Convertirea centurionului Corneliu
101În Cezareea era un om numit Corneliu, centurion din cohorta Italica. 2El era evlavios
și temător
de Dumnezeu împreună cu toată casa lui, făcea multe milostenii poporului și se ruga neîncetat lui Dumnezeu. 3Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut
limpede într‑o vedenie că un înger al lui Dumnezeu a intrat la el și i‑a zis: „Corneliu!” 4El s‑a uitat țintă la înger și, cuprins de frică, a zis: „Ce este, Doamne?” Îngerul i‑a zis: „Rugăciunile și milosteniile tale au urcat, spre aducere aminte, înaintea lui Dumnezeu. 5Acum, trimite niște oameni la Iope și cheamă‑l pe Simon, numit și Petru! 6El găzduiește la un tăbăcar pe nume Simon
, a cărui casă este lângă mare. [Acela
îți va spune ce trebuie să faci.]” 7De îndată ce a plecat îngerul care vorbise cu el, Corneliu i‑a chemat pe doi dintre slujitori și un soldat evlavios dintre cei apropiați lui 8și, după ce le‑a povestit tot, i‑a trimis la Iope.
9A doua zi, pe când aceștia erau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s‑a urcat
pe acoperiș ca să se roage, pe la ceasul al șaselea.10:9 Ora amiezii, potrivit sistemului orar folosit în antichitate. 10I s‑a făcut foame și a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau masa, a căzut în extaz 11și a
văzut cerul deschizându‑se și ceva ca o pânză mare ce se cobora spre pământ ținută de cele patru colțuri. 12În ea se aflau felurite vietăți cu patru picioare, târâtoare ale pământului și păsări ale cerului. 13Și un glas i‑a zis: „Petre, ridică‑te, taie și mănâncă!” 14„Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru, „căci
20:25Dt. 14:3,7Ez. 4:14
niciodată n‑am mâncat ceva spurcat sau necurat!” 15Și glasul i‑a zis a doua oară: „Ce
a curățit Dumnezeu să nu consideri spurcat!” 16Aceasta s‑a petrecut de trei ori, după care îndată lucrul acela a fost ridicat la cer.
17Pe când Petru, nedumerit, se întreba care este înțelesul vedeniei pe care o avusese, iată că oamenii trimiși de Corneliu stăteau la poartă, căutând să afle casa lui Simon. 18Ei au întrebat cu glas tare dacă Simon, numit și Petru, găzduiește acolo. 19Și pe când cugeta Petru la vedenie, Duhul
i‑a zis: „Iată că te caută trei oameni; 20ridică‑te
, coboară‑te și mergi cu ei fără șovăire, căci Eu i‑am trimis!” 21Petru s‑a coborât la oamenii aceia și le‑a zis: „Eu sunt cel pe care‑l căutați. Ce pricină vă aduce?” 22Ei i‑au răspuns: „Centurionul Corneliu
, om drept și temător de Dumnezeu, cu un nume bun
în tot neamul iudeilor, a fost înștiințat de un înger sfânt să te cheme în casa lui ca să‑ți asculte cuvintele.” 23Atunci Petru i‑a chemat înăuntru și i‑a găzduit.
A doua zi, s‑a sculat și a plecat cu ei, iar câțiva frați din Iope l‑au
însoțit. 24În ziua următoare au ajuns la Cezareea. Corneliu îi aștepta, împreună cu rudele și prietenii mai apropiați pe care‑i chemase. 25Când Petru a dat să intre, Corneliu i‑a ieșit în întâmpinare, a căzut la picioarele lui și i s‑a închinat. 26Dar Petru l‑a ridicat, zicându‑i: „Ridică‑te
, și eu sunt tot om!” 27Și vorbind cu el, a intrat în casă, unde a găsit mulți oameni adunați. 28Petru le‑a zis: „Știți că
unui iudeu nu‑i este îngăduit să se atingă de un străin sau să se apropie de el; dar mie Dumnezeu mi‑a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat. 29De aceea am venit fără șovăire când am fost chemat. Vă întreb deci: cu ce gând ați trimis după mine?” 30Corneliu a răspuns: „În urmă cu patru zile, cam pe vremea aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea și iată că a stat înaintea mea un bărbat îmbrăcat cu o haină strălucitoare 31și a zis: «Corneliu, rugăciunea
ta a fost ascultată și milosteniile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu. 32Trimite la Iope și cheamă‑l pe Simon, cel numit și Petru; el găzduiește în casa tăbăcarului Simon, lângă mare. [Când va veni el, îți va vorbi.]» 33Am trimis îndată la tine și ai făcut bine că ai venit. Acum suntem toți înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ți‑a poruncit Domnul.”
34Atunci, Petru a început să vorbească și a zis: „Înțeleg cu
adevărat că Dumnezeu nu este părtinitor, 35ci, în
toate popoarele, oricine se teme de El și înfăptuiește dreptatea Îi este plăcut. 36El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel, vestindu‑le
pacea prin Isus Hristos, care este
19:16
Domnul tuturor. 37Știți și voi ce s‑a întâmplat în toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul propovăduit de Ioan: 38cum Isus din Nazaret, care a fost uns de Dumnezeu
cu Duhul Sfânt și cu putere, umbla din loc în loc, făcând bine și vindecându‑i pe toți cei ce erau apăsați de Diavol, căci
Dumnezeu era cu El. 39Noi
suntem martori ai tuturor lucrărilor pe care le‑a făcut El în ținutul iudeilor și în Ierusalim. Ei L‑au
omorât atârnându‑L pe lemn, 40dar Dumnezeu L‑a înviat a treia zi și I‑a îngăduit să Se arate 41nu
întregului popor, ci nouă, martorilor mai dinainte aleși de Dumnezeu, care
am mâncat și am băut împreună cu El după ce a înviat din morți. 42Isus ne‑a
poruncit să propovăduim poporului și să dăm mărturie că
El este rânduit de Dumnezeu Judecător al celor vii
și al celor morți. 43Despre El
mărturisesc toți profeții: că oricine
crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.”
44Pe când rostea Petru vorbele acestea, Duhul Sfânt S‑a
coborât peste toți cei ce ascultau Cuvântul. 45Toți credincioșii circumciși care veniseră cu Petru au rămas uimiți când au văzut că
darul Duhului Sfânt s‑a revărsat și peste neamuri; 46căci îi auzeau vorbind în limbi și mărindu‑L pe Dumnezeu. Atunci, Petru a zis: 47„Poate oare cineva să oprească apa ca să nu fie botezați aceștia, care au primit Duhul Sfânt la fel ca
noi?” 48Și a poruncit să fie botezați în
Numele [Domnului] Isus Hristos. Atunci, l‑au rugat să mai rămână câteva zile [la ei].
Petru dă socoteală în fața bisericii din Ierusalim
111Apostolii și frații care erau în Iudeea au auzit că și neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu. 2Când a urcat Petru la Ierusalim, cei circumciși au început să‑l
critice, 3zicând: „Ai
intrat în casa unor oameni necircumciși și
ai mâncat cu ei!” 4Petru a început să le istorisească pe
rând cele întâmplate și a zis: 5„Eram
în cetatea Iope și, pe când mă rugam, fiind în extaz, am avut o vedenie: ceva ca o pânză mare, ținută de cele patru colțuri, se cobora din cer și a venit până la mine. 6M‑am uitat în ea cu luare aminte și am văzut vietăți cu patru picioare de pe pământ, fiare, târâtoare și păsările cerului. 7Și am auzit un glas, care mi‑a zis: «Petre, ridică‑te, taie și mănâncă!» 8Dar eu am răspuns: «Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n‑a intrat vreodată în gura mea!» 9Și glasul mi‑a zis a doua oară, din cer: «Ce a curățit Dumnezeu să nu consideri spurcat!» 10Aceasta s‑a petrecut de trei ori, apoi toate au fost ridicate înapoi la cer. 11Și iată, îndată, trei oameni trimiși din Cezareea la mine s‑au oprit în fața casei în care eram. 12Duhul
mi‑a spus să merg cu ei fără șovăire. Au venit cu mine și acești
șase frați și am intrat în casa omului. 13El
ne‑a istorisit cum a văzut în casa lui un înger ce i s‑a înfățișat și i‑a zis: «Trimite la Iope și cheamă‑l pe Simon, numit și Petru, 14care‑ți va spune cuvinte prin care veți fi mântuiți tu și toată casa ta!» 15Când am început să vorbesc, Duhul Sfânt S‑a coborât peste ei ca
și peste noi la început. 16Atunci mi‑am amintit de cuvintele Domnului, când a zis: «Ioan
a botezat în apă, dar voi
3:18
veți fi botezați în Duhul Sfânt.» 17Deci
, dacă Dumnezeu le‑a dat același dar ca și nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine
eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?” 18După ce au auzit aceste lucruri, s‑au liniștit și L‑au slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Așadar
15:9,16
, Dumnezeu le‑a dat și neamurilor pocăința care duce la viață.”
Întemeierea bisericii din Antiohia
19Cei ce
se împrăștiaseră din pricina prigoanei dezlănțuite pe vremea lui Ștefan au ajuns până în Fenicia, Cipru și Antiohia și le propovăduiau Cuvântul doar iudeilor. 20Totuși, printre ei au fost câțiva bărbați din Cipru și din Cirene care au venit în Antiohia, le‑au vorbit și
grecilor11:20 Termenul Hellēnistás este folosit în Fap. 6:1 și 9:29 pentru a face referire la evrei elenizați, adică cei care au adoptat limba greacă și unele obiceiuri grecești. În textul de față, el este folosit nu într‑un sens special („evrei elenizați”), ci în sens larg („persoane care vorbesc grecește, indiferent de originea etnică”). și L‑au vestit pe Domnul Isus. 21Mâna
Domnului era cu ei și mare a fost numărul celor ce au crezut și s‑au
întors la Domnul. 22Vestea despre ei a ajuns la urechile bisericii din Ierusalim și l‑au trimis pe Barnaba
până în Antiohia. 23Când a ajuns el și a văzut harul lui Dumnezeu, s‑a bucurat și i‑a îndemnat
pe toți să rămână cu inima alipită de Domnul, 24fiindcă Barnaba era un om bun, plin
de Duhul Sfânt și de credință. Astfel
, o mulțime destul de mare s‑a alăturat Domnului. 25Barnaba a mers apoi la Tars
, ca să‑l caute pe Saul 26și, când l‑a găsit, l‑a adus în Antiohia. Un an întreg s‑au adunat cu biserica și au dat învățătură multora. În Antiohia au fost numiți ucenicii pentru prima dată „creștini”.
27În vremea aceea, niște profeți
au coborât din Ierusalim în Antiohia. 28Unul dintre ei, pe nume Agab
, s‑a ridicat și a vestit prin Duhul că va fi o foamete mare în toată lumea, ceea ce s‑a și întâmplat pe vremea împăratului Claudiu. 29Ucenicii au hotărât să trimită, fiecare după puterea lui, un ajutor
fraților care locuiau în Iudeea. 30Au
făcut lucrul acesta și au trimis darul la prezbiteri11:30 Sau: „bătrâni”. prin Barnaba și Saul.
Eliberarea lui Petru din temniță
121Cam în aceeași vreme, regele Irod a pus mâna pe unii din biserică pentru a le face rău. 2L‑a ucis cu sabia pe Iacov, fratele
20:20
lui Ioan. 3Când a văzut că aceasta le place iudeilor, a pus mâna și pe Petru. Erau zilele
23:15
Sărbătorii Azimelor. 4După ce l‑a prins
, l‑a aruncat în temniță și l‑a pus sub paza a patru cete de câte patru soldați, cu gând ca după Paște să‑l aducă înaintea poporului. 5Petru deci era păzit în temniță; dar biserica se ruga necontenit lui Dumnezeu pentru el.
6În noaptea de dinaintea zilei în care Irod urma să‑l înfățișeze la judecată, Petru dormea între doi soldați, legat cu două lanțuri, iar paznicii, stând la ușă, păzeau temnița. 7Și iată că a apărut un înger al Domnului și o lumină a strălucit în încăpere. Lovindu‑l pe Petru în coastă, l‑a
trezit și i‑a zis: „Scoală‑te repede!” Și lanțurile i‑au căzut de la mâini. 8Apoi, îngerul i‑a zis: „Încinge‑te și leagă‑ți sandalele!” Iar el a făcut întocmai. Îngerul i‑a mai zis: „Îmbracă‑ți haina și urmează‑mă!” 9Petru a ieșit afară și a mers după el, fără
să știe dacă ce făcea îngerul era adevărat; i se părea că are
o vedenie. 10După ce au trecut de prima pază și de a doua, au ajuns la poarta de fier, care dă în cetate, și ea
li s‑a deschis singură. După ce au ieșit, au mers pe o uliță și, deodată, îngerul a plecat de lângă el. 11Când și‑a venit în fire, Petru a zis: „Acum știu, într‑adevăr, că Domnul l‑a
6:22Evr. 1:14
trimis pe îngerul Său și m‑a
34:22
41:2
97:102Cor. 1:102Pt. 2:9
scăpat din mâna lui Irod și de la tot ce aștepta poporul iudeilor.” 12După ce s‑a dezmeticit, s‑a
îndreptat spre casa Mariei, mama lui
Ioan, numit și Marcu, unde erau adunați mulți și se rugau
. 13A bătut la ușa de la poartă, iar o slujnică numită Roda a venit să răspundă. 14A recunoscut glasul lui Petru și, de bucurie, nu a deschis poarta, ci a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă la poartă. 15Ei i‑au zis: „Ai înnebunit!” Dar ea insista că era Petru. Ei ziceau: „Este
îngerul lui!” 16Dar Petru bătea în continuare. Au deschis și, când l‑au văzut, au fost cuprinși de uimire. 17Petru le‑a făcut
semn cu mâna să tacă, le‑a istorisit cum îl scosese Domnul din temniță și le‑a zis: „Spuneți lucrul acesta lui Iacov și fraților!” Apoi a ieșit și a plecat în alt loc. 18Când s‑a făcut ziuă, a fost mare tulburare printre soldați, căci nu știau ce se întâmplase cu Petru. 19Irod, după ce l‑a căutat și nu l‑a găsit, i‑a luat la întrebări pe paznici și a poruncit să fie omorâți. După aceea, a coborât din Iudeea în Cezareea și a rămas acolo.
Moartea lui Irod Agripa I
20[Irod] era tare mâniat pe cei din Tir și din Sidon. Dar aceștia au venit toți într‑un cuget la el și, după ce l‑au înduplecat pe Blastos, îngrijitorul camerei de dormit a regelui, au cerut pace, pentru că ținutul
lor se hrănea din cel al regelui. 21Într‑o zi mai dinainte rânduită, Irod s‑a îmbrăcat cu hainele lui regești, s‑a așezat pe scaunul de judecată și le‑a vorbit. 22Poporul a strigat: „Glas de Dumnezeu, nu de om!” 23Îndată, un înger al Domnului l‑a
lovit, pentru că nu
I‑a dat slavă lui Dumnezeu, și, mâncat de viermi, Irod și‑a dat sufletul.
24Însă Cuvântul
lui Dumnezeu se răspândea și sporea. 25Barnaba și Saul, după ce și‑au împlinit slujba, s‑au întors din12:25 Textul critic NA28, urmând manuscrisele mai timpurii, conține lecțiunea „în Ierusalim”. Ierusalim, luându‑l
cu ei pe Ioan
, numit și Marcu.
