Urarea
11Simon1:1 Sau: „Simeon”. Petru, rob și apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credință de același
preț cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Hristos: 2Harul
6:251Pt. 1:2Iuda 1:2
și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a lui Isus, Domnul nostru!
Chemarea și alegerea creștinului
3Dumnezeiasca Lui putere ne‑a dăruit tot ce ne este de trebuință pentru viață și evlavie, prin
cunoașterea Celui ce
4:72Tes. 2:142Tim. 1:91Pt. 2:9
3:9
ne‑a chemat prin slava și puterea Lui, 4prin
care El ne‑a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe, ca prin ele să vă faceți părtași
naturii dumnezeiești, după ce ați fugit
de stricăciunea care este în lume prin pofte. 5De aceea, dați‑vă
și voi toată silința ca să uniți cu credința voastră fapta1:5 Gr. aretḗ denumește „virtutea” sau „caracterul ales”.; cu fapta, cunoștința
; 6cu cunoștința, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; 7cu evlavia, dragostea de frați
5:151In. 4:21
; cu dragostea de frați, iubirea de oameni. 8Căci, dacă pe acestea le aveți din belșug în voi, ele nu vă vor lăsa să fiți nici
leneși, nici neroditori în ce privește deplina cunoaștere a Domnului nostru Isus Hristos. 9Dar cine nu are aceste virtuți este
orb sau nu vede bine și a uitat că a fost curățit
de păcatele făcute mai demult. 10De aceea, fraților, căutați cu atât mai mult să
întăriți chemarea și alegerea voastră, căci, dacă faceți astfel, nu veți aluneca niciodată! 11Mai mult, în felul acesta vi se va asigura din belșug intrare în Împărăția veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos.
12De aceea voi
fi mereu gata să vă aduc aminte de aceste lucruri, măcar că le știți și sunteți tari în adevărul pe care‑l aveți1:12 Lit. „în adevărul prezent”.. 13Dar consider că este drept, cât
voi mai fi în cortul1:13 Referire metaforică la trup. acesta, să
vă trezesc amintindu‑vă aceste lucruri, 14căci știu
31:142Tim. 4:6
că dezbrăcarea de cortul meu va veni curând, după cum mi‑a făcut cunoscut Domnul
nostru Isus Hristos. 15Îmi voi da silința deci ca, și după plecarea1:15 Exprimare eufemistică pentru moarte. mea, să vă puteți aduce totdeauna aminte de aceste lucruri.
Slava lui Hristos și cuvântul profetic
16Într‑adevăr, v‑am făcut cunoscute puterea și venirea Domnului nostru Isus Hristos nu întemeindu‑ne pe niște mituri
meșteșugit alcătuite, ci fiindcă am văzut
noi înșine, cu ochii noștri, măreția Lui. 17Căci El
a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste și slavă, atunci când pentru El s‑a auzit din Slava Minunată1:17 Gr. megaloprepḗs dóxa, referire eufemistică la Dumnezeu. Pentru a se evita referirea frecventă la persoana divină, în mediul iudaic Dumnezeu a fost descris uneori cu ajutorul atributelor Sale. un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” 18Și noi înșine am auzit acest glas venind din cer când eram cu El pe muntele
cel sfânt. 19Și avem cuvântul profeției făcut și mai tare, la care bine faceți că luați aminte, ca la o
făclie care strălucește într‑un loc întunecos până se va lumina de ziuă și va răsări luceafărul
de dimineață în inimile voastre. 20Dar să știți, înainte de toate, că nicio
profeție din Scriptură nu se explică singură1:20 Sau: „nicio profeție din Scriptură nu poate face obiectul unei interpretări proprii”.. 21Căci nicio
profeție n‑a fost adusă prin voia omului; ci
oamenii au vorbit de la Dumnezeu, cârmuiți de Duhul Sfânt.
Profeți și învățători mincinoși
(Iuda 1:4‑13)
21Au fost însă în
popor2:1 Referire la Israelul veterotestamentar. și profeți mincinoși, după cum și
între voi vor fi învățători mincinoși, care vor aduce pe furiș erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care
i‑a răscumpărat și vor face să cadă asupra lor o nimicire năprasnică. 2Mulți îi vor urma în destrăbălările lor și, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. 3În
lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvântări înșelătoare, să aibă un câștig
de la voi, dar osânda îi paște de multă vreme și pierzarea lor nu doarme.
4Căci, dacă nu i‑a cruțat Dumnezeu pe
îngerii care au păcătuit, ci i‑a aruncat
în tartar2:4 Verbul gr. tartaróō se poate traduce prin „a arunca în Tartar” sau „a ține în Tartar”. Pentru vechii greci Tartarul era partea cea mai de jos a Hadesului, locul rezervat pentru cei care au sfidat divinitatea. Termenul tártaros a fost folosit în traducerea greacă a Bibliei (Pr. 30:16. Iov 40:20; 41:24; Septuaginta), în scrierile apocaliptice iudaice și în scrierile autorilor evrei din sec. I (Filon din Alexandria, Iosif Flaviu). Poate fi considerat un sinonim al „gheenei”, înțeleasă ca loc de pedeapsă., legați în lanțurile beznei, și i‑a rânduit să fie păstrați pentru judecată; 5dacă n‑a cruțat El lumea veche, ci l‑a păzit pe Noe
, acest propovăduitor al dreptății, împreună cu alți șapte2:5 „Noe împreună cu alți șapte”. Lit. „Noe al optulea”. Această secvență concisă a fost înțeleasă în sensul că Noe este al optulea în lista celor izbăviți de Dumnezeu în vremea potopului., când a adus
potopul peste o lume de nelegiuiți; 6dacă a prefăcut în cenușă cetățile
Sodoma și Gomora, când le‑a osândit la pieire, ca să le slujească
de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire; 7și
dacă l‑a scăpat pe dreptul Lot, care era foarte chinuit de trăirea destrăbălată a acestor stricați 8– căci omul acesta drept care locuia în mijlocul lor își chinuia zi de zi sufletul lui drept din pricina faptelor nelegiuite pe care le vedea și auzea – 9înseamnă că Domnul știe
să‑i izbăvească din încercare pe oamenii cucernici și să‑i păstreze pe cei nelegiuiți ca să fie pedepsiți în ziua judecății: 10mai ales pe
cei ce, în pofta lor necurată, poftesc trupul altuia2:10 Lit. „umblă după trup”. Aceeași expresie se regăsește în Iuda 1:7: „au umblat după un trup străin”. și disprețuiesc stăpânirea. Ca niște îndrăzneți și aroganți ce sunt, nu se tem să‑i batjocorească pe cei slăviți2:10 Gr. dóxas, „slăvi”, referire probabilă la ființe cerești caracterizate de slavă., 11pe când îngerii
, care sunt mai mari în tărie și putere, nu aduc înaintea Domnului, împotriva lor, nicio judecată batjocoritoare.
12Dar aceștia, ca
niște animale necuvântătoare2:12 Sau: „iraționale”., sortite prin firea lor să fie prinse și nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor merge la pierzare tocmai prin stricăciunea lor 13și își vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor2:13 Lit. „vor suferi vătămare ca răsplată pentru vătămare”.. Fericirea lor este să trăiască în plăceri
ziua‑n amiaza mare. Ca niște întinați
și spurcați, plini de înșelăciune, se pun pe chefuit când se ospătează
împreună cu voi. 14Ochii le scapără după femei adultere și nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt niște blestemați2:14 Lit. „copii ai blestemului”. Exprimare semitizantă care indică faptul că acești oameni se află sub blestemul și judecata lui Dumnezeu.! 15După ce au părăsit calea cea dreaptă, s‑au rătăcit și au urmat calea lui Balaam
, fiul lui Bosor, care a iubit plata nelegiuirii. 16Dar a fost mustrat pentru fărădelegea lui: o măgăriță necuvântătoare care a vorbit cu glas omenesc a pus frâu nebuniei profetului.
17Oamenii aceștia
sunt fântâni fără apă, neguri purtate de vifor: lor le este păstrată bezna de nepătruns2:17 Gr. ho zóphos toȗ skótous „întunericul beznei”. Expresie la gradul superlativ, menită să sublinieze intensitatea beznei care îi așteaptă pe cei osândiți.. 18Ei vorbesc
cu trufie lucruri de nimic și, folosind poftele cărnii, îi momesc în desfrânări pe cei
ce abia2:18 Textul critic NA28, urmând unele manuscrise mai timpurii, conține lecțiunea „cu adevărat”. au scăpat de oamenii care trăiesc în rătăcire. 19Le promit libertatea, în timp ce ei înșiși sunt robi
ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit. 20Astfel, dacă
, după ce au scăpat de murdăriile lumii, prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, se împotmolesc iarăși și sunt biruiți de ele, starea lor de pe urmă ajunge mai rea decât cea dintâi. 21Era mai
bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptății decât ca, după ce au cunoscut‑o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le‑a fost dată. 22Cu ei s‑a întâmplat ce spune, pe bună dreptate, proverbul: câinele s‑a întors la ce vărsase2:22 Pr. 26:11. și „scroafa spălată s‑a dus iar să se tăvălească în mocirlă”.
Făgăduința venirii Domnului
31Preaiubiților, aceasta este acum a doua epistolă pe care v‑o scriu. În amândouă, caut să trezesc
cugetul vostru curat printr‑o înștiințare3:1 Gr. en hypomnḗsei, „prin reamintire”. Aceeași expresie și în cap. 1:13., 2ca să vă aduceți aminte de cuvintele rostite mai înainte de sfinții profeți și
de porunca Domnului și Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voștri. 3Înainte
de toate, să știți că în zilele din urmă vor veni batjocoritori puși pe batjocură, care vor trăi
după poftele lor 4și vor zice: „Unde
este făgăduința venirii Lui? Căci, de când au adormit părinții noștri, toate au rămas așa cum erau de la începutul creației!” 5Căci înadins trec cu vederea faptul că, în vechime, erau ceruri și un pământ care a fost scos
din apă și cu ajutorul apei prin
Cuvântul lui Dumnezeu, 6Cuvânt prin care lumea
de atunci a pierit înecată de apă. 7Iar cerul și pământul de acum sunt păzite prin același Cuvânt, fiind păstrate pentru focul
din ziua de judecată și de pieire a oamenilor nelegiuiți.
8Dar, preaiubiților, nu uitați un lucru: la Domnul, o zi este ca o
mie de ani, și o mie de ani sunt ca o zi! 9Domnul nu
zăbovește în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii3:9 Lit. „după cum unii consideră a fi zăbavă”., ci are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește
ca niciunul să nu piară, ci
toți să vină la pocăință.
10Ziua Domnului însă va
veni ca un hoț. În ziua aceea, cerurile
vor trece cu vuiet mare, corpurile cerești3:10 Gr. stoichéia, aici și în vers. 12, denumește fie (1) elementele componente ale lumii (apă, aer, foc, pământ), conform înțelegerii antice, fie (2) corpurile cerești (soare, lună, stele). vor fi nimicite prin ardere și pământul, cu tot ce este pe el, nu va mai fi de găsit3:10 Tradiția manuscrisă conține diverse lecțiuni: (1) „va fi găsit”; (2) „va dispărea”; (3) „va arde”. Pentru o imagine eshatologică similară, vezi Ap. 20:11 (lit.): „Pământul și cerul au fugit dinaintea Lui și loc nu s‑a mai găsit pentru ele.”. 11Deci, fiindcă toate acestea vor fi nimicite, gândiți‑vă ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, cu o
purtare sfântă și evlavioasă, 12așteptând
și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor
fi nimicite și corpurile cerești se vor topi de căldura focului! 13Dar noi, după făgăduința Lui, așteptăm ceruri
noi și un pământ nou3:13 Is. 65:17; 66:22., în care va locui dreptatea.
14De aceea, preaiubiților, fiindcă așteptați aceste lucruri, siliți‑vă să
fiți găsiți fără cusur și fără pată înaintea Lui, în pace! 15Să credeți că îndelunga
răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v‑a scris și preaiubitul nostru frate Pavel, după înțelepciunea care i‑a fost dată, 16ca și în toate epistolele lui, când vorbește
despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri greu de înțeles, pe care cei neînvățați și nestatornici le răstălmăcesc ca și pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.
17Voi deci, preaiubiților, fiindcă știți mai dinainte toate acestea, păziți‑vă
ca nu cumva să vă lăsați târâți de rătăcirea acestor stricați și să vă pierdeți statornicia, 18ci
creșteți în harul și în cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos! A Lui să fie slava acum și în ziua veșniciei! [Amin!]
