Revelațiile primite de Pavel
121E nevoie să mă laud; nu că ar fi de vreun folos, dar voi trece totuși la vedeniile și descoperirile Domnului. 2Cunosc un om în
Hristos care, acum paisprezece ani, a fost
răpit până în al treilea cer (dacă a fost cu trupul, nu știu; dacă a fost fără trup, nu știu – Dumnezeu știe). 3Și știu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu știu – Dumnezeu știe) 4a fost răpit în rai
și a auzit cuvinte care nu se pot spune și pe care nu‑i este îngăduit unui om să le rostească. 5Cu un astfel de om mă voi lăuda, dar
, în ce mă privește, nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile. 6Și dacă aș vrea
să mă laud, n‑aș părea nebun, căci aș spune adevărul, dar mă feresc, ca să nu‑mi pună nimeni în seamă altceva decât ce vede la mine sau ce aude de la mine, 7dată fiind strălucirea acestor descoperiri. De aceea, ca să nu mă umflu de mândrie, mi s‑a dat o țepușă
în trup, un trimis
al Satanei, ca să mă pălmuiască și să mă împiedice să mă îngâmf. 8De trei
ori L‑am rugat pe Domnul să o înlăture de la mine, 9dar El mi‑a zis: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” Deci mă
voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să locuiască în mine. 10De aceea mă bucur
în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos. Când sunt slab, atunci sunt tare.
Grija lui Pavel pentru biserica din Corint
11Am ajuns nebun
, voi m‑ați silit. Se cuvenea să primesc aprecieri din partea voastră, căci, deși nu sunt
nimic, n‑am
fost deloc mai prejos de acești minunați apostoli. 12Semnele
unui apostol au fost săvârșite între voi cu toată răbdarea, prin semne, puteri și minuni. 13Într‑adevăr, cu ce ați fost voi puși mai prejos decât celelalte biserici, în afara faptului că eu
unul nu v‑am fost povară? O, iertați‑mi nedreptatea aceasta!
14Iată,
sunt gata să vin la voi a treia oară, dar nu vă voi fi povară, căci nu caut bunurile voastre, ci pe voi înșivă! De altfel, nu
copiii sunt datori să agonisească pentru părinți, ci părinții pentru copii. 15Și eu voi
cheltui prea bucuros din ale mele și mă voi cheltui cu totul pe mine însumi pentru
sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, să fiu iubit mai puțin
? 16Fie și‑așa! Eu, unul, nu
v‑am împovărat deloc. Dar, zic ei, ca un om șiret ce sunt, v‑am luat prin vicleșug. 17Dar
am tras eu oare vreun folos de la voi prin vreunul din cei pe care i‑am trimis la voi? 18L‑am
rugat pe Tit să meargă, iar împreună cu el l‑am trimis pe
fratele nostru; a tras Tit vreun folos de la voi? N‑am umblat noi în același duh și pe aceleași urme?
19De multă vreme
vă închipuiți că vrem să ne apărăm înaintea voastră. Noi vorbim înaintea
lui Dumnezeu în Hristos și toate
aceste lucruri, preaiubiților, le spunem pentru zidirea voastră! 20Căci mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc cum n‑aș vrea, iar eu
să fiu găsit de voi cum n‑ați vrea. Mă tem să nu găsesc ceartă, invidie, mânii, ambiții, defăimări, bârfeli, îngâmfări, tulburări. 21Mă tem ca, atunci când voi veni din nou, să
nu mă smerească Dumnezeul meu cu privire la voi și să nu ajung să‑i plâng pe mulți din cei ce
au păcătuit mai înainte și nu s‑au pocăit de necurăția, desfrâul
și dezmățul la care s‑au dedat.