Profeți și învățători mincinoși
(Iuda 1:4‑13)
21Au fost însă în
popor2:1 Referire la Israelul veterotestamentar. și profeți mincinoși, după cum și
între voi vor fi învățători mincinoși, care vor aduce pe furiș erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care
i‑a răscumpărat și vor face să cadă asupra lor o nimicire năprasnică. 2Mulți îi vor urma în destrăbălările lor și, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. 3În
lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvântări înșelătoare, să aibă un câștig
de la voi, dar osânda îi paște de multă vreme și pierzarea lor nu doarme.
4Căci, dacă nu i‑a cruțat Dumnezeu pe
îngerii care au păcătuit, ci i‑a aruncat
în tartar2:4 Verbul gr. tartaróō se poate traduce prin „a arunca în Tartar” sau „a ține în Tartar”. Pentru vechii greci Tartarul era partea cea mai de jos a Hadesului, locul rezervat pentru cei care au sfidat divinitatea. Termenul tártaros a fost folosit în traducerea greacă a Bibliei (Pr. 30:16. Iov 40:20; 41:24; Septuaginta), în scrierile apocaliptice iudaice și în scrierile autorilor evrei din sec. I (Filon din Alexandria, Iosif Flaviu). Poate fi considerat un sinonim al „gheenei”, înțeleasă ca loc de pedeapsă., legați în lanțurile beznei, și i‑a rânduit să fie păstrați pentru judecată; 5dacă n‑a cruțat El lumea veche, ci l‑a păzit pe Noe
, acest propovăduitor al dreptății, împreună cu alți șapte2:5 „Noe împreună cu alți șapte”. Lit. „Noe al optulea”. Această secvență concisă a fost înțeleasă în sensul că Noe este al optulea în lista celor izbăviți de Dumnezeu în vremea potopului., când a adus
potopul peste o lume de nelegiuiți; 6dacă a prefăcut în cenușă cetățile
Sodoma și Gomora, când le‑a osândit la pieire, ca să le slujească
de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire; 7și
dacă l‑a scăpat pe dreptul Lot, care era foarte chinuit de trăirea destrăbălată a acestor stricați 8– căci omul acesta drept care locuia în mijlocul lor își chinuia zi de zi sufletul lui drept din pricina faptelor nelegiuite pe care le vedea și auzea – 9înseamnă că Domnul știe
să‑i izbăvească din încercare pe oamenii cucernici și să‑i păstreze pe cei nelegiuiți ca să fie pedepsiți în ziua judecății: 10mai ales pe
cei ce, în pofta lor necurată, poftesc trupul altuia2:10 Lit. „umblă după trup”. Aceeași expresie se regăsește în Iuda 1:7: „au umblat după un trup străin”. și disprețuiesc stăpânirea. Ca niște îndrăzneți și aroganți ce sunt, nu se tem să‑i batjocorească pe cei slăviți2:10 Gr. dóxas, „slăvi”, referire probabilă la ființe cerești caracterizate de slavă., 11pe când îngerii
, care sunt mai mari în tărie și putere, nu aduc înaintea Domnului, împotriva lor, nicio judecată batjocoritoare.
12Dar aceștia, ca
niște animale necuvântătoare2:12 Sau: „iraționale”., sortite prin firea lor să fie prinse și nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor merge la pierzare tocmai prin stricăciunea lor 13și își vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor2:13 Lit. „vor suferi vătămare ca răsplată pentru vătămare”.. Fericirea lor este să trăiască în plăceri
ziua‑n amiaza mare. Ca niște întinați
și spurcați, plini de înșelăciune, se pun pe chefuit când se ospătează
împreună cu voi. 14Ochii le scapără după femei adultere și nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt niște blestemați2:14 Lit. „copii ai blestemului”. Exprimare semitizantă care indică faptul că acești oameni se află sub blestemul și judecata lui Dumnezeu.! 15După ce au părăsit calea cea dreaptă, s‑au rătăcit și au urmat calea lui Balaam
, fiul lui Bosor, care a iubit plata nelegiuirii. 16Dar a fost mustrat pentru fărădelegea lui: o măgăriță necuvântătoare care a vorbit cu glas omenesc a pus frâu nebuniei profetului.
17Oamenii aceștia
sunt fântâni fără apă, neguri purtate de vifor: lor le este păstrată bezna de nepătruns2:17 Gr. ho zóphos toȗ skótous „întunericul beznei”. Expresie la gradul superlativ, menită să sublinieze intensitatea beznei care îi așteaptă pe cei osândiți.. 18Ei vorbesc
cu trufie lucruri de nimic și, folosind poftele cărnii, îi momesc în desfrânări pe cei
ce abia2:18 Textul critic NA28, urmând unele manuscrise mai timpurii, conține lecțiunea „cu adevărat”. au scăpat de oamenii care trăiesc în rătăcire. 19Le promit libertatea, în timp ce ei înșiși sunt robi
ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit. 20Astfel, dacă
, după ce au scăpat de murdăriile lumii, prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, se împotmolesc iarăși și sunt biruiți de ele, starea lor de pe urmă ajunge mai rea decât cea dintâi. 21Era mai
bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptății decât ca, după ce au cunoscut‑o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le‑a fost dată. 22Cu ei s‑a întâmplat ce spune, pe bună dreptate, proverbul: câinele s‑a întors la ce vărsase2:22 Pr. 26:11. și „scroafa spălată s‑a dus iar să se tăvălească în mocirlă”.
Făgăduința venirii Domnului
31Preaiubiților, aceasta este acum a doua epistolă pe care v‑o scriu. În amândouă, caut să trezesc
cugetul vostru curat printr‑o înștiințare3:1 Gr. en hypomnḗsei, „prin reamintire”. Aceeași expresie și în cap. 1:13., 2ca să vă aduceți aminte de cuvintele rostite mai înainte de sfinții profeți și
de porunca Domnului și Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voștri. 3Înainte
de toate, să știți că în zilele din urmă vor veni batjocoritori puși pe batjocură, care vor trăi
după poftele lor 4și vor zice: „Unde
este făgăduința venirii Lui? Căci, de când au adormit părinții noștri, toate au rămas așa cum erau de la începutul creației!” 5Căci înadins trec cu vederea faptul că, în vechime, erau ceruri și un pământ care a fost scos
din apă și cu ajutorul apei prin
Cuvântul lui Dumnezeu, 6Cuvânt prin care lumea
de atunci a pierit înecată de apă. 7Iar cerul și pământul de acum sunt păzite prin același Cuvânt, fiind păstrate pentru focul
din ziua de judecată și de pieire a oamenilor nelegiuiți.
8Dar, preaiubiților, nu uitați un lucru: la Domnul, o zi este ca o
mie de ani, și o mie de ani sunt ca o zi! 9Domnul nu
zăbovește în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii3:9 Lit. „după cum unii consideră a fi zăbavă”., ci are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește
ca niciunul să nu piară, ci
toți să vină la pocăință.
10Ziua Domnului însă va
veni ca un hoț. În ziua aceea, cerurile
vor trece cu vuiet mare, corpurile cerești3:10 Gr. stoichéia, aici și în vers. 12, denumește fie (1) elementele componente ale lumii (apă, aer, foc, pământ), conform înțelegerii antice, fie (2) corpurile cerești (soare, lună, stele). vor fi nimicite prin ardere și pământul, cu tot ce este pe el, nu va mai fi de găsit3:10 Tradiția manuscrisă conține diverse lecțiuni: (1) „va fi găsit”; (2) „va dispărea”; (3) „va arde”. Pentru o imagine eshatologică similară, vezi Ap. 20:11 (lit.): „Pământul și cerul au fugit dinaintea Lui și loc nu s‑a mai găsit pentru ele.”. 11Deci, fiindcă toate acestea vor fi nimicite, gândiți‑vă ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, cu o
purtare sfântă și evlavioasă, 12așteptând
și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor
fi nimicite și corpurile cerești se vor topi de căldura focului! 13Dar noi, după făgăduința Lui, așteptăm ceruri
noi și un pământ nou3:13 Is. 65:17; 66:22., în care va locui dreptatea.
14De aceea, preaiubiților, fiindcă așteptați aceste lucruri, siliți‑vă să
fiți găsiți fără cusur și fără pată înaintea Lui, în pace! 15Să credeți că îndelunga
răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v‑a scris și preaiubitul nostru frate Pavel, după înțelepciunea care i‑a fost dată, 16ca și în toate epistolele lui, când vorbește
despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri greu de înțeles, pe care cei neînvățați și nestatornici le răstălmăcesc ca și pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.
17Voi deci, preaiubiților, fiindcă știți mai dinainte toate acestea, păziți‑vă
ca nu cumva să vă lăsați târâți de rătăcirea acestor stricați și să vă pierdeți statornicia, 18ci
creșteți în harul și în cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos! A Lui să fie slava acum și în ziua veșniciei! [Amin!]