Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2019 (EDCR)
3

Slujitori ai noului legământ

31Începem

3:1
Cap. 5:12;
iarăși să ne vorbim singuri de bine3:1 Gr. synístēmi este folosit în 2 Corinteni cu sensul de „a recomanda” sau „a prezenta” (cap. 5:12; 10:12,18; 12:11). În acest verset Pavel face aluzie la o practică larg răspândită în Antichitate: un emisar sau un apostol avea asupra lui scrisori de recomandare din partea celui care îi gira misiunea în raport cu destinatarii.? Avem cumva trebuință, ca unii, de scrisori
3:1
Fap. 18:27
de recomandare către voi sau de la voi? 2Scrisoarea noastră sunteți voi
3:2
1Cor. 9:2
, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii. 3Este limpede că sunteți o scrisoare a lui Hristos, trimisă
3:3
1Cor. 3:5
de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe niște
3:3
Ex. 24:12
34:1
table de piatră, ci pe niște
3:3
Ier. 31:33Ez. 11:19
table care sunt inimi de carne.

4Avem încredințarea aceasta în Dumnezeu, prin Hristos. 5Nu că noi, prin noi înșine, suntem destoinici să socotim ceva ca venind de la noi. Dimpotrivă, destoinicia

3:5
1Cor. 15:10Flp. 2:13
noastră vine de la Dumnezeu, 6care ne-a și învrednicit să fim slujitori
3:6
Cap. 5:18.
ai unui legământ
3:6
Ier. 31:31Mt. 26:28Evr. 8:6
nou, care nu este al literei
3:6
Rom. 2:29
, ci al Duhului, căci litera
3:6
Rom. 4:15
7:9-11
omoară, dar
3:6
Rom. 8:2
Duhul dă viață.

7Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă cu litere săpate

3:7
Ex. 34:1,28
în piatră, era însoțită de slavă, încât
3:7
Ex. 34:29
fiii lui Israel nu-și puteau aținti privirea asupra feței lui Moise din pricina strălucirii3:7 Lit. „slavei”. chipului său, deși era o strălucire trecătoare, 8cu cât mai mult slujba
3:8
Gal. 3:5
Duhului va fi însoțită de slavă? 9Dacă slujba aducătoare de osândă a fost însoțită de slavă, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba
3:9
Rom. 1:17
3:21
aducătoare de dreptate? 10În acest caz, prima, deși a fost însoțită de slavă, pălește în comparație cu a doua, a cărei slavă o întrece cu mult.3:10 Lit. „într-adevăr, nu a fost slăvit ce a fost slăvit în acest caz, din pricina slavei mai mari”. Pavel compară cele două slujbe descrise în vers. 7-9 și face observația că, deși slujba lui Moise, care aduce condamnare (aluzie la tablele Legii), a fost caracterizată de slavă, strălucirea ei pălește când este pusă alături de „slujba dreptății”, adusă de Duhul Sfânt. 11Dacă ceea ce este trecător a fost însoțit de slavă, cu atât mai mult este însoțit de slavă ceea ce dăinuie!

12Fiindcă avem deci o astfel de nădejde, noi lucrăm

3:12
Cap. 7:4.
cu multă îndrăzneală 13și nu facem ca Moise, care
3:13
Ex. 34:33
își punea un văl pe față pentru ca fiii lui Israel să nu-și ațintească privirea asupra sfârșitului slavei trecătoare. 14Dar mintea lor s-a împietrit
3:14
Cap. 4:4.
, căci, până în ziua de astăzi, la citirea vechiului legământ rămâne același văl, neridicat, fiindcă vălul este dat la o parte în Hristos. 15Da, până astăzi, când se citește din Moise, peste inimile lor se află un văl. 16Dar când
3:16
Rom. 11:23,26
vreunul se întoarce la Domnul, vălul este luat3:16 Aluzie la Ex. 34:34. În textul veterotestamentar, Moise își dă jos vălul de pe față ori de câte ori intră înaintea Domnului. Pentru Pavel, această acțiune poate fi înțeleasă simbolic: îndepărtarea vălului de pe inima fiilor lui Israel are loc atunci când ei se întorc la Hristos.. 17Or, acest Domn
3:17
Vers. 6.
este Duhul, și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. 18Noi toți privim cu fața descoperită, ca
3:18
1Cor. 13:12
într-o oglindă, slava
3:18
Cap. 4:4,6.
Domnului3:18 Sau: „Noi toți, cu fața descoperită, oglindim slava Domnului”. și suntem transformați
3:18
Rom. 8:291Cor. 15:49Col. 3:10
în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Domnul, adică prin Duhul.

4

Comoara din vasele de lut

41De aceea, fiindcă avem slujba aceasta

4:1
Cap. 3:6.
, după îndurarea
4:1
1Cor. 7:251Tim. 1:18
pe care am primit-o, noi nu cădem de oboseală, 2ci am lepădat dedesubturile rușinoase, nu umblăm cu vicleșug și nu falsificăm
4:2
Cap. 2:17.
Cuvântul lui Dumnezeu. Dimpotrivă
4:2
Cap. 6:4.
, arătăm adevărul și ne facem vrednici să fim primiți de orice cuget omenesc înaintea lui Dumnezeu. 3Iar dacă Evanghelia noastră este acoperită, ea este acoperită
4:3
1Cor. 1:18
pentru cei ce sunt pe calea pierzării, 4anume pentru necredincioși, a căror
4:4
In. 12:31Ef. 6:12
minte a orbit-o dumnezeul
4:4
Cap. 3:14.
veacului acestuia ca să nu vadă strălucind lumina
4:4
Cap. 3:8.
Evangheliei glorioase a lui Hristos, care
4:4
Flp. 2:6Col. 1:15Evr. 1:3
este chipul lui Dumnezeu. 5Căci
4:5
1Cor. 1:23
noi nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Hristos Isus, Domnul. Noi
4:5
Cap. 1:24.
suntem robii voștri pentru Isus. 6Căci Dumnezeu, care a zis: „Să strălucească lumina din întuneric”4:6 Aluzie la Gen. 1:3., a strălucit în inimile noastre ca să fim luminați
4:6
1Pt. 2:9
prin cunoașterea slavei dumnezeiești de pe chipul lui Isus Hristos.

7Comoara aceasta o purtăm în niște vase

4:7
Cap. 5:1.
de lut, pentru ca
4:7
Cap. 12:9.
această putere extraordinară să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi. 8Suntem apăsați
4:8
Cap. 7:5.
, dar nu strâmtorați; descumpăniți, dar nu deznădăjduiți; 9prigoniți, dar nu părăsiți; doborâți
4:9
Ps. 37:24
, dar nu omorâți. 10Purtăm întotdeauna
4:10
Cap. 1:5.
în trupul nostru omorârea Domnului Isus, pentru ca
4:10
1Pt. 4:13
și viața lui Isus să se arate în trupul nostru. 11Căci noi, cei vii, suntem neîncetat
4:11
Ps. 44:22Rom. 8:361Cor. 15:31,49
dați la moarte din pricina lui Isus, pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru muritor. 12Astfel că în noi lucrează moartea
4:12
Cap. 13:9.
, iar în voi, viața. 13Însă fiindcă avem același
4:13
Rom. 1:122Pt. 1:1
duh de credință, potrivit cu ceea ce este scris – am crezut, de aceea am vorbit4:13 Ps. 116:10 (Septuaginta). – și noi credem, de aceea și vorbim. 14Și știm că Cel
4:14
Rom. 8:111Cor. 6:14
ce L-a înviat pe Domnul Isus ne va învia și pe noi împreună cu Isus și ne va înfățișa împreună cu voi. 15Căci toate
4:15
Cap. 1:6.
se petrec în folosul vostru, pentru ca harul
4:15
Cap. 1:11;
mare, căpătat de tot mai mulți, să sporească mulțumirile spre slava lui Dumnezeu.

Trăirea prin credință

16De aceea, nu cădem de oboseală, ci, chiar dacă omul nostru din afară se trece, totuși omul nostru dinăuntru

4:16
Rom. 7:22Ef. 3:16Col. 3:101Pt. 3:4
se înnoiește din zi în zi. 17Căci necazurile noastre ușoare
4:17
Mt. 5:12Rom. 8:181Pt. 1:6
5:10
de o clipă lucrează pentru noi, peste măsură și peste așteptări, o greutate veșnică de slavă. 18Pentru că noi nu ne uităm
4:18
Cap. 5:7.
la ce se vede, ci la ce nu se vede, căci ce se vede este trecător, pe când ce nu se vede este veșnic.

5

51Știm că, dacă se desface

5:1
Cap. 4:7.
cortul care este locuința noastră pământească5:1 Termenul „cort” este folosit în mod metaforic pentru a face referire la trup., avem o clădire de la Dumnezeu, o locuință veșnică, nefăcută de mână omenească, în ceruri. 2Și suspinăm
5:2
Rom. 8:23
în cortul acesta, dornici să ne îmbrăcăm cu locașul nostru ceresc 3(desigur, dacă nu cumva vom fi găsiți goi
5:3
Ap. 3:18
atunci când ne vom dezbrăca de cel vechi5:3 Sau: „desigur, dacă nu cumva vom fi găsiți goi atunci când îl vom îmbrăca [pe cel nou]”. Traducerea adoptată în text urmează lecțiunea ekdysámenoi „după ce ne-am dezbrăcat”, din NA28. În acest caz, apostolul afirmă că va „îmbrăca” trupul de slavă dacă nu va fi găsit într-o stare nepotrivită (în limbaj biblic, goliciunea este o metaforă pentru rușine; vezi Ap. 16:15).). 4Într-adevăr, câtă vreme suntem în cortul pământesc, suspinăm sub povară, fiindcă nu dorim să ne dezbrăcăm de trupul acesta, ci să ne îmbrăcăm
5:4
1Cor. 15:53
cu celălalt trup peste acesta, pentru ca ceea ce este muritor să fie înghițit de viață5:4 Pavel își exprimă dorința de a rămâne viu până la venirea Domnului, pentru a nu mai vedea moartea (vezi 1Cor. 15:51-54. 1Tes. 4:15).. 5Iar Cel
5:5
Is. 29:23Ef. 2:10
ce ne-a pregătit chiar în vederea acestui lucru este Dumnezeu, care ne-a
5:5
Cap. 1:22.
dat Duhul ca arvună.

6Așadar, suntem întotdeauna plini de încredere și știm că, dacă suntem acasă în trup, suntem în pribegie, departe de Domnul, 7pentru că umblăm

5:7
Cap. 4:18.
prin credință, nu prin vedere. 8Suntem plini de încredere și am prefera
5:8
Flp. 1:23
să nu mai fim acasă în acest trup, ci să fim acasă la Domnul. 9De aceea ne și străduim să-I fim plăcuți, fie că suntem acasă, fie că pribegim departe de casă. 10Căci
5:10
Mt. 25:31,32Rom. 14:10
toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca
5:10
Rom. 2:6Gal. 6:7Ef. 6:8Col. 3:24,25Ap. 22:12
fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.

Slujba reconcilierii

11Fiindcă știm ce este frica

5:11
Iov 31:23Evr. 10:31Iuda 1:23
de Domnul, căutăm să-i înduplecăm pe oameni, dar Dumnezeu
5:11
Cap. 4:2.
ne cunoaște bine și sper că și voi ne cunoașteți bine în cugetele voastre. 12Nu
5:12
Cap. 3:1.
vrem să ne vorbim iarăși de bine înaintea voastră, ci să vă dăm un temei de laudă
5:12
Cap. 1:14.
cu privire la noi, ca să aveți ce să răspundeți celor care se laudă cu înfățișarea, nu cu ce este în inimă. 13Dacă
5:13
Cap. 11:1,16,17;
ne-am ieșit din minți, pentru Dumnezeu ne-am ieșit; dacă suntem întregi la minte, pentru voi suntem. 14Căci dragostea lui Hristos ne constrânge5:14 Sau: „ne strânge laolaltă”, „ne ține strâns”, „ne susține”., fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit
5:14
Rom. 5:15
pentru toți, atunci toți au murit. 15El a murit pentru toți, pentru ca
5:15
Rom. 6:11,12
14:7,81Cor. 6:19Gal. 2:201Tes. 5:101Pt. 4:2
cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei.

16Așa că

5:16
Mt. 12:50In. 15:14Gal. 5:6Flp. 3:7,8Col. 3:11
, de acum încolo, nu mai cunoaștem pe nimeni în felul lumii; chiar dacă L-am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuși
5:16
In. 6:63
acum nu-L mai cunoaștem în felul acesta. 17Căci, dacă este
5:17
Rom. 8:9
16:7Gal. 6:15
cineva în Hristos, este
5:17
Gal. 5:6
6:15
o creație nouă. Cele
5:17
Is. 43:18,19
65:17Ef. 2:15Ap. 21:5
vechi s-au dus, iată că toate s-au făcut noi. 18Și toate acestea sunt de la Dumnezeu, care
5:18
Rom. 5:10Ef. 2:16Col. 1:201In. 2:2
4:10
ne-a împăcat cu El prin Hristos și ne-a încredințat slujba împăcării: 19că, adică, Dumnezeu
5:19
Rom. 3:24,25
era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, fără să țină seama de abaterile ei, și ne-a încredințat nouă propovăduirea acestei împăcări. 20Noi, așadar, suntem
5:20
Cap. 3:6.
ambasadori ai lui Hristos; și, ca și cum
5:20
Cap. 6:1.
Dumnezeu ar îndemna prin noi, rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcați-vă cu Dumnezeu! 21Pe
5:21
Is. 53:6,9,12Gal. 3:131Pt. 2:22,241In. 3:5
Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, pentru ca noi să fim dreptatea lui Dumnezeu în El
5:21
Rom. 1:17
5:19
10:3
.

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]