Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2019 (EDCR)
10

Convertirea centurionului Corneliu

101În Cezareea era un om numit Corneliu, centurion din cohorta Italica. 2El era evlavios

10:2
Vers. 22. Cap. 8:2;
și temător
10:2
Vers. 35.
de Dumnezeu împreună cu toată casa lui, făcea multe milostenii poporului și se ruga neîncetat lui Dumnezeu. 3Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut
10:3
Vers. 30. Cap. 11:13.
limpede într‑o vedenie că un înger al lui Dumnezeu a intrat la el și i‑a zis: „Corneliu!” 4El s‑a uitat țintă la înger și, cuprins de frică, a zis: „Ce este, Doamne?” Îngerul i‑a zis: „Rugăciunile și milosteniile tale au urcat, spre aducere aminte, înaintea lui Dumnezeu. 5Acum, trimite niște oameni la Iope și cheamă‑l pe Simon, numit și Petru! 6El găzduiește la un tăbăcar pe nume Simon
10:6
Cap. 9:43.
, a cărui casă este lângă mare. [Acela
10:6
Cap. 11:14.
îți va spune ce trebuie să faci.]” 7De îndată ce a plecat îngerul care vorbise cu el, Corneliu i‑a chemat pe doi dintre slujitori și un soldat evlavios dintre cei apropiați lui 8și, după ce le‑a povestit tot, i‑a trimis la Iope.

9A doua zi, pe când aceștia erau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s‑a urcat

10:9
Cap. 11:5.
pe acoperiș ca să se roage, pe la ceasul al șaselea.10:9 Ora amiezii, potrivit sistemului orar folosit în antichitate. 10I s‑a făcut foame și a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau masa, a căzut în extaz 11și a
10:11
Cap. 7:56.
văzut cerul deschizându‑se și ceva ca o pânză mare ce se cobora spre pământ ținută de cele patru colțuri. 12În ea se aflau felurite vietăți cu patru picioare, târâtoare ale pământului și păsări ale cerului. 13Și un glas i‑a zis: „Petre, ridică‑te, taie și mănâncă!” 14„Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru, „căci
10:14
Lev. 11:4
20:25Dt. 14:3,7Ez. 4:14
niciodată n‑am mâncat ceva spurcat sau necurat!” 15Și glasul i‑a zis a doua oară: „Ce
10:15
Vers. 28.
a curățit Dumnezeu să nu consideri spurcat!” 16Aceasta s‑a petrecut de trei ori, după care îndată lucrul acela a fost ridicat la cer.

17Pe când Petru, nedumerit, se întreba care este înțelesul vedeniei pe care o avusese, iată că oamenii trimiși de Corneliu stăteau la poartă, căutând să afle casa lui Simon. 18Ei au întrebat cu glas tare dacă Simon, numit și Petru, găzduiește acolo. 19Și pe când cugeta Petru la vedenie, Duhul

10:19
Cap. 11:12.
i‑a zis: „Iată că te caută trei oameni; 20ridică‑te
10:20
Cap. 15:7.
, coboară‑te și mergi cu ei fără șovăire, căci Eu i‑am trimis!” 21Petru s‑a coborât la oamenii aceia și le‑a zis: „Eu sunt cel pe care‑l căutați. Ce pricină vă aduce?” 22Ei i‑au răspuns: „Centurionul Corneliu
10:22
Vers. 1,2.
, om drept și temător de Dumnezeu, cu un nume bun
10:22
Cap. 22:12.
în tot neamul iudeilor, a fost înștiințat de un înger sfânt să te cheme în casa lui ca să‑ți asculte cuvintele.” 23Atunci Petru i‑a chemat înăuntru și i‑a găzduit.

A doua zi, s‑a sculat și a plecat cu ei, iar câțiva frați din Iope l‑au

10:23
Vers. 45. Cap. 11:12.
însoțit. 24În ziua următoare au ajuns la Cezareea. Corneliu îi aștepta, împreună cu rudele și prietenii mai apropiați pe care‑i chemase. 25Când Petru a dat să intre, Corneliu i‑a ieșit în întâmpinare, a căzut la picioarele lui și i s‑a închinat. 26Dar Petru l‑a ridicat, zicându‑i: „Ridică‑te
10:26
Cap. 14:14,15.
, și eu sunt tot om!” 27Și vorbind cu el, a intrat în casă, unde a găsit mulți oameni adunați. 28Petru le‑a zis: „Știți că
10:28
Cap. 11:3.
unui iudeu nu‑i este îngăduit să se atingă de un străin sau să se apropie de el; dar mie Dumnezeu mi‑a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat. 29De aceea am venit fără șovăire când am fost chemat. Vă întreb deci: cu ce gând ați trimis după mine?” 30Corneliu a răspuns: „În urmă cu patru zile, cam pe vremea aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea și iată că a stat înaintea mea un bărbat îmbrăcat cu o haină strălucitoare 31și a zis: «Corneliu, rugăciunea
10:31
Dan. 10:12
ta a fost ascultată și milosteniile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu. 32Trimite la Iope și cheamă‑l pe Simon, cel numit și Petru; el găzduiește în casa tăbăcarului Simon, lângă mare. [Când va veni el, îți va vorbi.]» 33Am trimis îndată la tine și ai făcut bine că ai venit. Acum suntem toți înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ți‑a poruncit Domnul.”

34Atunci, Petru a început să vorbească și a zis: „Înțeleg cu

10:34
Dt. 10:172Cr. 19:7Iov 34:19Rom. 2:11Gal. 2:6Ef. 6:9Col. 3:251Pt. 1:17
adevărat că Dumnezeu nu este părtinitor, 35ci, în
10:35
Cap. 15:9.
toate popoarele, oricine se teme de El și înfăptuiește dreptatea Îi este plăcut. 36El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel, vestindu‑le
10:36
Ef. 2:14,16,17Col. 1:20
pacea prin Isus Hristos, care este
10:36
Mt. 28:18Rom. 10:121Cor. 15:27Ef. 1:20,221Pt. 3:22Ap. 17:14
19:16
Domnul tuturor. 37Știți și voi ce s‑a întâmplat în toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul propovăduit de Ioan: 38cum Isus din Nazaret, care a fost uns de Dumnezeu
10:38
Cap. 2:22;
cu Duhul Sfânt și cu putere, umbla din loc în loc, făcând bine și vindecându‑i pe toți cei ce erau apăsați de Diavol, căci
10:38
In. 3:2
Dumnezeu era cu El. 39Noi
10:39
Cap. 2:20.
suntem martori ai tuturor lucrărilor pe care le‑a făcut El în ținutul iudeilor și în Ierusalim. Ei L‑au
10:39
Cap. 5:30.
omorât atârnându‑L pe lemn, 40dar Dumnezeu L‑a înviat a treia zi și I‑a îngăduit să Se arate 41nu
10:41
Cap. 13:31.
întregului popor, ci nouă, martorilor mai dinainte aleși de Dumnezeu, care
10:41
Lc. 24:30,43In. 21:13
am mâncat și am băut împreună cu El după ce a înviat din morți. 42Isus ne‑a
10:42
Cap. 1:8.
poruncit să propovăduim poporului și să dăm mărturie că
10:42
Cap. 17:31.
El este rânduit de Dumnezeu Judecător al celor vii
10:42
2Tim. 4:11Pt. 4:5
și al celor morți. 43Despre El
10:43
Cap. 26:22.
mărturisesc toți profeții: că oricine
10:43
Cap. 15:9;
crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.”

44Pe când rostea Petru vorbele acestea, Duhul Sfânt S‑a

10:44
Cap. 4:31;
coborât peste toți cei ce ascultau Cuvântul. 45Toți credincioșii circumciși care veniseră cu Petru au rămas uimiți când au văzut că
10:45
Cap. 11:18.
darul Duhului Sfânt s‑a revărsat și peste neamuri; 46căci îi auzeau vorbind în limbi și mărindu‑L pe Dumnezeu. Atunci, Petru a zis: 47„Poate oare cineva să oprească apa ca să nu fie botezați aceștia, care au primit Duhul Sfânt la fel ca
10:47
Cap. 11:17;
noi?” 48Și a poruncit să fie botezați în
10:48
Cap. 2:38;
Numele [Domnului] Isus Hristos. Atunci, l‑au rugat să mai rămână câteva zile [la ei].