Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2019 (EDCR)
2

21Am hotărât deci în sinea mea să

2:1
Cap. 1:23;
nu mă întorc la voi cu întristare2:1 Venirea lui Pavel în Corint ar fi fost însoțită de mustrări (sursa „întristării”), situație pe care Pavel dorește să o evite.. 2Căci, dacă eu vă întristez, cine îmi va aduce bucurie dacă nu cel întristat de mine? 3Și v-am scris tocmai din acest motiv, pentru ca la venirea mea să
2:3
Cap. 12:21.
n-am parte de întristare de la cei ce ar fi trebuit să-mi aducă bucurie, căci sunt
2:3
Cap. 7:16;
încredințat, cu privire la voi toți, că bucuria mea este bucuria voastră, a tuturor. 4Din multă mâhnire și strângere de inimă v-am scris, cu ochii scăldați în lacrimi, nu
2:4
Cap. 7:8,9,12.
ca să vă întristez, ci ca să ajungeți să cunoașteți dragostea nespus de mare pe care o am față de voi.

Iertarea celui pedepsit

5Dacă

2:5
1Cor. 5:1
a adus cineva întristare, nu pe mine m-a
2:5
Gal. 4:12
întristat, ci – într-o anumită măsură, ca să nu exagerez – pe voi toți. 6Pentru un asemenea om este de ajuns chiar pedeapsa care i-a fost dată de
2:6
1Cor. 5:4,51Tim. 5:20
cei mai mulți dintre voi; 7așa că acum
2:7
Gal. 1:6
este mai bine să-l iertați și să-l mângâiați, ca să nu fie doborât de prea multă întristare. 8De aceea, vă rog să vă arătați iarăși dragostea față de el, 9căci v-am scris și ca să vă pun la încercare și să văd dacă sunteți
2:9
Cap. 7:15;
ascultători în toate. 10Dar pe cine iertați voi, iert și eu. Într-adevăr, ce am iertat eu – dacă a fost ceva de iertat – am iertat pentru voi în fața lui Hristos, 11ca să nu-l lăsăm pe Satana să aibă vreun câștig de la noi, căci nu suntem în necunoștință de planurile lui.

12Când am ajuns

2:12
Fap. 16:8
20:6
la Troas pentru Evanghelia lui Hristos, deși mi se deschisese acolo o ușă
2:12
1Cor. 16:9
în Domnul, 13n-am
2:13
Cap. 7:5,6.
avut liniște în duhul meu fiindcă nu l-am găsit pe Tit, fratele meu; de aceea mi-am luat rămas bun de la frați și am plecat în Macedonia.

Triumful lui Hristos în viața lui Pavel

14Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care, în Hristos, ne poartă mereu în triumf și care prin noi răspândește în orice loc mireasma

2:14
Cânt. 1:3
cunoașterii Lui! 15Noi suntem mireasma lui Hristos înaintea lui Dumnezeu, atât printre
2:15
1Cor. 1:18
cei ce sunt pe calea mântuirii, cât și printre
2:15
Cap. 4:3.
cei ce sunt pe calea pierzării: 16pentru unii
2:16
Lc. 2:34In. 9:391Pt. 2:7,8
, o mireasmă de moarte, spre moarte; pentru alții, o mireasmă de viață, spre viață. Și cine
2:16
Cap. 3:5,6.
este destoinic pentru aceste lucruri? 17Căci noi nu facem negoț cu Cuvântul
2:17
Cap. 4:2;
lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulți, ci vorbim dintr-o motivație sinceră, ca din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.

3

Slujitori ai noului legământ

31Începem

3:1
Cap. 5:12;
iarăși să ne vorbim singuri de bine3:1 Gr. synístēmi este folosit în 2 Corinteni cu sensul de „a recomanda” sau „a prezenta” (cap. 5:12; 10:12,18; 12:11). În acest verset Pavel face aluzie la o practică larg răspândită în Antichitate: un emisar sau un apostol avea asupra lui scrisori de recomandare din partea celui care îi gira misiunea în raport cu destinatarii.? Avem cumva trebuință, ca unii, de scrisori
3:1
Fap. 18:27
de recomandare către voi sau de la voi? 2Scrisoarea noastră sunteți voi
3:2
1Cor. 9:2
, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii. 3Este limpede că sunteți o scrisoare a lui Hristos, trimisă
3:3
1Cor. 3:5
de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe niște
3:3
Ex. 24:12
34:1
table de piatră, ci pe niște
3:3
Ier. 31:33Ez. 11:19
table care sunt inimi de carne.

4Avem încredințarea aceasta în Dumnezeu, prin Hristos. 5Nu că noi, prin noi înșine, suntem destoinici să socotim ceva ca venind de la noi. Dimpotrivă, destoinicia

3:5
1Cor. 15:10Flp. 2:13
noastră vine de la Dumnezeu, 6care ne-a și învrednicit să fim slujitori
3:6
Cap. 5:18.
ai unui legământ
3:6
Ier. 31:31Mt. 26:28Evr. 8:6
nou, care nu este al literei
3:6
Rom. 2:29
, ci al Duhului, căci litera
3:6
Rom. 4:15
7:9-11
omoară, dar
3:6
Rom. 8:2
Duhul dă viață.

7Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă cu litere săpate

3:7
Ex. 34:1,28
în piatră, era însoțită de slavă, încât
3:7
Ex. 34:29
fiii lui Israel nu-și puteau aținti privirea asupra feței lui Moise din pricina strălucirii3:7 Lit. „slavei”. chipului său, deși era o strălucire trecătoare, 8cu cât mai mult slujba
3:8
Gal. 3:5
Duhului va fi însoțită de slavă? 9Dacă slujba aducătoare de osândă a fost însoțită de slavă, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba
3:9
Rom. 1:17
3:21
aducătoare de dreptate? 10În acest caz, prima, deși a fost însoțită de slavă, pălește în comparație cu a doua, a cărei slavă o întrece cu mult.3:10 Lit. „într-adevăr, nu a fost slăvit ce a fost slăvit în acest caz, din pricina slavei mai mari”. Pavel compară cele două slujbe descrise în vers. 7-9 și face observația că, deși slujba lui Moise, care aduce condamnare (aluzie la tablele Legii), a fost caracterizată de slavă, strălucirea ei pălește când este pusă alături de „slujba dreptății”, adusă de Duhul Sfânt. 11Dacă ceea ce este trecător a fost însoțit de slavă, cu atât mai mult este însoțit de slavă ceea ce dăinuie!

12Fiindcă avem deci o astfel de nădejde, noi lucrăm

3:12
Cap. 7:4.
cu multă îndrăzneală 13și nu facem ca Moise, care
3:13
Ex. 34:33
își punea un văl pe față pentru ca fiii lui Israel să nu-și ațintească privirea asupra sfârșitului slavei trecătoare. 14Dar mintea lor s-a împietrit
3:14
Cap. 4:4.
, căci, până în ziua de astăzi, la citirea vechiului legământ rămâne același văl, neridicat, fiindcă vălul este dat la o parte în Hristos. 15Da, până astăzi, când se citește din Moise, peste inimile lor se află un văl. 16Dar când
3:16
Rom. 11:23,26
vreunul se întoarce la Domnul, vălul este luat3:16 Aluzie la Ex. 34:34. În textul veterotestamentar, Moise își dă jos vălul de pe față ori de câte ori intră înaintea Domnului. Pentru Pavel, această acțiune poate fi înțeleasă simbolic: îndepărtarea vălului de pe inima fiilor lui Israel are loc atunci când ei se întorc la Hristos.. 17Or, acest Domn
3:17
Vers. 6.
este Duhul, și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. 18Noi toți privim cu fața descoperită, ca
3:18
1Cor. 13:12
într-o oglindă, slava
3:18
Cap. 4:4,6.
Domnului3:18 Sau: „Noi toți, cu fața descoperită, oglindim slava Domnului”. și suntem transformați
3:18
Rom. 8:291Cor. 15:49Col. 3:10
în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Domnul, adică prin Duhul.

4

Comoara din vasele de lut

41De aceea, fiindcă avem slujba aceasta

4:1
Cap. 3:6.
, după îndurarea
4:1
1Cor. 7:251Tim. 1:18
pe care am primit-o, noi nu cădem de oboseală, 2ci am lepădat dedesubturile rușinoase, nu umblăm cu vicleșug și nu falsificăm
4:2
Cap. 2:17.
Cuvântul lui Dumnezeu. Dimpotrivă
4:2
Cap. 6:4.
, arătăm adevărul și ne facem vrednici să fim primiți de orice cuget omenesc înaintea lui Dumnezeu. 3Iar dacă Evanghelia noastră este acoperită, ea este acoperită
4:3
1Cor. 1:18
pentru cei ce sunt pe calea pierzării, 4anume pentru necredincioși, a căror
4:4
In. 12:31Ef. 6:12
minte a orbit-o dumnezeul
4:4
Cap. 3:14.
veacului acestuia ca să nu vadă strălucind lumina
4:4
Cap. 3:8.
Evangheliei glorioase a lui Hristos, care
4:4
Flp. 2:6Col. 1:15Evr. 1:3
este chipul lui Dumnezeu. 5Căci
4:5
1Cor. 1:23
noi nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Hristos Isus, Domnul. Noi
4:5
Cap. 1:24.
suntem robii voștri pentru Isus. 6Căci Dumnezeu, care a zis: „Să strălucească lumina din întuneric”4:6 Aluzie la Gen. 1:3., a strălucit în inimile noastre ca să fim luminați
4:6
1Pt. 2:9
prin cunoașterea slavei dumnezeiești de pe chipul lui Isus Hristos.

7Comoara aceasta o purtăm în niște vase

4:7
Cap. 5:1.
de lut, pentru ca
4:7
Cap. 12:9.
această putere extraordinară să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi. 8Suntem apăsați
4:8
Cap. 7:5.
, dar nu strâmtorați; descumpăniți, dar nu deznădăjduiți; 9prigoniți, dar nu părăsiți; doborâți
4:9
Ps. 37:24
, dar nu omorâți. 10Purtăm întotdeauna
4:10
Cap. 1:5.
în trupul nostru omorârea Domnului Isus, pentru ca
4:10
1Pt. 4:13
și viața lui Isus să se arate în trupul nostru. 11Căci noi, cei vii, suntem neîncetat
4:11
Ps. 44:22Rom. 8:361Cor. 15:31,49
dați la moarte din pricina lui Isus, pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru muritor. 12Astfel că în noi lucrează moartea
4:12
Cap. 13:9.
, iar în voi, viața. 13Însă fiindcă avem același
4:13
Rom. 1:122Pt. 1:1
duh de credință, potrivit cu ceea ce este scris – am crezut, de aceea am vorbit4:13 Ps. 116:10 (Septuaginta). – și noi credem, de aceea și vorbim. 14Și știm că Cel
4:14
Rom. 8:111Cor. 6:14
ce L-a înviat pe Domnul Isus ne va învia și pe noi împreună cu Isus și ne va înfățișa împreună cu voi. 15Căci toate
4:15
Cap. 1:6.
se petrec în folosul vostru, pentru ca harul
4:15
Cap. 1:11;
mare, căpătat de tot mai mulți, să sporească mulțumirile spre slava lui Dumnezeu.

Trăirea prin credință

16De aceea, nu cădem de oboseală, ci, chiar dacă omul nostru din afară se trece, totuși omul nostru dinăuntru

4:16
Rom. 7:22Ef. 3:16Col. 3:101Pt. 3:4
se înnoiește din zi în zi. 17Căci necazurile noastre ușoare
4:17
Mt. 5:12Rom. 8:181Pt. 1:6
5:10
de o clipă lucrează pentru noi, peste măsură și peste așteptări, o greutate veșnică de slavă. 18Pentru că noi nu ne uităm
4:18
Cap. 5:7.
la ce se vede, ci la ce nu se vede, căci ce se vede este trecător, pe când ce nu se vede este veșnic.