Urare
11Pavel, apostol
al lui Hristos Isus prin voia lui Dumnezeu, și fratele Timotei, către biserica lui Dumnezeu care este în Corint și
către toți sfinții care sunt în toată Ahaia: 2Har
și pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos!
Mângâiere în vreme de necaz
3Binecuvântat
să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri, 4care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să‑i putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz! 5Căci, după cum avem parte din belșug de suferințele
lui Hristos, tot așa, prin Hristos, avem parte din belșug și de mângâiere. 6Dar dacă suntem în necaz, suntem pentru mângâierea și mântuirea voastră; dacă suntem mângâiați, suntem pentru mângâierea voastră, care vă ajută să răbdați aceleași suferințe
ca și noi. 7Și nădejdea noastră cu privire la voi este neclintită, pentru că știm că, dacă
aveți parte de suferințe, aveți parte și de mângâiere.
8Fraților, nu vrem să fiți în necunoștință despre necazul
16:9
care ne‑a lovit în Asia, de care am fost apăsați peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, încât nu știam dacă vom mai scăpa cu viață. 9Credeam că suntem condamnați la moarte, ca să nu ne punem încrederea
în noi înșine, ci în Dumnezeu, care învie morții. 10El
ne‑a izbăvit și ne izbăvește dintr‑un mare pericol de moarte și avem nădejde că ne va izbăvi și mai departe. 11Voi înșivă ne
ajutați cu rugăciunile voastre, pentru
ca darul pe care l‑am primit prin rugăciunile multora să fie pentru mulți un prilej de mulțumire către Dumnezeu pentru noi.
Amânarea vizitei lui Pavel
12Lauda noastră este aceasta: mărturia pe care ne‑o dă conștiința, anume că ne‑am purtat în lume, și mai ales față de voi, cu o sinceritate și o curăție
date de Dumnezeu, nu
cu înțelepciune firească, ci prin harul lui Dumnezeu. 13Nu vă scriem altceva decât ce citiți și cunoașteți. Și trag nădejde că în cele din urmă veți recunoaște, 14cum ați și recunoscut în parte, că
noi suntem lauda voastră, după cum și voi
4:11Tes. 2:19,20
veți fi lauda noastră în ziua Domnului Isus.
15Cu această încredințare voiam
să vin mai înainte la voi, ca să aveți un
al doilea har, 16iar de la voi să trec prin Macedonia; apoi
din Macedonia să mă întorc la voi, ca să‑mi oferiți sprijinul necesar pentru călătoria în Iudeea. 17Când am făcut acest plan, am lucrat oare în chip ușuratic? Credeți că hotărârile pe care le iau sunt în felul lumii
, ca să zic, în același timp, „da, da” și „nu, nu”? 18Credincios este Dumnezeu că vorbirea noastră față de voi n‑a fost și „da”, și „nu”. 19Căci Fiul
lui Dumnezeu, Isus Hristos, care a fost propovăduit de noi în mijlocul vostru (prin mine, prin Silvan și prin Timotei) n‑a fost și „da”, și „nu”, ci
în El nu este decât „da”. 20Toate
făgăduințele lui Dumnezeu sunt „da” în El; de aceea și „amin”‑ul pe care‑l spunem noi prin El este spre slava lui Dumnezeu. 21Iar Cel ce ne întărește împreună cu voi în Hristos și care ne‑a
uns este Dumnezeu. 22Tot El ne‑a
4:302Tim. 2:19Ap. 2:17
pecetluit și ne‑a pus în inimi Duhul ca arvună1:22 Gr. arrabṓn, „avans”, „primă tranșă”, „garanție”, sau „acont”. Vezi și 2Cor. 5:5. Ef. 1:14..
23Îl chem
pe Dumnezeu ca martor față de sufletul meu că n‑am mai venit până acum la Corint tocmai ca
să vă cruț. 24Nu spun că
am avea stăpânire peste credința voastră; din contră, lucrăm și noi la bucuria voastră, fiindcă stați tari în
credință.
21Am hotărât deci în sinea mea să
nu mă întorc la voi cu întristare2:1 Venirea lui Pavel în Corint ar fi fost însoțită de mustrări (sursa „întristării”), situație pe care Pavel dorește să o evite.. 2Căci, dacă eu vă întristez, cine îmi va aduce bucurie dacă nu cel întristat de mine? 3Și v‑am scris tocmai din acest motiv, pentru ca la venirea mea să
n‑am parte de întristare de la cei ce ar fi trebuit să‑mi aducă bucurie, căci sunt
încredințat, cu privire la voi toți, că bucuria mea este bucuria voastră, a tuturor. 4Din multă mâhnire și strângere de inimă v‑am scris, cu ochii scăldați în lacrimi, nu
ca să vă întristez, ci ca să ajungeți să cunoașteți dragostea nespus de mare pe care o am față de voi.
Iertarea celui pedepsit
5Dacă
a adus cineva întristare, nu pe mine m‑a
întristat, ci – într‑o anumită măsură, ca să nu exagerez – pe voi toți. 6Pentru un asemenea om este de ajuns chiar pedeapsa care i‑a fost dată de
cei mai mulți dintre voi; 7așa că acum
este mai bine să‑l iertați și să‑l mângâiați, ca să nu fie doborât de prea multă întristare. 8De aceea, vă rog să vă arătați iarăși dragostea față de el, 9căci v‑am scris și ca să vă pun la încercare și să văd dacă sunteți
ascultători în toate. 10Dar pe cine iertați voi, iert și eu. Într‑adevăr, ce am iertat eu – dacă a fost ceva de iertat – am iertat pentru voi în fața lui Hristos, 11ca să nu‑l lăsăm pe Satana să aibă vreun câștig de la noi, căci nu suntem în necunoștință de planurile lui.
12Când am ajuns
20:6
la Troas pentru Evanghelia lui Hristos, deși mi se deschisese acolo o ușă
în Domnul, 13n‑am
avut liniște în duhul meu fiindcă nu l‑am găsit pe Tit, fratele meu; de aceea mi‑am luat rămas bun de la frați și am plecat în Macedonia.
Triumful lui Hristos în viața lui Pavel
14Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care, în Hristos, ne poartă mereu în triumf și care prin noi răspândește în orice loc mireasma
cunoașterii Lui! 15Noi suntem mireasma lui Hristos înaintea lui Dumnezeu, atât printre
cei ce sunt pe calea mântuirii, cât și printre
cei ce sunt pe calea pierzării: 16pentru unii
, o mireasmă de moarte, spre moarte; pentru alții, o mireasmă de viață, spre viață. Și cine
este destoinic pentru aceste lucruri? 17Căci noi nu facem negoț cu Cuvântul
lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulți, ci vorbim dintr‑o motivație sinceră, ca din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.