Urarea
11Pavel, apostol al lui Hristos Isus prin
porunca lui
Dumnezeu, Mântuitorul nostru, și a lui Hristos Isus, nădejdea
noastră, 2către Timotei
, adevăratul
meu copil în credință: Har
, îndurare și pace de la Dumnezeu, Tatăl [nostru], și de la Hristos Isus, Domnul nostru!
Pericolul învățăturii greșite
3După cum te‑am rugat la plecarea
mea în Macedonia, rămâi în Efes, ca
să le poruncești unora să nu dea o altă învățătură 4și nici să nu
ia seama la mituri și genealogii fără sfârșit, care mai degrabă dau
naștere la dispute decât fac să înainteze planul1:4 Lit. oikonomía „isprăvnicie”. lui Dumnezeu, cunoscut prin credință! 5Ținta
poruncii este dragostea, care
vine dintr‑o inimă curată, dintr‑o conștiință bună și dintr‑o credință neprefăcută. 6Unii, fiindcă s‑au îndepărtat de aceste lucruri, au rătăcit și s‑au dedat la flecării
; 7doresc să fie învățători ai Legii, dar nu înțeleg nici lucrurile despre care vorbesc
, nici cele asupra cărora insistă.
8Noi știm că Legea
este bună dacă cineva o folosește legitim, 9înțelegând
5:23
că nu pentru cel drept este făcută Legea, ci pentru cei nelegiuiți și răzvrătiți, pentru cei fără evlavie și păcătoși, pentru cei nesfinți și lumești1:9 Gr. bébēlos „profan” (vezi și cap. 4:7; 6:20. 2Tim. 2:16). Când se referă la persoane, termenul îi denumește pe cei care ignoră ceea ce este sfânt (vezi Evr. 12:16)., pentru ucigașii de tată și de mamă, pentru ucigașii de oameni, 10pentru desfrânați, pentru homosexuali1:10 Lit. „cei ce se culcă cu bărbați”., pentru traficanții de sclavi1:10 Gr. andrapodistḗs îl denumește pe cel care se îndeletnicește cu răpirea de persoane și vinderea lor ca sclavi (vezi și Dt. 24:7)., pentru mincinoși, pentru cei ce jură strâmb și pentru orice altă faptă contrară învățăturii
sănătoase – 11învățătură potrivită cu Evanghelia slavei fericitului
Dumnezeu care
mi‑a fost încredințată.
Îndurarea lui Dumnezeu față de Pavel
12Îi mulțumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care
m‑a întărit, fiindcă
m‑a socotit vrednic de încredere și m‑a pus
4:1Col. 1:25
în slujba Lui, 13măcar că
9:11Cor. 9:19Flp. 3:6
mai înainte eram un hulitor, un prigonitor și un batjocoritor. Dar am căpătat îndurare, pentru că lucram din neștiință
26:9
, în necredință! 14Și harul
Domnului nostru s‑a înmulțit peste măsură de mult împreună cu
credința și
cu dragostea care sunt în Hristos Isus. 15O, adevărat
și cu totul vrednic de primit este cuvântul acesta: Hristos
19:10Rom. 5:81In. 3:5
Isus a venit în lume ca să‑i mântuiască pe păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu. 16Tocmai de aceea am căpătat
îndurare, pentru ca Hristos Isus să‑Și arate în mine, cel dintâi, toată îndelunga Lui răbdare, ca
o pildă pentru cei ce vor crede în El ca să aibă viață veșnică. 17Ale Împăratului
veșniciilor, ale nepieritorului
, nevăzutului
și singurului Dumnezeu să fie cinstea și slava în vecii vecilor! Amin!
18Timotei, fiule, îți încredințez această poruncă
potrivit
profețiilor făcute mai înainte despre tine, ca prin ele să te
lupți lupta cea bună 19având
credință și o conștiință curată, pe care unii au părăsit‑o și au naufragiat în ce privește credința. 20Din numărul lor sunt Imeneu
și Alexandru
, pe care i‑am
dat pe mâna Satanei, ca să se învețe să nu mai hulească.
Îndemnuri despre rugăciune
21Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceți cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii, 2pentru
împărați și pentru
toți cei ce sunt înălțați în dregătorii, ca să putem duce astfel o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și cu toată demnitatea. 3Lucrul acesta este bun și bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, 4care
vrea ca toți oamenii să fie mântuiți și
să vină la cunoștința deplină a adevărului.
5Căci
este un singur Dumnezeu
și Unul
9:15
singur este mijlocitor între Dumnezeu și oameni:
omul Hristos Isus,
6care
S‑a dat pe Sine răscumpărare pentru toți,
ca mărturie
la vremea cuvenită
.
, apostol – spun adevărul [în Hristos], nu mint – și învățător
15:16Gal. 1:16
al neamurilor în credință și adevăr.
8Vreau ca bărbații să se roage în
orice loc și să ridice
spre cer mâini curate, fără mânie și fără ceartă2:8 Sau: „fără îndoială”.. 9Tot astfel, femeile
să se împodobească în chip cuviincios, cu modestie și decență2:9 Gr. sōphrosýnē, noțiune complexă (una dintre cele patru virtuți cardinale), care includea, în sens general, ideea de judecată sănătoasă, raționalitate și moderație. În anumite contexte ea se suprapune cu noțiunea de autocontrol, respectiv „castitate”. În Epistolele Pastorale este tradusă și prin „chibzuință”., nu cu împletituri de păr, nici cu aur, cu mărgăritare sau cu haine scumpe, 10ci
cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase2:10 Lit. „temătoare de Dumnezeu”.. 11Femeia să învețe în tăcere, cu toată supunerea. 12Femeii
nu‑i dau voie să dea învățătură, nici
să aibă stăpânire asupra bărbatului, ci să stea în tăcere. 13Căci întâi a fost plămădit Adam
2:7,18,221Cor. 11:8,9
și apoi Eva. 14Și nu Adam
a fost amăgit, ci femeia, fiind amăgită, a ajuns să calce porunca. 15Totuși ea va fi mântuită prin nașterea‑de‑copii2:15 Gr. teknogonía, „capacitate de a naște” sau „vocație maternă”.; numai să stăruie2:15 Gr. meínōsin este la plural. Unii cercetători consideră că apostolul Pavel a făcut tranziția de la un subiect singular („femeia”) la unul plural („femeile”) pentru a indica faptul că principiul enunțat de el are aplicabilitate largă. în credință, în dragoste și în sfințenie, cu toată chibzuința.
Calitățile cerute de la un episcop
31Adevărat
este cuvântul3:1 Secvența pistòs ho lógos, folosită recurent în Epistolele Pastorale, este considerată de unii exegeți finalul secțiunii precedente (cap. 2:11‑15). acesta: Dacă râvnește cineva să fie
episcop3:1 Termenii grecești epískopos „funcționar”, „supraveghetor” și presbýteros „mai mare”, „mai în vârstă” denumeau funcția și titlul unui conducător creștin, referindu‑se la una și aceeași slujbă: Fap. 20:17,28. Tit 1:5,7. Treptat, începând cu sec. al II‑lea d.Hr., conținutul termenilor s‑a schimbat, odată cu noul curs al Bisericii: prezbiterul (înțeles ca termen lingvistic și ca funcție) a devenit preot, iar episcopul a devenit un supraveghetor de prezbiteri‑preoți., dorește un lucru
bun. 2Dar trebuie ca episcopul
să fie mai presus de orice reproș, bărbatul
unei singure soții, cu mintea trează, chibzuit, prezentabil, ospitalier, în stare
să‑i învețe pe alții. 3Să nu fie nici dedat la vin
, nici bătăuș
, [nici
dornic de câștig mârșav,] ci să fie blând
, nu certăreț, nu iubitor de bani, 4să‑și conducă bine casa și să‑și țină
copiii în supunere cu toată demnitatea. 5Căci dacă cineva nu știe să‑și conducă bine propria casă, cum va avea grijă de biserica lui Dumnezeu? 6Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe și să cadă în osânda Diavolului3:6 Genitivul poate fi interpretat în două feluri: (1) osânda cerută de Diavol; (2) osânda pe care și Diavolul a primit‑o pentru îngâmfare.. 7Trebuie să aibă și o bună mărturie din
partea celor din afară, ca să nu ajungă de ocară și
să cadă în cursa Diavolului.
Calitățile cerute de la diaconi
8Diaconii
, de asemenea, trebuie să fie demni, nu cu două fețe3:8 Sau: „cu două feluri de a vorbi”., nu
băutori de mult vin, nu dornici de câștig mârșav 9și să păstreze
taina credinței cu un cuget curat. 10Trebuie mai întâi cercetați și apoi să fie diaconi, dacă sunt fără vină. 11Femeile3:11 Referire la soțiile diaconilor sau, mai probabil, la femeile‑diacon (cf. Rom. 16:1)., de asemenea
, trebuie să fie demne, nebârfitoare, cu mintea trează, credincioase în toate lucrurile. 12Diaconii să fie bărbați ai unei singure soții și să‑și conducă bine copiii și casele lor. 13Pentru că cei ce
slujesc bine ca diaconi își dobândesc o poziție3:13 Gr. bathmós, „treaptă” sau, în sens figurat, „rang”, „poziție”. de cinste și o mare îndrăzneală în credința care este în Hristos Isus.
Taina credinței creștine
14Îți scriu aceste lucruri cu nădejdea că voi veni la tine în curând 15și ca să știi – în caz că zăbovesc – cum trebuie să te porți3:15 Gr. anastréphō nu se referă strict la comportarea din timpul slujbelor bisericești, ci la conduită în sensul cel mai larg, la modul de a trăi al slujitorului creștin. în
casa lui Dumnezeu, care este biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul și temelia adevărului. 16Și, fără îndoială, mare este taina evlaviei3:16 În contextul de față, gr. eusébeia, „evlavie”, „pietate”, termen‑cheie în Epistolele Pastorale, se suprapune parțial peste concepte precum „credință” sau „religie”.:
„Cel ce
s‑a arătat în trup
a fost dovedit
15:26
16:8,9Rom. 1:41Pt. 3:181In. 5:6
drept prin Duhul,
a fost văzut
24:4In. 20:12Ef. 3:101Pt. 1:12
de îngeri,
a fost propovăduit
printre neamuri,
a fost crezut
în lume,
a fost înălțat
în slavă.”