Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2019 (EDCR)
3

Slujitori ai noului legământ

31Începem

3:1
Cap. 5:12;
iarăși să ne vorbim singuri de bine3:1 Gr. synístēmi este folosit în 2 Corinteni cu sensul de „a recomanda” sau „a prezenta” (cap. 5:12; 10:12,18; 12:11). În acest verset Pavel face aluzie la o practică larg răspândită în Antichitate: un emisar sau un apostol avea asupra lui scrisori de recomandare din partea celui care îi gira misiunea în raport cu destinatarii.? Avem cumva trebuință, ca unii, de scrisori
3:1
Fap. 18:27
de recomandare către voi sau de la voi? 2Scrisoarea noastră sunteți voi
3:2
1Cor. 9:2
, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii. 3Este limpede că sunteți o scrisoare a lui Hristos, trimisă
3:3
1Cor. 3:5
de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe niște
3:3
Ex. 24:12
34:1
table de piatră, ci pe niște
3:3
Ier. 31:33Ez. 11:19
table care sunt inimi de carne.

4Avem încredințarea aceasta în Dumnezeu, prin Hristos. 5Nu că noi, prin noi înșine, suntem destoinici să socotim ceva ca venind de la noi. Dimpotrivă, destoinicia

3:5
1Cor. 15:10Flp. 2:13
noastră vine de la Dumnezeu, 6care ne‑a și învrednicit să fim slujitori
3:6
Cap. 5:18.
ai unui legământ
3:6
Ier. 31:31Mt. 26:28Evr. 8:6
nou, care nu este al literei
3:6
Rom. 2:29
, ci al Duhului, căci litera
3:6
Rom. 4:15
7:9‑11
omoară, dar
3:6
Rom. 8:2
Duhul dă viață.

7Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă cu litere săpate

3:7
Ex. 34:1,28
în piatră, era însoțită de slavă, încât
3:7
Ex. 34:29
fiii lui Israel nu‑și puteau aținti privirea asupra feței lui Moise din pricina strălucirii3:7 Lit. „slavei”. chipului său, deși era o strălucire trecătoare, 8cu cât mai mult slujba
3:8
Gal. 3:5
Duhului va fi însoțită de slavă? 9Dacă slujba aducătoare de osândă a fost însoțită de slavă, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba
3:9
Rom. 1:17
3:21
aducătoare de dreptate? 10În acest caz, prima, deși a fost însoțită de slavă, pălește în comparație cu a doua, a cărei slavă o întrece cu mult.3:10 Lit. „într‑adevăr, nu a fost slăvit ce a fost slăvit în acest caz, din pricina slavei mai mari”. Pavel compară cele două slujbe descrise în vers. 7‑9 și face observația că, deși slujba lui Moise, care aduce condamnare (aluzie la tablele Legii), a fost caracterizată de slavă, strălucirea ei pălește când este pusă alături de „slujba dreptății”, adusă de Duhul Sfânt. 11Dacă ceea ce este trecător a fost însoțit de slavă, cu atât mai mult este însoțit de slavă ceea ce dăinuie!

12Fiindcă avem deci o astfel de nădejde, noi lucrăm

3:12
Cap. 7:4.
cu multă îndrăzneală 13și nu facem ca Moise, care
3:13
Ex. 34:33
își punea un văl pe față pentru ca fiii lui Israel să nu‑și ațintească privirea asupra sfârșitului slavei trecătoare. 14Dar mintea lor s‑a împietrit
3:14
Cap. 4:4.
, căci, până în ziua de astăzi, la citirea vechiului legământ rămâne același văl, neridicat, fiindcă vălul este dat la o parte în Hristos. 15Da, până astăzi, când se citește din Moise, peste inimile lor se află un văl. 16Dar când
3:16
Rom. 11:23,26
vreunul se întoarce la Domnul, vălul este luat3:16 Aluzie la Ex. 34:34. În textul veterotestamentar, Moise își dă jos vălul de pe față ori de câte ori intră înaintea Domnului. Pentru Pavel, această acțiune poate fi înțeleasă simbolic: îndepărtarea vălului de pe inima fiilor lui Israel are loc atunci când ei se întorc la Hristos.. 17Or, acest Domn
3:17
Vers. 6.
este Duhul, și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. 18Noi toți privim cu fața descoperită, ca
3:18
1Cor. 13:12
într‑o oglindă, slava
3:18
Cap. 4:4,6.
Domnului3:18 Sau: „Noi toți, cu fața descoperită, oglindim slava Domnului”. și suntem transformați
3:18
Rom. 8:291Cor. 15:49Col. 3:10
în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Domnul, adică prin Duhul.