Falsa evlavie și disciplina creștină
41Dar Duhul spune lămurit
3:31In. 2:18
că, în vremurile din urmă4:1 Expresia „vremurile din urmă” denumește nu strict perioada care precedă a Doua Venire a lui Hristos, ci întreaga eră care începe cu moartea și învierea lui Hristos (Evr. 1:2. 1Pt. 1:20) și continuă cu revărsarea Duhului Sfânt (Fap. 2:17). Alte expresii similare: „ceasul de pe urmă” (1In. 2:18) și „sfârșiturile veacurilor” (1Cor. 10:11)., unii se vor lepăda de credință și vor lua seama la duhuri înșelătoare și la învățăturile demonilor, 2abătuți
de fățărnicia unor oameni care vorbesc minciuni și care sunt însemnați cu fierul
roșu în cugetul lor. 3Ei opresc
căsătoria și folosirea mâncărurilor
pe care Dumnezeu le‑a făcut ca să fie luate cu mulțumiri
de către cei ce cred și cunosc adevărul. 4Căci tot ce a creat Dumnezeu este bun și nimic nu trebuie lepădat dacă se ia cu mulțumiri; 5pentru că este sfințit prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin rugăciune.
6Dacă le vei pune în vedere fraților aceste lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Hristos Isus, fiindcă te hrănești
cu cuvintele credinței și ale bunei învățături pe care ai urmat‑o până acum. 7Ferește‑te de poveștile4:7 Gr. bebḗlous mýthous „mituri profane” (= „mituri iudaice” din Tit 1:14), erezie constând într‑un amestec de midrașuri iudaice, speculații alegorice pe marginea VT și posibile elemente de gnosticism incipient. Alte referiri la „mituri”: cap. 1:4 și 2Tim. 4:4. lumești
și băbești! Deprinde‑te să trăiești cu evlavie! 8Căci deprinderea4:8 Gr. gymnasía denumește antrenamentul fizic, foarte prețuit în mediul elenistic, în vederea cultivării unui trup bine proporționat. Pavel folosește aici substantivul înrudit cu verbul gymnázō, întâlnit în partea de final a vers. 7 („Antrenează‑te în evlavie”). trupească este de puțin folos
, pe când
evlavia este folositoare în toate privințele, întrucât ea are făgăduința vieții de acum și a celei viitoare. 9Adevărat
și cu totul vrednic de primit este cuvântul acesta! 10Pentru aceasta ne ostenim
și ne luptăm, fiindcă ne‑am
pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, care este Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al celor credincioși.
11Poruncește
și învață aceste lucruri! 12Nimeni
să nu‑ți disprețuiască tinerețea, ci fii
2:151Pt. 5:3
o pildă pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție4:12 Gr. hagnéia, „castitate”, „puritate”.! 13Până voi veni, ocupă‑te cu citirea publică4:13 Conform obiceiului curent în sinagogile primului secol, Biserica primară a acordat un loc important lecturii publice a Scripturilor veterotestamentare. Ulterior, în acest corpus de scrieri au fost adăugate epistolele apostolilor, evangheliile și Apocalipsa. și cu îndemnurile și învățătura pe care le dai altora! 14Nu
fi nepăsător față de darul care este în tine, care ți‑a fost dat prin
profeție, cu
punerea mâinilor de către ceata prezbiterilor! 15Pune‑ți pe inimă aceste lucruri, îndeletnicește‑te cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toți! 16Fii cu luare aminte
asupra ta însuți și asupra învățăturii pe care o dai altora; stăruie în aceste lucruri, căci, dacă vei face așa, aceasta va fi spre mântuirea ta și a celor
ce te ascultă!
51Nu‑l
mustra pe bătrân, ci sfătuiește‑l ca pe un tată; pe tineri sfătuiește‑i ca pe niște frați, 2pe femeile bătrâne – ca pe niște mame, pe cele tinere – ca pe niște surori, cu toată curăția!
Rânduieli privitoare la văduvele bisericii
3Cinstește‑le5:3 Prețuirea față de văduvele lipsite de sprijin („cele care sunt cu adevărat văduve”) includea un ajutor financiar din partea bisericii. pe văduvele care sunt
cu adevărat văduve! 4Dacă o văduvă are copii sau nepoți5:4 Nepoți de la copii., aceștia să se deprindă să fie devotați mai întâi față de cei din casa lor și să
răsplătească ostenelile părinților, căci
lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu. 5Cea
cu adevărat văduvă, care a rămas singură, și‑a pus nădejdea în Dumnezeu și stăruie
18:1
zi și noapte în
cereri și rugăciuni. 6Dar
cea dedată la plăceri, deși trăiește, este moartă. 7Poruncește și aceste
lucruri, pentru ca văduvele să fie mai presus de orice reproș! 8Dacă cineva nu se îngrijește de ai lui, și mai ales de cei din casa lui, s‑a
lepădat de credință și
este mai rău decât un necredincios.
9O văduvă, ca să fie înscrisă în lista văduvelor, trebuie să nu aibă mai puțin de șaizeci de ani, să fi fost
soția unui singur bărbat, 10să fie cunoscută pentru faptele ei bune, să fi crescut copii, să fi fost primitoare
de oaspeți, să fi spălat
picioarele sfinților, să‑i fi ajutat pe cei greu încercați, să fi făcut tot felul de fapte bune. 11Dar pe văduvele mai tinere să nu le primești, pentru că, atunci când pofta le desparte de Hristos, vor să se mărite din nou 12și își atrag osândă fiindcă își încalcă făgăduința5:12 Lit. „credința”, cu sensul de „angajament”. de la început. 13Totodată
, se deprind să fie fără nicio îndeletnicire5:13 Sau: „leneșe”, termen folosit de două ori în acest verset. și să umble din casă în casă; și nu numai că sunt fără nicio îndeletnicire, ci sunt și guralive și iscoditoare5:13 Gr. períergos este folosit pentru a descrie o persoană ce se preocupă de lucruri care nu o privesc sau care nu sunt în aria ei de responsabilitate., vorbind ce nu trebuie. 14Vreau
deci ca văduvele mai tinere să se mărite, să aibă copii și să‑și administreze bine casa, pentru a
nu le da potrivnicilor5:14 Lit. „potrivnicului”. Referentul ar putea fi chiar Satana, menționat în versetul următor. niciun prilej de batjocură, 15căci unele s‑au și întors să‑l urmeze pe Satana. 16Dacă vreo credincioasă [sau vreun credincios] are văduve în familie, să le ajute. Biserica nu trebuie să fie împovărată cu ele, ca să le poată ajuta pe cele
care sunt cu adevărat văduve.
Rânduieli privitoare la prezbiteri
17Prezbiterii care cârmuiesc
bine să
fie vrednici de îndoită cinste5:17 Gr. timḗ „cinste”, „onoare” poate fi înțeles și ca „onorariu”, adică sprijinul material pe care îl primește conducătorul din partea bisericii. Practica susținerii slujitorilor de către biserică este atestată de timpuriu (Gal. 6:6; 1Cor. 9:13‑14)., mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea și cu învățătura pe care o dau altora. 18Căci Scriptura zice: Să nu legi gura boului
când treieră5:18 Dt. 25:4. și: Vrednic
este lucrătorul de plata lui.5:18 Mt. 10:10. Lc. 10:7. 19Împotriva unui prezbiter să nu primești învinuire decât pe temeiul a doi sau trei martori5:19 Dt. 17:6; 19:15.. 20Pe
cei ce păcătuiesc mustră‑i5:20 Gr. elénchō denumește acțiunea de a convinge pe cineva de propria sa vinovăție. În context biblic, demonstrația presupune, ca element secundar, și un apel la pocăință. Același verb în 2Tim. 4:2. Tit 1:9,13; 2:15. înaintea tuturor, ca și ceilalți să aibă frică! 21Te
rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu, înaintea lui Hristos Isus și a îngerilor aleși, să păzești aceste lucruri fără prejudecăți și fără a fi părtinitor. 22Să nu‑ți pui mâinile
peste nimeni cu grabă5:22 În traducere liberă: „Să nu hirotonești prezbiteri fără o atentă cercetare prealabilă”. Necesitatea disciplinării publice a unor prezbiteri (vers. 20) îl determină pe Pavel să‑i recomande lui Timotei prudență maximă în procesul de hirotonire a unor noi slujitori bisericești. și să nu
te faci părtaș la păcatele altora; pe tine păzește‑te curat! (23Să nu mai bei numai apă, ci să întrebuințezi și puțin vin, din pricina stomacului și a deselor tale îmbolnăviri.) 24Păcatele unor oameni sunt evidente și merg înainte la judecată, iar ale altora vin în urma lor. 25Tot astfel, și faptele bune sunt evidente; iar cele ce nu sunt cunoscute nu pot să rămână ascunse.
Îndemnuri pentru sclavi
61Toți cei ce sunt sub jugul robiei
să‑i considere pe stăpânii lor vrednici de toată cinstea, pentru ca
Numele lui Dumnezeu și învățătura să nu fie vorbite de rău. 2Iar cei ce au stăpâni credincioși să nu‑i disprețuiască pe motiv
că sunt frați, ci să le slujească și mai bine, tocmai fiindcă cei ce se bucură de binefacerile slujbei lor sunt credincioși și preaiubiți. Învață‑i pe oameni aceste
lucruri și spune‑le apăsat!
Adevărata evlavie
3Dacă cineva
le dă oamenilor o altă învățătură și nu
se ține de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos și de învățătura care duce la evlavie, 4este plin de mândrie și nu pricepe nimic
: ba încă are boala disputelor
și a controverselor, din care se nasc invidia, cearta, defăimările, bănuielile rele, 5nesfârșitele ciocniri de vorbe
ale oamenilor
stricați la minte, lipsiți de adevăr și care
consideră că evlavia este un izvor de câștig. [Depărtează‑te
de astfel de oameni!] 6Într‑adevăr, evlavia este un mare câștig atunci când ești mulțumit
16:8
cu ce ai.
7Căci noi n‑am adus nimic
în lume
și nu putem lua nimic din ea.
8Dacă avem hrană și acoperământ,
să fim mulțumiți cu acestea.
9Cei ce vor să se îmbogățească, dimpotrivă, cad în ispită, în laț
și în multe pofte nesăbuite și vătămătoare, care
îi cufundă pe oameni în prăpăd și pierzare. 10Căci
iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor, și unii, care au râvnit după bani, s‑au rătăcit de la credință și s‑au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri.
Lupta credinței
11Iar tu, om
al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri
și urmărește dreptatea, evlavia, credința,
dragostea, răbdarea, blândețea!
12Luptă‑te lupta cea bună a credinței;
apucă
viața veșnică la care ai fost chemat
și pentru care ai
făcut acea frumoasă mărturisire
înaintea multor martori!
13Te îndemn, înaintea lui Dumnezeu, care
dă viață tuturor lucrurilor, și înaintea lui Hristos Isus, care
3:14
a făcut acea frumoasă mărturisire înaintea lui Ponțiu Pilat, 14să păzești porunca fără prihană, fără cusur, până
5:23
la arătarea Domnului nostru Isus Hristos, 15pe care o va dezvălui, la vremea ei,
fericitul
și singurul Stăpânitor,
Împăratul
19:16
împăraților
și Domnul domnilor,
16singurul care
are nemurirea,
care locuiește într‑o lumină de care
nu poți să te apropii,
pe care niciun om nu L‑a văzut, nici nu‑L poate vedea;
ale Lui să fie cinstea și puterea veșnică! Amin!
17Pe cei bogați în felul veacului acestuia îndeamnă‑i să nu se îngâmfe și să nu‑și
62:10Mc. 10:24Lc. 12:21
pună nădejdea în bogății
nesigure, ci în
Dumnezeu, care
17:25
ne dă toate lucrurile din belșug ca să ne bucurăm de ele! 18Îndeamnă‑i să facă bine, să fie bogați
în fapte bune, să fie darnici
, gata să împartă
cu alții 19și să‑și strângă
19:21Lc. 12:33
16:9
astfel drept comoară pentru viitor o bună temelie, ca să apuce
adevărata viață!
20Timoteie, păzește
ce ți s‑a încredințat6:20 Lit. „păzește depozitul primit”. Gr. parathḗkē („bun încredințat spre păstrare”, „depozit”) este un termen din limbajul juridic al lumii antice. În context, termenul este folosit metaforic pentru a denumi învățătura corectă primită de Timotei. Conform uzanțelor vremii, persoana care primea un depozit se obliga să‑l păstreze în bune condiții, fără a‑l deteriora.; ferește‑te
de vorbăriile lumești și de contrazicerile așa‑zisei „cunoașteri”, 21pe care unii au mărturisit‑o și s‑au abătut
de la credință!
Harul să fie cu voi! Amin!
