51Știm că, dacă se desface
cortul care este locuința noastră pământească5:1 Termenul „cort” este folosit în mod metaforic pentru a face referire la trup., avem o clădire de la Dumnezeu, o locuință veșnică, nefăcută de mână omenească, în ceruri. 2Și suspinăm
în cortul acesta, dornici să ne îmbrăcăm cu locașul nostru ceresc 3(desigur, dacă nu cumva vom fi găsiți goi
atunci când ne vom dezbrăca de cel vechi5:3 Sau: „desigur, dacă nu cumva vom fi găsiți goi atunci când îl vom îmbrăca [pe cel nou]”. Traducerea adoptată în text urmează lecțiunea ekdysámenoi „după ce ne‑am dezbrăcat”, din NA28. În acest caz, apostolul afirmă că va „îmbrăca” trupul de slavă dacă nu va fi găsit într‑o stare nepotrivită (în limbaj biblic, goliciunea este o metaforă pentru rușine; vezi Ap. 16:15).). 4Într‑adevăr, câtă vreme suntem în cortul pământesc, suspinăm sub povară, fiindcă nu dorim să ne dezbrăcăm de trupul acesta, ci să ne îmbrăcăm
cu celălalt trup peste acesta, pentru ca ceea ce este muritor să fie înghițit de viață5:4 Pavel își exprimă dorința de a rămâne viu până la venirea Domnului, pentru a nu mai vedea moartea (vezi 1Cor. 15:51‑54. 1Tes. 4:15).. 5Iar Cel
ce ne‑a pregătit chiar în vederea acestui lucru este Dumnezeu, care ne‑a
dat Duhul ca arvună.
6Așadar, suntem întotdeauna plini de încredere și știm că, dacă suntem acasă în trup, suntem în pribegie, departe de Domnul, 7pentru că umblăm
prin credință, nu prin vedere. 8Suntem plini de încredere și am prefera
să nu mai fim acasă în acest trup, ci să fim acasă la Domnul. 9De aceea ne și străduim să‑I fim plăcuți, fie că suntem acasă, fie că pribegim departe de casă. 10Căci
toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca
fiecare să‑și primească răsplata după binele sau răul pe care‑l va fi făcut când trăia în trup.
Slujba reconcilierii
11Fiindcă știm ce este frica
de Domnul, căutăm să‑i înduplecăm pe oameni, dar Dumnezeu
ne cunoaște bine și sper că și voi ne cunoașteți bine în cugetele voastre. 12Nu
vrem să ne vorbim iarăși de bine înaintea voastră, ci să vă dăm un temei de laudă
cu privire la noi, ca să aveți ce să răspundeți celor care se laudă cu înfățișarea, nu cu ce este în inimă. 13Dacă
ne‑am ieșit din minți, pentru Dumnezeu ne‑am ieșit; dacă suntem întregi la minte, pentru voi suntem. 14Căci dragostea lui Hristos ne constrânge5:14 Sau: „ne strânge laolaltă”, „ne ține strâns”, „ne susține”., fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit
pentru toți, atunci toți au murit. 15El a murit pentru toți, pentru ca
14:7,81Cor. 6:19Gal. 2:201Tes. 5:101Pt. 4:2
cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei.
16Așa că
, de acum încolo, nu mai cunoaștem pe nimeni în felul lumii; chiar dacă L‑am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuși
acum nu‑L mai cunoaștem în felul acesta. 17Căci, dacă este
16:7Gal. 6:15
cineva în Hristos, este
6:15
o creație nouă. Cele
65:17Ef. 2:15Ap. 21:5
vechi s‑au dus, iată că toate s‑au făcut noi. 18Și toate acestea sunt de la Dumnezeu, care
4:10
ne‑a împăcat cu El prin Hristos și ne‑a încredințat slujba împăcării: 19că, adică, Dumnezeu
era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, fără să țină seama de abaterile ei, și ne‑a încredințat nouă propovăduirea acestei împăcări. 20Noi, așadar, suntem
ambasadori ai lui Hristos; și, ca și cum
Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcați‑vă cu Dumnezeu! 21Pe
Cel ce n‑a cunoscut niciun păcat, El L‑a făcut păcat pentru noi, pentru ca noi să fim dreptatea lui Dumnezeu în El
5:19
10:3
.
61Ca unii care lucrează împreună cu Dumnezeu
, vă
sfătuim să
faceți în așa fel încât să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu. 2Căci El zice:
La vremea potrivită, te‑am ascultat;
în ziua mântuirii, te‑am ajutat.6:2 Is. 49:8.
Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii. 3Noi10:32
nu dăm nimănui niciun prilej de poticnire, pentru ca slujba noastră să nu fie criticată. 4Ci, în toate, arătăm că suntem slujitori
ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, 5în
bătăi, în temnițe, în mijlocul tulburărilor din cetăți, în osteneli, în nopți de nesomn, în posturi, 6în curăție, în cunoaștere, cu îndelungă răbdare, cu bunătate, prin Duhul Sfânt, cu o dragoste neprefăcută, 7prin
cuvântul adevărului, prin puterea
lui Dumnezeu, cu armele
dreptății, cele de atac și de apărare, 8în slavă și în ocară, defăimați sau vorbiți de bine. Suntem priviți ca niște înșelători, cu toate
că spunem adevărul; 9ca niște necunoscuți, cu toate că suntem bine cunoscuți; ca
unii care mor, și iată că trăim; ca
niște pedepsiți, dar nu omorâți; 10ca niște întristați, dar totdeauna veseli; ca niște săraci, deși îmbogățim pe mulți; ca neavând nimic, dar stăpânind toate lucrurile.
11Am vorbit deschis cu voi, corintenilor! Ni s‑a lărgit inima
. 12Nu simțămintele noastre față de voi au slăbit
, ci ale voastre față de noi. 13Faceți și voi la fel ca răsplată – ca unor copii ai mei vă vorbesc
– lărgiți‑vă și voi!
Templul Dumnezeului celui viu
14Nu
7:39
vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși! Căci ce
asociere poate fi între dreptate și fărădelege? Sau ce au în comun lumina și întunericul? 15Ce înțelegere poate fi între Hristos și Beliar6:15 Ebr. beliyyaˁal înseamnă „netrebnic” (vezi Iov 34:18). Forma grecizată (Beliál sau Beliár) a ajuns să fie folosită eufemistic pentru a‑l denumi pe Satana.? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? 16Cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi
6:19Ef. 2:21,22Evr. 3:6
suntem templul Dumnezeului celui viu, după cum a zis Dumnezeu:
Eu voi
36:28Zah. 8:8
13:9
locui și voi umbla în mijlocul lor;
Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu.6:16 Lev. 26:12. Vezi Ier. 32:38. Ez. 37:27.
17De aceea
: Ieșiți din mijlocul lor
și despărțiți‑vă de ei, zice Domnul.
Nu vă atingeți de ce este necurat,6:17 Is. 52:11.
și vă voi primi!6:17 Ez. 20:41.
18Eu vă
voi fi Tată,
și voi Îmi veți fi fii și fiice,6:18 Adaptare a promisiunii din 2Sam. 7:8.
zice Domnul cel Atotputernic.6:18 2Sam. 7:8.
71Deci
, fiindcă avem astfel de făgăduințe, preaiubiților, să ne curățim de orice întinare a cărnii și a duhului și să ne ducem sfințirea până la capăt, cu frică de Dumnezeu!
Bucuria lui Pavel
2Faceți‑ne loc în inima voastră! N‑am nedreptățit pe
nimeni, n‑am păgubit pe nimeni, n‑am înșelat pe nimeni. 3Nu spun aceste lucruri ca să vă osândesc, căci
am spus deja că sunteți în inimile noastre, ca să murim împreună și să trăim împreună. 4Am o mare
încredere în voi. Mă laud cu voi în multe privințe. Sunt plin
de mângâiere
, îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre.
5Căci și după venirea
noastră în Macedonia, trupul nostru n‑a avut nicio odihnă. Am
avut tot felul de necazuri: din
afară lupte, dinăuntru temeri. 6Dar Dumnezeu
, care îi mângâie pe cei smeriți, ne‑a mângâiat prin venirea lui Tit. 7Și nu numai prin venirea
lui, ci și prin mângâierea cu care a fost el însuși mângâiat la voi. El ne‑a adus vești despre dorința voastră arzătoare, despre mâhnirea voastră și despre râvna voastră pentru mine, așa că bucuria mea a fost și mai mare. 8Cu toate
că v‑am întristat prin epistola mea, nu‑mi pare rău, dar și dacă mi‑ar fi părut rău – căci văd că epistola aceea v‑a întristat (fie și pentru scurtă vreme) – 9acum mă bucur, nu pentru că v‑ați întristat, ci pentru că v‑ați întristat spre pocăință. Căci v‑ați întristat
după voia lui Dumnezeu, ca să nu aveți nicio pagubă din partea noastră. 10Într‑adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăință care duce la mântuire și de care nu‑ți pare rău, pe când
întristarea lumii aduce moarte. 11Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu ce însuflețire a trezit în voi! Și ce cuvinte de dezvinovățire! Ce indignare! Ce frică! Ce dorință arzătoare! Ce râvnă! Ce pedeapsă! În toate ați dovedit că sunteți nevinovați în privința aceasta. 12Așa că, dacă v‑am scris, nu v‑am scris nici din pricina celui ce a făcut ocara7:12 Gr. adikéō înseamnă, în context, „a vătăma”, „a leza”, „a prejudicia”. Pavel nu are în vedere doar jignirea verbală, ci un rău mai larg, care se răsfrânge asupra întregii comunități., nici din pricina celui ce a suferit ocara, ci
ca să se arate marea voastră însuflețire pentru noi înaintea lui Dumnezeu. 13De aceea am fost mângâiați.
Dar, pe lângă mângâierea aceasta a noastră, ne‑am bucurat și mai mult de bucuria lui Tit, al cărui duh a
fost răcorit de voi toți. 14Și dacă m‑am lăudat cu voi înaintea lui în vreo privință, n‑am fost dat de rușine. Ci, după cum în orice lucru v‑am spus adevărul, tot așa și lauda noastră cu voi înaintea lui Tit a fost adevărată. 15El are o și mai mare dragoste pentru voi când își aduce aminte de ascultarea
voastră, a tuturor, și de primirea pe care i‑ați făcut‑o cu frică și cutremur. 16Mă bucur că mă pot încrede în voi în
toate privințele.
