voi să fiți fără griji. Cel
necăsătorit se îngrijește de lucrurile Domnului, cum să placă Domnului. 33Dar cel căsătorit se îngrijește de lucrurile lumii, cum să placă soției, 34și este împărțit. Atât femeia nemăritată, cât și fecioara se
îngrijesc de lucrurile Domnului, ca să fie sfinte și cu trupul, și cu duhul, dar cea măritată se îngrijește de lucrurile lumii, cum să‑i placă soțului. 35Spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă întind o capcană, ci pentru ceea ce este frumos și ca să‑I puteți sluji Domnului fără piedici. 36Dacă cineva crede că se comportă rușinos față de trupul său fecior7:36 Gr. parthénos, termen redat de unii traducători prin „fiică”, „logodnică” sau „feciorie”. Textul grec din vers. 36‑38 este dificil. În ciuda numeroaselor probleme de interpretare pe care le ridică pasajul, insistența apostolului Pavel asupra faptului că hotărârea privind căsătoria trebuie să aibă în vedere considerente de ordin strict personal („inima sa”, „stăpânire asupra propriei voințe”, „inima sa”) sugerează că aici apostolul are în vedere nu relația dintre un părinte și fiica lui sau relația dintre un logodnic și logodnica sa, ci raportarea unei persoane la propriul său trup., dacă este sub presiunea instinctului și așa trebuie să fie, să facă ce vrea: nu greșește, să se căsătorească. 37Dar cine stă ferm în inima sa și nu este sub presiune, ci are stăpânire asupra propriei voințe și așa a hotărât în inima sa – să‑și păstreze trupul fecior – bine va face. 38Astfel
, cine își dă în căsătorie trupul fecior bine face, și cine nu și‑l dă mai bine face. 39O femeie
este legată [de lege] câtă vreme îi trăiește soțul; dar dacă‑i moare soțul, este liberă să se mărite cu cine vrea, numai să fie în
Domnul. 40Dar mai fericită va fi dacă rămâne așa cum este, după
părerea mea. Și cred
că și eu am Duhul lui Dumnezeu.
Carnea jertfită idolilor
81Cu privire
la carnea jertfită idolilor, știm că „toți avem
cunoaștere”8:1 Consensul comentatorilor biblici este că aici Pavel citează un slogan vehiculat în interiorul bisericii din Corint. În cuprinsul capitolului, apostolul va arăta că sloganul trebuie subordonat unui considerent mai mare: dragostea față de membrii slabi ai comunității.. Dar cunoașterea
îngâmfă, pe când dragostea zidește. 2Dacă
cineva crede că știe ceva, încă n‑a cunoscut cum trebuie să cunoască. 3Dar dacă Îl iubește cineva pe Dumnezeu, este
cunoscut de Dumnezeu. 4Așadar, cu privire la mâncarea cărnii jertfite idolilor, știm că niciun idol
din lume nu există cu adevărat și
că nu este decât un Dumnezeu. 5Căci chiar dacă ar fi așa‑ziși
„dumnezei”, fie în cer, fie pe pământ (după cum și sunt mulți „dumnezei” și mulți „domni”),
6pentru noi
există un singur Dumnezeu – Tatăl,
din
care sunt toate lucrurile și pentru care trăim și noi,
și un
singur Domn – Isus Hristos,
prin
care sunt toate lucrurile și, prin El, și noi.
7Dar nu toți au ajuns la cunoașterea aceasta. Ci unii, fiindcă până acum au fost obișnuiți cu idolul, mănâncă un lucru ca fiind jertfit idolului, și conștiința lor, care este slabă, este întinată
. 8Dar ce mâncăm
nu ne face plăcuți lui Dumnezeu; nici nu pierdem ceva dacă nu mâncăm, nici nu câștigăm dacă mâncăm. 9Luați seama
însă ca nu cumva acest drept al vostru de a mânca să ajungă o piatră de poticnire
pentru cei slabi! 10Căci dacă cineva te vede pe tine, care „ai cunoaștere”, că stai la masă într‑un templu de idoli, conștiința
lui, care este slabă, nu‑l va îndemna8:10 Lit. „va fi zidită”. Apostolul folosește în mod ironic verbul; exemplul negativ nu‑l „zidește”, ci îl nimicește pe cel slab. să mănânce din carnea jertfită idolilor? 11Astfel piere cel slab din
pricina cunoașterii tale, el, fratele tău pentru care a murit Hristos! 12Dacă păcătuiți astfel
împotriva fraților voștri și le răniți cugetul slab, împotriva lui Hristos păcătuiți. 13De aceea, dacă
ce mănânc eu îl face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mânca în veci carne, ca să nu‑l fac pe fratele meu să păcătuiască.
Drepturile la care a renunțat Pavel
91Nu
26:7Gal. 2:7,81Tim. 2:72Tim. 1:11
sunt eu liber? Nu
sunt eu apostol? Nu L‑am văzut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu
sunteți voi lucrarea mea în Domnul? 2Dacă pentru alții nu sunt apostol, sunt totuși pentru voi; căci voi sunteți pecetea
12:12
apostoliei mele în Domnul. 3Răspunsul meu de apărare împotriva celor ce mă cercetează este acesta: 4Oare n‑avem dreptul să mâncăm și să bem? 5Oare n‑avem dreptul să luăm cu noi o soră, o soție, cum fac ceilalți apostoli și frații
Domnului și Chifa?
6Sau numai eu și Barnaba avem
obligația să lucrăm9:6 Lit. „n‑avem dreptul să nu lucrăm”.? 7Cine merge la oaste pe cheltuiala sa? Cine sădește
o vie și nu mănâncă din rodul ei? Sau cine paște o turmă și nu bea din laptele turmei? 8Oare lucrurile acestea le spun numai după mintea omului? Nu le spune și Legea? 9În Legea lui Moise este scris: Să
nu legi gura boului când treieră grâul!9:9 Dt. 25:4. Oare pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici? 10Nu vorbește El mai cu seamă în folosul nostru? Da, pentru noi a fost scris, căci cine
ară trebuie să are cu nădejde și cine treieră grâul trebuie să‑l treiere cu nădejdea că va avea parte de el. 11Dacă
noi am semănat printre voi bunurile duhovnicești, ar fi oare prea mult dacă vom secera bunurile voastre materiale? 12Dacă alții au acest drept asupra voastră, noi și mai mult, nu‑i așa? Dar
noi nu ne‑am folosit de dreptul acesta, ci răbdăm totul, ca
să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Hristos.
13Nu
18:8‑20Dt. 18:1
știți că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte se hrănesc din lucrurile de la Templu, iar cei ce slujesc altarului își iau partea de la altar? 14Tot așa, Domnul
a rânduit ca
cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie. 15Eu însă nu m‑am
folosit de niciunul din aceste drepturi. Și nu vă scriu aceste lucruri ca să cer să se facă așa cu mine, căci aș vrea
mai bine să mor decât să‑mi ia cineva motivul de laudă. 16Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine un motiv de laudă, căci trebuie
s‑o vestesc; și vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia! 17Dacă fac lucrul acesta de bunăvoie, am
o răsplată, dar dacă îl fac fiindcă sunt constrâns, este o isprăvnicie care mi‑a
fost încredințată. 18Așadar, care este răsplata mea? Este
să vestesc fără plată Evanghelia și să nu
mă folosesc de dreptul meu în Evanghelie.
19Căci, deși sunt liber față de toți, m‑am făcut robul tuturor
ca
să‑i câștig pe cât mai mulți. 20Cu iudeii
18:18
21:23
m‑am făcut ca un iudeu ca să‑i câștig pe iudei, cu cei de sub Lege m‑am făcut ca și când aș fi fost sub Lege (deși eu unul nu sunt sub Lege) ca să‑i câștig pe cei ce sunt sub Lege, 21cu cei ce
sunt fără lege
m‑am făcut ca și cum aș fi fost fără lege (deși nu sunt fără
o lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Hristos) ca să‑i câștig pe cei fără lege. 22M‑am făcut slab cu cei
slabi ca să‑i câștig pe cei slabi. M‑am făcut tuturor
totul ca
să‑i mântuiesc măcar pe unii din ei. 23Fac totul pentru Evanghelie ca să am și eu parte de ea.
24Nu știți că cei ce aleargă în arenă cu toții aleargă, dar numai unul ia premiul? Alergați în așa
fel, încât să apucați premiul! 25Toți atleții
4:7
se supun la înfrânări de tot felul ca să capete o cunună pieritoare; noi să facem lucrul acesta pentru o cunună nepieritoare
! 26Eu deci alerg, dar nu ca și când aș fi fără țintă. Lovesc cu pumnii, dar nu ca unul care lovește în vânt. 27Dimpotrivă
, mă port aspru cu trupul meu și îl țin rob ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu respins
.
