Petru dă socoteală în fața bisericii din Ierusalim
111Apostolii și frații care erau în Iudeea au auzit că și neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu. 2Când a urcat Petru la Ierusalim, cei circumciși au început să‑l
critice, 3zicând: „Ai
intrat în casa unor oameni necircumciși și
ai mâncat cu ei!” 4Petru a început să le istorisească pe
rând cele întâmplate și a zis: 5„Eram
în cetatea Iope și, pe când mă rugam, fiind în extaz, am avut o vedenie: ceva ca o pânză mare, ținută de cele patru colțuri, se cobora din cer și a venit până la mine. 6M‑am uitat în ea cu luare aminte și am văzut vietăți cu patru picioare de pe pământ, fiare, târâtoare și păsările cerului. 7Și am auzit un glas, care mi‑a zis: «Petre, ridică‑te, taie și mănâncă!» 8Dar eu am răspuns: «Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n‑a intrat vreodată în gura mea!» 9Și glasul mi‑a zis a doua oară, din cer: «Ce a curățit Dumnezeu să nu consideri spurcat!» 10Aceasta s‑a petrecut de trei ori, apoi toate au fost ridicate înapoi la cer. 11Și iată, îndată, trei oameni trimiși din Cezareea la mine s‑au oprit în fața casei în care eram. 12Duhul
mi‑a spus să merg cu ei fără șovăire. Au venit cu mine și acești
șase frați și am intrat în casa omului. 13El
ne‑a istorisit cum a văzut în casa lui un înger ce i s‑a înfățișat și i‑a zis: «Trimite la Iope și cheamă‑l pe Simon, numit și Petru, 14care‑ți va spune cuvinte prin care veți fi mântuiți tu și toată casa ta!» 15Când am început să vorbesc, Duhul Sfânt S‑a coborât peste ei ca
și peste noi la început. 16Atunci mi‑am amintit de cuvintele Domnului, când a zis: «Ioan
a botezat în apă, dar voi
3:18
veți fi botezați în Duhul Sfânt.» 17Deci
, dacă Dumnezeu le‑a dat același dar ca și nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine
eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?” 18După ce au auzit aceste lucruri, s‑au liniștit și L‑au slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Așadar
15:9,16
, Dumnezeu le‑a dat și neamurilor pocăința care duce la viață.”
Întemeierea bisericii din Antiohia
19Cei ce
se împrăștiaseră din pricina prigoanei dezlănțuite pe vremea lui Ștefan au ajuns până în Fenicia, Cipru și Antiohia și le propovăduiau Cuvântul doar iudeilor. 20Totuși, printre ei au fost câțiva bărbați din Cipru și din Cirene care au venit în Antiohia, le‑au vorbit și
grecilor11:20 Termenul Hellēnistás este folosit în Fap. 6:1 și 9:29 pentru a face referire la evrei elenizați, adică cei care au adoptat limba greacă și unele obiceiuri grecești. În textul de față, el este folosit nu într‑un sens special („evrei elenizați”), ci în sens larg („persoane care vorbesc grecește, indiferent de originea etnică”). și L‑au vestit pe Domnul Isus. 21Mâna
Domnului era cu ei și mare a fost numărul celor ce au crezut și s‑au
întors la Domnul. 22Vestea despre ei a ajuns la urechile bisericii din Ierusalim și l‑au trimis pe Barnaba
până în Antiohia. 23Când a ajuns el și a văzut harul lui Dumnezeu, s‑a bucurat și i‑a îndemnat
pe toți să rămână cu inima alipită de Domnul, 24fiindcă Barnaba era un om bun, plin
de Duhul Sfânt și de credință. Astfel
, o mulțime destul de mare s‑a alăturat Domnului. 25Barnaba a mers apoi la Tars
, ca să‑l caute pe Saul 26și, când l‑a găsit, l‑a adus în Antiohia. Un an întreg s‑au adunat cu biserica și au dat învățătură multora. În Antiohia au fost numiți ucenicii pentru prima dată „creștini”.
27În vremea aceea, niște profeți
au coborât din Ierusalim în Antiohia. 28Unul dintre ei, pe nume Agab
, s‑a ridicat și a vestit prin Duhul că va fi o foamete mare în toată lumea, ceea ce s‑a și întâmplat pe vremea împăratului Claudiu. 29Ucenicii au hotărât să trimită, fiecare după puterea lui, un ajutor
fraților care locuiau în Iudeea. 30Au
făcut lucrul acesta și au trimis darul la prezbiteri11:30 Sau: „bătrâni”. prin Barnaba și Saul.
Eliberarea lui Petru din temniță
121Cam în aceeași vreme, regele Irod a pus mâna pe unii din biserică pentru a le face rău. 2L‑a ucis cu sabia pe Iacov, fratele
20:20
lui Ioan. 3Când a văzut că aceasta le place iudeilor, a pus mâna și pe Petru. Erau zilele
23:15
Sărbătorii Azimelor. 4După ce l‑a prins
, l‑a aruncat în temniță și l‑a pus sub paza a patru cete de câte patru soldați, cu gând ca după Paște să‑l aducă înaintea poporului. 5Petru deci era păzit în temniță; dar biserica se ruga necontenit lui Dumnezeu pentru el.
6În noaptea de dinaintea zilei în care Irod urma să‑l înfățișeze la judecată, Petru dormea între doi soldați, legat cu două lanțuri, iar paznicii, stând la ușă, păzeau temnița. 7Și iată că a apărut un înger al Domnului și o lumină a strălucit în încăpere. Lovindu‑l pe Petru în coastă, l‑a
trezit și i‑a zis: „Scoală‑te repede!” Și lanțurile i‑au căzut de la mâini. 8Apoi, îngerul i‑a zis: „Încinge‑te și leagă‑ți sandalele!” Iar el a făcut întocmai. Îngerul i‑a mai zis: „Îmbracă‑ți haina și urmează‑mă!” 9Petru a ieșit afară și a mers după el, fără
să știe dacă ce făcea îngerul era adevărat; i se părea că are
o vedenie. 10După ce au trecut de prima pază și de a doua, au ajuns la poarta de fier, care dă în cetate, și ea
li s‑a deschis singură. După ce au ieșit, au mers pe o uliță și, deodată, îngerul a plecat de lângă el. 11Când și‑a venit în fire, Petru a zis: „Acum știu, într‑adevăr, că Domnul l‑a
6:22Evr. 1:14
trimis pe îngerul Său și m‑a
34:22
41:2
97:102Cor. 1:102Pt. 2:9
scăpat din mâna lui Irod și de la tot ce aștepta poporul iudeilor.” 12După ce s‑a dezmeticit, s‑a
îndreptat spre casa Mariei, mama lui
Ioan, numit și Marcu, unde erau adunați mulți și se rugau
. 13A bătut la ușa de la poartă, iar o slujnică numită Roda a venit să răspundă. 14A recunoscut glasul lui Petru și, de bucurie, nu a deschis poarta, ci a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă la poartă. 15Ei i‑au zis: „Ai înnebunit!” Dar ea insista că era Petru. Ei ziceau: „Este
îngerul lui!” 16Dar Petru bătea în continuare. Au deschis și, când l‑au văzut, au fost cuprinși de uimire. 17Petru le‑a făcut
semn cu mâna să tacă, le‑a istorisit cum îl scosese Domnul din temniță și le‑a zis: „Spuneți lucrul acesta lui Iacov și fraților!” Apoi a ieșit și a plecat în alt loc. 18Când s‑a făcut ziuă, a fost mare tulburare printre soldați, căci nu știau ce se întâmplase cu Petru. 19Irod, după ce l‑a căutat și nu l‑a găsit, i‑a luat la întrebări pe paznici și a poruncit să fie omorâți. După aceea, a coborât din Iudeea în Cezareea și a rămas acolo.
Moartea lui Irod Agripa I
20[Irod] era tare mâniat pe cei din Tir și din Sidon. Dar aceștia au venit toți într‑un cuget la el și, după ce l‑au înduplecat pe Blastos, îngrijitorul camerei de dormit a regelui, au cerut pace, pentru că ținutul
lor se hrănea din cel al regelui. 21Într‑o zi mai dinainte rânduită, Irod s‑a îmbrăcat cu hainele lui regești, s‑a așezat pe scaunul de judecată și le‑a vorbit. 22Poporul a strigat: „Glas de Dumnezeu, nu de om!” 23Îndată, un înger al Domnului l‑a
lovit, pentru că nu
I‑a dat slavă lui Dumnezeu, și, mâncat de viermi, Irod și‑a dat sufletul.
24Însă Cuvântul
lui Dumnezeu se răspândea și sporea. 25Barnaba și Saul, după ce și‑au împlinit slujba, s‑au întors din12:25 Textul critic NA28, urmând manuscrisele mai timpurii, conține lecțiunea „în Ierusalim”. Ierusalim, luându‑l
cu ei pe Ioan
, numit și Marcu.
Barnaba și Saul. Prima călătorie misionară
131În
biserica din Antiohia erau [niște] profeți și învățători: Barnaba
, Simon, numit Niger, Luciu
din Cirene, Manaen, care crescuse împreună cu tetrarhul Irod, și Saul. 2Pe când slujeau ei Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneți‑Mi‑i deoparte
pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la
care i‑am chemat!” 3Atunci, după ce au postit
și s‑au rugat, și‑au pus mâinile peste ei și i‑au lăsat să plece.
Barnaba și Saul, în Cipru
4Barnaba și Saul, trimiși de Duhul Sfânt, au coborât la Seleucia și de acolo au călătorit pe mare până în Cipru
. 5Ajunși în Salamina, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau ca ajutor pe Ioan
. 6După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit un
vrăjitor, profet mincinos, un iudeu cu numele Bar‑Isus, 7care era împreună cu proconsulul Sergius Paulus, un om înțelept. Acesta din urmă i‑a chemat pe Barnaba și pe Saul și s‑a arătat doritor să audă Cuvântul lui Dumnezeu. 8Dar Elima
, vrăjitorul (căci așa i se traduce numele), li se împotrivea și căuta să‑l abată pe proconsul de la credință. 9Atunci, Saul, numit și Pavel, fiind plin
de Duhul Sfânt, l‑a țintuit cu privirea 10și i‑a zis: „Tu, care ești plin de toate vicleniile și de toate uneltirile, fiu al
Diavolului, vrăjmaș al întregii dreptăți, nu vei înceta să strâmbi căile drepte ale Domnului? 11Acum, iată, mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb și nu vei vedea soarele pentru o vreme!” Îndată, peste el a căzut ceață și întuneric și bâjbâia după cineva care să‑l ducă de mână. 12Când a văzut proconsulul cele petrecute, a crezut, uimit fiind de învățătura Domnului.
Pavel și Barnaba, în Antiohia Pisidiei
13Pavel și însoțitorii lui au plecat pe mare din Pafos și s‑au dus la Perga, în Pamfilia. Ioan
s‑a despărțit de ei și s‑a întors la Ierusalim. 14Au plecat din Perga și au ajuns în Antiohia Pisidiei, iar în sabat au intrat
în sinagogă și s‑au așezat. 15După citirea
Legii și a Profeților, mai‑marii sinagogii au trimis să le zică: „Fraților, dacă aveți un cuvânt de îndemn pentru popor, vorbiți!” 16Pavel s‑a ridicat, a făcut
semn cu mâna și a zis: „Bărbați israeliți și voi care
vă temeți de Dumnezeu, ascultați! 17Dumnezeul acestui popor, Israel, i‑a
ales pe părinții noștri, a înălțat poporul acesta
pe când locuia ca străin în țara Egiptului și
13:14,16
l‑a scos de acolo cu braț puternic. 18Timp
de patruzeci de ani i‑a răbdat în pustiu 19și, după ce a nimicit
șapte popoare în țara Canaanului, le‑a
dat lor ca moștenire țara acestora; 20astfel au trecut cam patru sute cincizeci de ani. După toate acestea le‑a
dat judecători, până
la profetul Samuel. 21Atunci
10:1
, ei au cerut un rege și, pentru o vreme de patruzeci de ani, Dumnezeu li l‑a dat pe Saul, fiul lui Chis, din seminția lui Beniamin, 22apoi l‑a înlăturat
16:1
și li l‑a
ridicat ca rege pe David, despre care a mărturisit astfel: «L‑am găsit pe David13:22 Ps. 89:20., fiul lui Ișai, om după inima Mea13:22 1Sam. 13:14., care va împlini toată voia Mea.» 23Dintre
urmașii lui, Dumnezeu, după făgăduința
Sa, i‑a ridicat lui Israel un Mântuitor
, pe Isus. 24Înainte
de venirea Lui, Ioan a vestit întregului popor al lui Israel botezul pocăinței. 25Către sfârșitul alergării sale, Ioan zicea: «Cine
credeți că sunt eu? Nu sunt eu Acela, ci, iată, după mine vine Unul a cărui încălțăminte nu sunt vrednic să o dezleg.»
26Fraților, fii ai neamului lui Avraam și cei ce vă temeți de Dumnezeu, nouă
ne‑a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri! 27Căci cei ce locuiesc în Ierusalim și mai‑marii lor nu L‑au cunoscut
pe Isus și, judecându‑L, au împlinit
cuvintele profeților care
se citesc în fiecare sabat. 28Cu toate că
nu I‑au găsit nicio vină de moarte, i‑au cerut lui Pilat să‑L omoare. 29Și
, după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L‑au dat jos
de pe lemn și L‑au pus într‑un mormânt. 30Dar
Dumnezeu L‑a înviat din morți. 31El
S‑a arătat timp de multe zile celor ce urcaseră cu El din
Galileea la Ierusalim și care
acum Îi sunt martori înaintea poporului. 32Și noi vă aducem vestea bună a făgăduinței
făcute părinților noștri; 33Dumnezeu a împlinit‑o față de noi, copiii lor, înviindu‑L pe Isus, după cum este scris în psalmul al doilea:
Tu ești Fiul Meu,
astăzi Te‑am născut.13:33 Ps. 2:7.
34Cât despre faptul că L‑a înviat din morți – așa că nu Se va mai întoarce în putrezire – a zis astfel: Vă voi da cele sfinte ale lui David, cele de încredere.13:34 Is. 55:3 (Septuaginta). 35De aceea, în alt loc zice: Nuvei îngădui ca sfântul Tău să vadă putrezirea.13:35 Ps. 16:10 (Septuaginta 15:10). 36David, după ce a slujit în generația lui după planul lui Dumnezeu, a murit
, a fost adăugat lângă părinții săi și a văzut putrezirea. 37Dar Cel pe care L‑a înviat Dumnezeu n‑a văzut putrezirea. 38Să știți dar, fraților, că prin El
vi se vestește iertarea de păcate; și de toate cele de care n‑ați putut fi îndreptățiți prin Legea lui Moise 39sunteți îndreptățiți în El toți cei ce credeți
8:3
. 40Astfel, luați seama să nu se întâmple ce se spune în Profeți:
41Priviți, disprețuitorilor,
minunați‑vă și pieriți,
căci Eu fac o lucrare în zilele voastre,
o lucrare pe care n‑ați crede‑o
dacă v‑ar povesti‑o cineva!”13:41 Hab. 1:5.
42Când au ieșit afară, [cei dintre neamuri] i‑au rugat să le vorbească și în sabatul următor despre aceste lucruri. 43Și după ce s‑a împrăștiat adunarea, mulți dintre iudei și dintre prozeliții evlavioși au mers după Pavel și Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei și‑i îndemnau să rămână în harul
lui Dumnezeu.
44În sabatul următor, aproape toată cetatea s‑a adunat să asculte Cuvântul Domnului. 45Iudeii, văzând mulțimea, s‑au umplut de invidie, au început să contrazică cele spuse
de Pavel și‑l batjocoreau. 46Dar Pavel și Barnaba le‑au zis cu îndrăzneală: „Vouă trebuia
să vi se vestească mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu, dar
, fiindcă voi nu‑l primiți și vă dovediți nevrednici de viața veșnică, iată că ne întoarcem
spre neamuri. 47Căci așa ne‑a poruncit Domnul:
Te‑am
pus ca lumină a neamurilor,
ca să duci mântuirea până la marginile pământului.13:47 Lit. „ca să fii mântuire până la marginea pământului”. Textul din Is. 49:6 este folosit de Pavel și Barnaba ca argument că poporul evreu are o vocație misionară, în sensul că toate neamurile trebuie să audă vestea bună despre mântuirea adusă de Isus Hristos.”
48Auzind acestea, cei dintre neamuri se bucurau și preamăreau Cuvântul Domnului, iar toți cei ce erau rânduiți pentru viața veșnică au crezut. 49Cuvântul Domnului se răspândea în tot ținutul. 50Dar iudeii le‑au întărâtat pe femeile evlavioase cu vază și pe mai‑marii cetății, au stârnit
o prigoană împotriva lui Pavel și a lui Barnaba și i‑au izgonit din ținutul lor. 51Ei
și‑au scuturat praful de pe picioare împotriva lor și au plecat în Iconium, 52iar ucenicii erau plini
de bucurie și de Duhul Sfânt.
