Urarea
11Pavel, Silvan
și Timotei către biserica tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl și în Domnul Isus Hristos: Har și pace [de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos]!
Tesalonicenii – pildă de credință
2Îi mulțumim
totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toți și vă amintim în rugăciunile noastre, 3căci ne aducem aminte fără încetare
, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea
credinței voastre, de
osteneala dragostei voastre și de nădejdea neclintită pe care o aveți în Domnul nostru Isus Hristos! 4Știm, frați preaiubiți de Dumnezeu, că El v‑a ales
, 5fiindcă Evanghelia
noastră v‑a fost vestită nu doar cu vorbe, ci și cu putere, prin Duhul Sfânt, și cu multă convingere. De altfel, știți
cum ne‑am purtat între voi de dragul vostru. 6Și voi
înșivă ați călcat pe urmele mele și pe ale Domnului, întrucât ați primit Cuvântul în multe necazuri cu
bucuria care vine de la Duhul Sfânt, 7așa încât ați ajuns o pildă pentru toți credincioșii din Macedonia și din Ahaia. 8Într‑adevăr, nu doar că, de la voi, Cuvântul Domnului a
răsunat
în Macedonia și în Ahaia, ci vestea despre credința voastră în Dumnezeu s‑a răspândit pretutindeni, așa încât n‑avem nevoie să mai vorbim de ea. 9Căci se istorisește cu privire la noi ce
primire am avut la voi și
cum v‑ați întors la Dumnezeu de la idoli, ca să slujiți Dumnezeului celui viu și adevărat 10și ca să‑L
așteptați din
ceruri pe Fiul Său, pe
care L‑a înviat din morți – pe Isus, care ne izbăvește de
mânia viitoare.
Lucrarea lui Pavel în Tesalonic
21Voi
înșivă știți, fraților, că venirea noastră la voi n‑a fost zadarnică. 2După ce am suferit și am fost batjocoriți în Filipi
, precum știți, am îndrăznit, cu ajutorul Dumnezeului nostru, să vă vestim
Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor
zbateri. 3Căci
îndemnul nostru nu izvorăște nici din rătăcire, nici din necurăție, nici din viclenie. 4Ci, fiindcă
Dumnezeu ne‑a găsit vrednici să
ne încredințeze Evanghelia, vorbim nu ca să le fim pe plac
oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inimile. 5Într‑adevăr, după cum știți, niciodată n‑am
4:2
folosit vorbe lingușitoare, n‑am fost mânați de lăcomie (Dumnezeu ne e martor) 6și n‑am
12:431Tim. 5:17
căutat slavă de la oameni – nici de la voi, nici de la alții – 7deși am fi putut să ne impunem2:7 Sau: „deși am fi putut să ne arătăm cu greutate”. ca apostoli
ai lui Hristos; dimpotrivă, ne‑am arătat ca niște copilași2:7 Gr. nḗpioi. Tradiția manuscrisă greacă este divizată. Unele manuscrise conțin lecțiunea ḗpioi „blânzi”, prezentă și în textul care a stat la baza primelor versiuni Cornilescu (ed. 1921, ed. 1924). în mijlocul vostru. Ca o doică ce‑și crește cu drag copiii, 8tot astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, am găsit de cuviință să vă dăm
nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci și sufletele
noastre; atât de scumpi ne ajunseserăți. 9Vă aduceți aminte, fraților, de osteneala și de truda noastră: în timp ce lucram zi
și noapte ca să nu vă împovărăm pe niciunul dintre voi, v‑am propovăduit Evanghelia lui Dumnezeu. 10Voi și Dumnezeu sunteți martori că
am avut o purtare sfântă, dreaptă și fără cusur față de voi, care credeți. 11După cum știți, am fost pentru fiecare dintre voi ca un tată față de copiii lui: 12vă sfătuiam, vă mângâiam și vă îndemnam să
umblați în chip vrednic de Dumnezeu, care
vă cheamă la Împărăția și la slava Sa.
13De aceea și noi Îi mulțumim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci când ați primit Cuvântul lui Dumnezeu auzit de la noi, l‑ați primit nu
ca pe cuvântul oamenilor, ci, așa cum și este într‑adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează în voi, cei ce credeți. 14Voi, fraților, ați călcat pe urmele bisericilor
lui Dumnezeu din Iudeea, care sunt în Hristos Isus; pentru că și voi ați suferit din partea celor de un neam cu voi aceleași
lucruri pe care le‑au suferit ele din partea
iudeilor. 15Aceștia
i‑au omorât pe Domnul Isus și pe profeți
23:34,37
, pe noi ne‑au prigonit, nu‑I sunt plăcuți lui Dumnezeu și sunt vrăjmași tuturor oamenilor, 16căci
14:5
ne opresc să le vorbim neamurilor, ca să nu fie mântuite, și astfel pun totdeauna vârf păcatelor lor. Dar i‑a
ajuns mânia lui Dumnezeu în cele din urmă!
Dorința lui Pavel de a revedea biserica
17Noi, fraților, după ce am fost despărțiți de voi pentru o scurtă vreme, cu fața
, dar nu și cu inima, am căutat și mai mult să vă vedem chipul
, cu mare dor. 18Astfel, ne‑am dorit să venim la voi (eu, Pavel, o dată, ba chiar de două ori), dar ne‑a împiedicat Satana
15:22
. 19Căci cine
4:1
este nădejdea sau bucuria sau cununa noastră de laudă înaintea Domnului nostru Isus la
venirea Lui? Oare nu voi? 20Da, voi sunteți slava și bucuria noastră!
