Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2019 (EDCR)
1

Înălțarea lui Isus la cer

11Teofile

1:1
Lc. 1:3
, în prima carte am istorisit tot ce a început Isus să facă și să-i învețe pe oameni, 2până
1:2
Mc. 16:19Lc. 24:51
în ziua în care a fost luat la cer, după ce le-a dat
1:2
Cap. 10:41,42.
porunci apostolilor pe care-i alesese prin Duhul Sfânt. 3După patima Lui, li S-a înfățișat viu
1:3
Mc. 16:14Lc. 24:36In. 20:19,26
21:1,14
prin multe dovezi, li S-a arătat timp de patruzeci de zile și a vorbit cu ei cele privitoare la Împărăția lui Dumnezeu. 4Pe
1:4
Lc. 24:43,49
când mâncau ei împreună, le-a poruncit să nu se îndepărteze de Ierusalim, ci să aștepte acolo făgăduința Tatălui, „pe care
1:4
Cap. 2:33.
, le-a zis El, „ați auzit-o de la Mine. 5Căci
1:5
Cap. 11:16;
Ioan a botezat în apă, dar voi, nu după multe zile, veți
1:5
Cap. 2:4;
fi botezați în Duhul Sfânt.”

6Cei ce erau adunați L-au întrebat, zicând: „Doamne

1:6
Mt. 24:3
, în vremea aceasta ai de gând să restaurezi Împărăția lui Israel?” 7El le-a răspuns: „Nu
1:7
Mt. 24:36Mc. 13:321Tes. 5:1
vă este dat vouă să știți vremurile sau soroacele pe care Tatăl le-a hotărât prin autoritatea Sa. 8Ci voi veți
1:8
Cap. 2:1,4.
primi putere când Se va coborî
1:8
Lc. 24:49
Duhul Sfânt peste voi și-Mi veți
1:8
Cap. 2:32.
fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la capătul pământului.” 9După
1:9
Lc. 24:51
ce a vorbit astfel, pe când se uitau la El, Isus S-a înălțat la cer și un nor L-a ascuns de privirile lor. 10Și pe când stăteau ei cu privirile ațintite spre cer, iar El Se înălța, iată că li s-au înfățișat doi bărbați îmbrăcați în
1:10
Cap. 10:3,30.
haine albe. 11Ei au zis: „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați la cer? Acest Isus care S-a înălțat la cer dintre voi va
1:11
Dan. 7:13Mt. 24:30Mc. 13:26Lc. 21:271Tes. 1:10
4:162Tes. 1:10Ap. 1:7
veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer.”

Alegerea lui Matia

12Atunci

1:12
Lc. 24:52
, s-au întors în Ierusalim de pe muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în zi de sabat1:12 Conform unor precepte rabinice, în timpul sabatului unui evreu îi era permis să parcurgă o distanță de maximum 2 000 de coți (aprox. 900 de metri).. 13Au intrat în casă și au urcat în
1:13
Cap. 9:37,39;
odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau acolo: Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zelotul și Iuda, fiul lui Iacov. 14Toți aceștia
1:14
Cap. 2:1,46.
stăruiau într-un cuget în rugăciune [și în cereri], împreună cu femeile
1:14
Lc. 23:49,55
24:10
, cu Maria, mama lui Isus, și cu frații
1:14
Mt. 13:55
Lui.

15În zilele acelea, Petru s-a ridicat în mijlocul fraților – numărul celor adunați fiind cam de o sută douăzeci – și a zis: 16„Fraților, trebuia să se împlinească Scriptura

1:16
Ps. 41:9In. 13:18
spusă mai înainte de Duhul Sfânt, prin gura lui David, despre Iuda, care
1:16
Lc. 22:47In. 18:3
a fost călăuza celor ce L-au prins pe Isus. 17El, care era din numărul nostru, părtaș aceleiași slujbe, 18a cumpărat
1:18
Mt. 27:5,7,8
un ogor cu plata
1:18
Mt. 26:15
nelegiuirii, a căzut cu capul înainte, a plesnit la mijloc și i s-au vărsat toate măruntaiele. 19Lucrul acesta a ajuns atât de cunoscut de toți locuitorii Ierusalimului, încât ogorul acela a fost numit în limba lor: Hacheldamáh, adică: «Ogorul sângelui». 20Căci este scris în cartea Psalmilor:

Pustie să-i rămână locuința

și nimeni să nu locuiască în ea!1:20 Ps. 69:25.

și

Slujba lui s-o ia altul!1:20 Ps. 109:8.

21Trebuie deci ca unul dintre bărbații care ne-au însoțit în tot timpul cât a trăit Domnul Isus printre noi, 22începând
1:22
Mc. 1:1
de la botezul lui Ioan până în ziua când S-a înălțat de la noi, să fie martor
1:22
Cap. 4:33.
al învierii Lui împreună cu noi.” 23Ei au pus înainte doi bărbați: pe Iosif, numit Barsaba
1:23
Cap. 15:22.
, zis și Iust, și pe Matia. 24Apoi s-au rugat, zicând: „Doamne, Tu, care
1:24
Cap. 15:8.
cunoști inimile tuturor, arată-ne pe care dintre aceștia doi l-ai ales 25să ia parte la această slujire și apostolie din care Iuda a căzut, mergând unde îi era locul.” 26Au tras la sorți și sorțul a căzut pe Matia, care a fost adăugat la numărul celor unsprezece apostoli.
2

Coborârea Duhului Sfânt

21Când a sosit Ziua

2:1
Cap. 20:16.
Cincizecimii, erau
2:1
Cap. 1:14.
toți împreună în același loc. 2Deodată, a venit din cer un sunet ca vuietul unui vânt puternic și a
2:2
Cap. 4:31.
umplut toată casa unde erau ei. 3Li s-au arătat niște limbi ca de foc, ce s-au împărțit și s-au așezat câte una pe fiecare dintre ei. 4Și toți s-au
2:4
Cap. 1:5.
umplut de Duhul Sfânt și au început să vorbească
2:4
Cap. 10:46;
în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.

5În Ierusalim se aflau atunci iudei, oameni evlavioși din toate neamurile de sub cer. 6Când s-a auzit sunetul acela, mulțimea s-a adunat și era nedumerită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. 7Erau uimiți și se minunau, zicând: „Toți aceștia care vorbesc nu sunt galileeni

2:7
Cap. 1:11.
? 8Cum de îi auzim fiecare în limba în care ne-am născut? 9Parți, mezi, elamiți, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia2:9 Provincie romană din vestul Asiei Mici. În secolul I d.Hr., ocupa circa o treime din teritoriul Turciei de astăzi, fiind mărginită la nord de Bitinia, la sud de Licia și la est de Galatia., 10Frigia, Pamfilia, Egipt, părțile Libiei dinspre Cirene, pelerini din Roma, 11iudei sau prozeliți, cretani și arabi – îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrările mărețe ale lui Dumnezeu!” 12Toți erau uimiți și, neștiind ce să creadă, își ziceau unii altora: „Ce înseamnă aceasta?” 13Alții își băteau joc și spuneau: „Sunt plini de must!”

Cuvântarea lui Petru

14Atunci, Petru s-a ridicat împreună cu cei unsprezece, și-a înălțat glasul și le-a zis: „Bărbați iudei și voi toți care locuiți în Ierusalim, să știți lucrul acesta și să luați aminte la cuvintele mele! 15Oamenii aceștia nu sunt beți, cum credeți voi, căci

2:15
1Tes. 5:7
este abia ceasul al treilea din zi. 16Ci aceasta este ce a fost spus prin profetul Ioel:

17Așa va fi în

2:17
Is. 44:3Ez. 11:19
36:27Zah. 12:10In. 7:38
zilele de pe urmă, zice Dumnezeu:

voi

2:17
Cap. 10:45.
turna din Duhul Meu peste orice făptură;

fiii voștri și fiicele

2:17
Cap. 21:9.
voastre vor profeți,

tinerii voștri vor avea vedenii

și bătrânii voștri vor visa vise!

18Da, chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele

voi turna din Duhul Meu în zilele acelea și

2:18
Cap. 21:4,9,10.
vor profeți.

19Voi face minuni sus, în cer,

și semne jos, pe pământ:

sânge, foc și nor de fum;

20soarele

2:20
Mt. 24:29Mc. 13:24Lc. 21:25
se va preschimba în întuneric

și luna, în sânge,

înainte să vină ziua Domnului cea mare și strălucită.

21Atunci, oricine

2:21
Rom. 10:13
va chema Numele Domnului va fi mântuit.2:21 Ioel 2:28-32.

22Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin

2:22
Cap. 10:38.
faptele puternice, minunile și semnele pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine știți, 23pe Acesta, predat
2:23
Cap. 3:18;
potrivit
2:23
Cap. 5:30.
planului și preștiinței lui Dumnezeu, voi L-ați răstignit și L-ați omorât prin mâna celor nelegiuiți; 24pe El
2:24
Cap. 3:15;
Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-L de chinurile morții, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea. 25Căci David zice despre El:

Eu Îl aveam totdeauna pe Domnul înaintea ochilor mei,

căci El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.

26De aceea, mi s-a bucurat inima și mi s-a veselit limba;

chiar și trupul meu va sălășlui în nădejde,2:26 Textul ebraic care stă la baza versiunii grecești citate de Lc. spune: „trupul meu va locui în siguranță”. În versiunea sa greacă, textul este iluminat de un concept nou – speranța în înviere – la care se face aluzie în versetul următor: „nu vei îngădui ca sfântul Tău să vadă putrezirea”.

27căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuința Morților

și nu vei îngădui ca sfântul Tău să vadă putrezirea.

28Mi-ai făcut cunoscute căile vieții

și mă vei umple de bucurie înaintea feței Tale.2:28 Ps. 16:8-11.

29Fraților, despre

2:29
Cap. 13:36.
patriarhul David să-mi fie îngăduit a spune cu îndrăzneală că a murit și a fost îngropat, iar mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. 30Profet fiind, el
2:30
2Sam. 7:12,13Lc. 1:32,69Rom. 1:32Tim. 2:8
a știut că Dumnezeu S-a jurat să așeze pe tronul lui pe unul care să fie rodul coapselor lui2:30 Ps. 132:11.; 31despre învierea lui Hristos a profețit și a vorbit el, când a zis că
2:31
Cap. 13:35.
n-a fost lăsat în Locuința Morților, iar trupul Lui n-a văzut putrezirea. 32Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus, iar noi
2:32
Cap. 1:8.
toți suntem martori ai Lui. 33După ce S-a înălțat
2:33
Cap. 5:31.
la dreapta lui Dumnezeu și a primit
2:33
Cap. 1:4.
de la Tatăl făgăduința Duhului Sfânt
2:33
Cap. 10:45.
, a turnat ce vedeți și auziți. 34Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el zice:

Domnul a zis

2:34
Mt. 22:441Cor. 15:25Ef. 1:20Evr. 1:13
Domnului meu:

«Șezi la dreapta Mea

35până-i voi pune pe vrăjmașii Tăi reazem picioarelor Tale!»2:35 Ps. 110:1.

36De aceea, să știe negreșit toată casa lui Israel că Dumnezeu L-a
2:36
Cap. 5:31.
făcut Domn și Hristos pe acest Isus pe care voi L-ați răstignit.”

37Auzind ei aceste cuvinte, au

2:37
Cap. 9:6;
fost străpunși în inimă și le-au zis lui Petru și celorlalți apostoli: „Fraților, ce să facem?” 38Petru le-a răspuns: „Pocăiți-vă
2:38
Cap. 3:19.
și fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, și veți primi darul Sfântului Duh! 39Căci făgăduința este pentru voi, pentru
2:39
Cap. 3:25.
copiii voștri și pentru
2:39
Cap. 10:45;
toți cei de departe, oricâți va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” 40Și cu multe alte cuvinte îi sfătuia și-i îndemna, zicând: „Mântuiți-vă din mijlocul acestei generații strâmbe!” 41Cei ce au primit cuvântul lui au fost botezați, și în ziua aceea s-au adăugat cam trei mii de suflete.

Viața primei comunități creștine

42Ei

2:42
Cap. 1:14.
stăruiau în învățătura apostolilor, în părtășie, în frângerea pâinii și în rugăciuni. 43Fiecare suflet era plin de teamă, iar prin apostoli se făceau multe
2:43
Cap. 4:33;
minuni și semne. 44Toți cei ce credeau erau împreună la un loc și aveau
2:44
Cap. 4:32,34.
totul în comun. 45Își vindeau proprietățile și averile și le împărțeau tuturor, după nevoia fiecăruia. 46În
2:46
Cap. 5:42.
fiecare zi mergeau
2:46
Cap. 1:14.
toți într-un cuget la Templu, frângeau
2:46
Cap. 20:7.
pâinea în case și luau hrana cu bucurie și curăție de inimă. 47Îl lăudau pe Dumnezeu și erau plăcuți
2:47
Cap. 4:33.
înaintea întregului popor. Și Domnul
2:47
Cap. 5:14;
adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți.

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]