Falsa evlavie și disciplina creștină
41Dar Duhul spune lămurit
3:31In. 2:18
că, în vremurile din urmă4:1 Expresia „vremurile din urmă” denumește nu strict perioada care precedă a Doua Venire a lui Hristos, ci întreaga eră care începe cu moartea și învierea lui Hristos (Evr. 1:2. 1Pt. 1:20) și continuă cu revărsarea Duhului Sfânt (Fap. 2:17). Alte expresii similare: „ceasul de pe urmă” (1In. 2:18) și „sfârșiturile veacurilor” (1Cor. 10:11)., unii se vor lepăda de credință și vor lua seama la duhuri înșelătoare și la învățăturile demonilor, 2abătuți
de fățărnicia unor oameni care vorbesc minciuni și care sunt însemnați cu fierul
roșu în cugetul lor. 3Ei opresc
căsătoria și folosirea mâncărurilor
pe care Dumnezeu le‑a făcut ca să fie luate cu mulțumiri
de către cei ce cred și cunosc adevărul. 4Căci tot ce a creat Dumnezeu este bun și nimic nu trebuie lepădat dacă se ia cu mulțumiri; 5pentru că este sfințit prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin rugăciune.
6Dacă le vei pune în vedere fraților aceste lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Hristos Isus, fiindcă te hrănești
cu cuvintele credinței și ale bunei învățături pe care ai urmat‑o până acum. 7Ferește‑te de poveștile4:7 Gr. bebḗlous mýthous „mituri profane” (= „mituri iudaice” din Tit 1:14), erezie constând într‑un amestec de midrașuri iudaice, speculații alegorice pe marginea VT și posibile elemente de gnosticism incipient. Alte referiri la „mituri”: cap. 1:4 și 2Tim. 4:4. lumești
și băbești! Deprinde‑te să trăiești cu evlavie! 8Căci deprinderea4:8 Gr. gymnasía denumește antrenamentul fizic, foarte prețuit în mediul elenistic, în vederea cultivării unui trup bine proporționat. Pavel folosește aici substantivul înrudit cu verbul gymnázō, întâlnit în partea de final a vers. 7 („Antrenează‑te în evlavie”). trupească este de puțin folos
, pe când
evlavia este folositoare în toate privințele, întrucât ea are făgăduința vieții de acum și a celei viitoare. 9Adevărat
și cu totul vrednic de primit este cuvântul acesta! 10Pentru aceasta ne ostenim
și ne luptăm, fiindcă ne‑am
pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, care este Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al celor credincioși.
11Poruncește
și învață aceste lucruri! 12Nimeni
să nu‑ți disprețuiască tinerețea, ci fii
2:151Pt. 5:3
o pildă pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție4:12 Gr. hagnéia, „castitate”, „puritate”.! 13Până voi veni, ocupă‑te cu citirea publică4:13 Conform obiceiului curent în sinagogile primului secol, Biserica primară a acordat un loc important lecturii publice a Scripturilor veterotestamentare. Ulterior, în acest corpus de scrieri au fost adăugate epistolele apostolilor, evangheliile și Apocalipsa. și cu îndemnurile și învățătura pe care le dai altora! 14Nu
fi nepăsător față de darul care este în tine, care ți‑a fost dat prin
profeție, cu
punerea mâinilor de către ceata prezbiterilor! 15Pune‑ți pe inimă aceste lucruri, îndeletnicește‑te cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toți! 16Fii cu luare aminte
asupra ta însuți și asupra învățăturii pe care o dai altora; stăruie în aceste lucruri, căci, dacă vei face așa, aceasta va fi spre mântuirea ta și a celor
ce te ascultă!