Barnaba și Saul. Prima călătorie misionară
131În
biserica din Antiohia erau [niște] profeți și învățători: Barnaba
, Simon, numit Niger, Luciu
din Cirene, Manaen, care crescuse împreună cu tetrarhul Irod, și Saul. 2Pe când slujeau ei Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneți‑Mi‑i deoparte
pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la
care i‑am chemat!” 3Atunci, după ce au postit
și s‑au rugat, și‑au pus mâinile peste ei și i‑au lăsat să plece.
Barnaba și Saul, în Cipru
4Barnaba și Saul, trimiși de Duhul Sfânt, au coborât la Seleucia și de acolo au călătorit pe mare până în Cipru
. 5Ajunși în Salamina, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau ca ajutor pe Ioan
. 6După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit un
vrăjitor, profet mincinos, un iudeu cu numele Bar‑Isus, 7care era împreună cu proconsulul Sergius Paulus, un om înțelept. Acesta din urmă i‑a chemat pe Barnaba și pe Saul și s‑a arătat doritor să audă Cuvântul lui Dumnezeu. 8Dar Elima
, vrăjitorul (căci așa i se traduce numele), li se împotrivea și căuta să‑l abată pe proconsul de la credință. 9Atunci, Saul, numit și Pavel, fiind plin
de Duhul Sfânt, l‑a țintuit cu privirea 10și i‑a zis: „Tu, care ești plin de toate vicleniile și de toate uneltirile, fiu al
Diavolului, vrăjmaș al întregii dreptăți, nu vei înceta să strâmbi căile drepte ale Domnului? 11Acum, iată, mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb și nu vei vedea soarele pentru o vreme!” Îndată, peste el a căzut ceață și întuneric și bâjbâia după cineva care să‑l ducă de mână. 12Când a văzut proconsulul cele petrecute, a crezut, uimit fiind de învățătura Domnului.
Pavel și Barnaba, în Antiohia Pisidiei
13Pavel și însoțitorii lui au plecat pe mare din Pafos și s‑au dus la Perga, în Pamfilia. Ioan
s‑a despărțit de ei și s‑a întors la Ierusalim. 14Au plecat din Perga și au ajuns în Antiohia Pisidiei, iar în sabat au intrat
în sinagogă și s‑au așezat. 15După citirea
Legii și a Profeților, mai‑marii sinagogii au trimis să le zică: „Fraților, dacă aveți un cuvânt de îndemn pentru popor, vorbiți!” 16Pavel s‑a ridicat, a făcut
semn cu mâna și a zis: „Bărbați israeliți și voi care
vă temeți de Dumnezeu, ascultați! 17Dumnezeul acestui popor, Israel, i‑a
ales pe părinții noștri, a înălțat poporul acesta
pe când locuia ca străin în țara Egiptului și
13:14,16
l‑a scos de acolo cu braț puternic. 18Timp
de patruzeci de ani i‑a răbdat în pustiu 19și, după ce a nimicit
șapte popoare în țara Canaanului, le‑a
dat lor ca moștenire țara acestora; 20astfel au trecut cam patru sute cincizeci de ani. După toate acestea le‑a
dat judecători, până
la profetul Samuel. 21Atunci
10:1
, ei au cerut un rege și, pentru o vreme de patruzeci de ani, Dumnezeu li l‑a dat pe Saul, fiul lui Chis, din seminția lui Beniamin, 22apoi l‑a înlăturat
16:1
și li l‑a
ridicat ca rege pe David, despre care a mărturisit astfel: «L‑am găsit pe David13:22 Ps. 89:20., fiul lui Ișai, om după inima Mea13:22 1Sam. 13:14., care va împlini toată voia Mea.» 23Dintre
urmașii lui, Dumnezeu, după făgăduința
Sa, i‑a ridicat lui Israel un Mântuitor
, pe Isus. 24Înainte
de venirea Lui, Ioan a vestit întregului popor al lui Israel botezul pocăinței. 25Către sfârșitul alergării sale, Ioan zicea: «Cine
credeți că sunt eu? Nu sunt eu Acela, ci, iată, după mine vine Unul a cărui încălțăminte nu sunt vrednic să o dezleg.»
26Fraților, fii ai neamului lui Avraam și cei ce vă temeți de Dumnezeu, nouă
ne‑a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri! 27Căci cei ce locuiesc în Ierusalim și mai‑marii lor nu L‑au cunoscut
pe Isus și, judecându‑L, au împlinit
cuvintele profeților care
se citesc în fiecare sabat. 28Cu toate că
nu I‑au găsit nicio vină de moarte, i‑au cerut lui Pilat să‑L omoare. 29Și
, după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L‑au dat jos
de pe lemn și L‑au pus într‑un mormânt. 30Dar
Dumnezeu L‑a înviat din morți. 31El
S‑a arătat timp de multe zile celor ce urcaseră cu El din
Galileea la Ierusalim și care
acum Îi sunt martori înaintea poporului. 32Și noi vă aducem vestea bună a făgăduinței
făcute părinților noștri; 33Dumnezeu a împlinit‑o față de noi, copiii lor, înviindu‑L pe Isus, după cum este scris în psalmul al doilea:
Tu ești Fiul Meu,
astăzi Te‑am născut.13:33 Ps. 2:7.
34Cât despre faptul că L‑a înviat din morți – așa că nu Se va mai întoarce în putrezire – a zis astfel: Vă voi da cele sfinte ale lui David, cele de încredere.13:34 Is. 55:3 (Septuaginta). 35De aceea, în alt loc zice: Nuvei îngădui ca sfântul Tău să vadă putrezirea.13:35 Ps. 16:10 (Septuaginta 15:10). 36David, după ce a slujit în generația lui după planul lui Dumnezeu, a murit
, a fost adăugat lângă părinții săi și a văzut putrezirea. 37Dar Cel pe care L‑a înviat Dumnezeu n‑a văzut putrezirea. 38Să știți dar, fraților, că prin El
vi se vestește iertarea de păcate; și de toate cele de care n‑ați putut fi îndreptățiți prin Legea lui Moise 39sunteți îndreptățiți în El toți cei ce credeți
8:3
. 40Astfel, luați seama să nu se întâmple ce se spune în Profeți:
41Priviți, disprețuitorilor,
minunați‑vă și pieriți,
căci Eu fac o lucrare în zilele voastre,
o lucrare pe care n‑ați crede‑o
dacă v‑ar povesti‑o cineva!”13:41 Hab. 1:5.
42Când au ieșit afară, [cei dintre neamuri] i‑au rugat să le vorbească și în sabatul următor despre aceste lucruri. 43Și după ce s‑a împrăștiat adunarea, mulți dintre iudei și dintre prozeliții evlavioși au mers după Pavel și Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei și‑i îndemnau să rămână în harul
lui Dumnezeu.
44În sabatul următor, aproape toată cetatea s‑a adunat să asculte Cuvântul Domnului. 45Iudeii, văzând mulțimea, s‑au umplut de invidie, au început să contrazică cele spuse
de Pavel și‑l batjocoreau. 46Dar Pavel și Barnaba le‑au zis cu îndrăzneală: „Vouă trebuia
să vi se vestească mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu, dar
, fiindcă voi nu‑l primiți și vă dovediți nevrednici de viața veșnică, iată că ne întoarcem
spre neamuri. 47Căci așa ne‑a poruncit Domnul:
Te‑am
pus ca lumină a neamurilor,
ca să duci mântuirea până la marginile pământului.13:47 Lit. „ca să fii mântuire până la marginea pământului”. Textul din Is. 49:6 este folosit de Pavel și Barnaba ca argument că poporul evreu are o vocație misionară, în sensul că toate neamurile trebuie să audă vestea bună despre mântuirea adusă de Isus Hristos.”
48Auzind acestea, cei dintre neamuri se bucurau și preamăreau Cuvântul Domnului, iar toți cei ce erau rânduiți pentru viața veșnică au crezut. 49Cuvântul Domnului se răspândea în tot ținutul. 50Dar iudeii le‑au întărâtat pe femeile evlavioase cu vază și pe mai‑marii cetății, au stârnit
o prigoană împotriva lui Pavel și a lui Barnaba și i‑au izgonit din ținutul lor. 51Ei
și‑au scuturat praful de pe picioare împotriva lor și au plecat în Iconium, 52iar ucenicii erau plini
de bucurie și de Duhul Sfânt.
Pavel și Barnaba, în Iconium
141În Iconium, Pavel și Barnaba au intrat împreună în sinagoga iudeilor și au vorbit, astfel că o mare mulțime de iudei și de greci au crezut. 2Dar iudeii care n‑au crezut au stârnit și au tulburat sufletele neamurilor împotriva fraților. 3Totuși, au rămas destul de multă vreme acolo și vorbeau cu îndrăzneală despre Domnul, care
adeverea Cuvântul harului Său cu semne și minuni ce se făceau prin mâinile lor. 4Mulțimea din cetate s‑a dezbinat: unii erau cu iudeii, alții cu apostolii
. 5Dar neamurile și iudeii, împreună cu mai‑marii lor, au pus la cale să le facă rău
și să‑i ucidă cu pietre. 6Pavel și Barnaba au prins de veste și au fugit
în cetățile Licaoniei – Listra, Derbe și în împrejurimi – 7și au propovăduit Evanghelia acolo.
Pavel și Barnaba, în Listra
8În
Listra era un bărbat neputincios de picioare, olog din naștere, care nu umblase niciodată. 9El îl asculta pe Pavel când vorbea. Acesta s‑a uitat țintă la el și, văzând
9:28,29
că are credință ca să fie vindecat, 10a zis cu glas tare: „Ridică‑te
drept în picioare!” Acela s‑a ridicat și a început să umble. 11Văzând ce a făcut Pavel, mulțimile și‑au ridicat glasul, zicând în limba licaoniană: „Zeii
au coborât la noi în chip omenesc!” 12Pe Barnaba îl numeau Zeus, iar pe Pavel, Hermes, fiindcă el folosea cuvântul. 13Preotul de la templul lui Zeus, care era la intrarea cetății, a adus tauri și cununi în fața porților și voia
, împreună cu mulțimile, să le aducă jertfe. 14Apostolii Barnaba și Pavel, auzind aceasta, și‑au
rupt hainele și s‑au repezit în mijlocul mulțimii, strigând: 15„Oameni buni, de
ce faceți lucrul acesta? Și noi suntem
oameni, la fel ca voi, dar vă propovăduim vestea cea bună ca să vă întoarceți de la cele
deșarte
la Dumnezeul cel viu, care
146:6Ap. 14:7
a făcut cerul, pământul, marea și tot ce este în ele. 16În generațiile trecute, El
a lăsat toate neamurile să umble pe căile lor. 17Totuși
, nu a rămas fără mărturie, întrucât v‑a făcut bine, v‑a dat
28:12Iov 5:10Ps. 65:10
68:9
147:8Ier. 14:22Mt. 5:45
ploi din cer, timpuri roditoare, belșug de hrană și v‑a umplut inimile de bucurie.” 18Vorbind astfel, abia au potolit mulțimile să nu le aducă jertfe.
19Însă din
Antiohia și Iconium au venit niște iudei, care au înduplecat mulțimile; l‑au lovit cu pietre
pe Pavel, apoi l‑au târât în afara cetății, crezând că a murit. 20Dar când l‑au înconjurat ucenicii, Pavel s‑a ridicat și a intrat în cetate.
Pavel și Barnaba, în Derbe. Întoarcerea în Antiohia Siriei
A doua zi, Pavel a plecat cu Barnaba la Derbe. 21După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceasta și
au făcut mulți ucenici, s‑au întors în Listra, în Iconium și în Antiohia Pisidiei, 22întărind sufletele ucenicilor, îndemnându‑i
să rămână în credință și spunându‑le: „În Împărăția lui Dumnezeu trebuie
16:24Lc. 22:28,29Rom. 8:172Tim. 2:11,12
3:12
să intrăm prin multe necazuri.” 23Le‑au
rânduit prezbiteri în fiecare biserică, după ce s‑au rugat și au postit, apoi i‑au încredințat în mâna Domnului, în care crezuseră. 24După aceea, au trecut prin Pisidia și au ajuns în Pamfilia; 25apoi au vestit Cuvântul în Perga și au coborât la Atalia. 26De
acolo au mers pe mare la Antiohia, unde fuseseră încredințați
în grija harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care o îndepliniseră. 27După ce au ajuns ei, au adunat biserica și au
istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei și cum le‑a deschis
neamurilor ușa credinței. 28Ei au rămas destul de multă vreme [acolo] cu ucenicii.
Conciliul de la Ierusalim
151Din Iudeea
au coborât unii care îi învățau pe frați astfel: „Dacă
nu sunteți circumciși după
obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți.” 2Pentru că Pavel și Barnaba au avut cu ei nu puține controverse și discuții aprinse, s‑a luat hotărârea ca Pavel și Barnaba, împreună cu câțiva dintre ei, să
urce la apostolii și prezbiterii din Ierusalim ca să‑i întrebe cu privire la această nelămurire. 3După ce au fost petrecuți
de biserică, au trecut prin Fenicia și Samaria și au istorisit
întoarcerea neamurilor la Dumnezeu, făcându‑le astfel o mare bucurie tuturor fraților. 4Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiți de biserică, de apostoli și de prezbiteri și au
istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei. 5Atunci, unii din gruparea fariseilor care crezuseră s‑au ridicat și au zis ca
neamurilor să li se poruncească să se circumcidă și să păzească Legea lui Moise.
6Apostolii și prezbiterii s‑au adunat ca să cerceteze acest lucru. 7După multe discuții, Petru s‑a ridicat și le‑a zis: „Fraților
, voi știți că încă de la început Dumnezeu m‑a ales dintre voi ca prin gura mea neamurile să audă cuvântul Evangheliei și să creadă. 8Și Dumnezeu, care cunoaște
inimile, a depus mărturie pentru ei, dându‑le
Duhul Sfânt ca și nouă. 9N‑a făcut nicio
deosebire între noi și ei, întrucât le‑a curățit
inimile prin credință. 10Așadar, de ce‑L ispitiți pe Dumnezeu și
puneți pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinții noștri, nici noi nu l‑am putut purta? 11Dar noi credem
3:4,5
că prin harul Domnului Isus suntem mântuiți și noi, și ei.”
12Toată adunarea a tăcut
și i‑a ascultat pe Barnaba și pe Pavel, care au istorisit toate semnele și minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei între neamuri. 13Când au tăcut ei, a
luat cuvântul Iacov, zicând: „Fraților, ascultați‑mă! 14Simon
a spus cum mai întâi Dumnezeu s‑a uitat să‑Și ia dintre neamuri un popor pentru Numele Său. 15Și cu faptul acesta se potrivesc cuvintele profeților, după cum este scris:
16«După aceea, Mă voi întoarce
și voi ridica din nou lăcașul prăbușit al lui David,
îi voi zidi iarăși dărâmăturile
și‑l voi înălța la loc,
17pentru ca și ceilalți oameni să‑L caute pe Domnul,
și toate neamurile peste care a fost chemat Numele Meu,
zice Domnul, care face aceste lucruri15:17 Am. 9:11,12. 18cunoscute din veșnicie.»
19De aceea, eusocotesc să nu‑i mai împovărăm pe aceia dintre neamuri care se
întorc la Dumnezeu, 20ci să li se scrie să se ferească de
10:20,28Ap. 2:14,20
necurățiile idolilor, de
desfrâu, de animale sugrumate și
de sânge. 21Căci Moise, încă din timpuri străvechi, are în fiecare cetate oameni care‑l propovăduiesc și este citit
în sinagogi în fiecare zi de sabat.”
Hotărârea conciliului de la Ierusalim
22Atunci, apostolii și prezbiterii, împreună cu întreaga biserică, au găsit cu cale să aleagă dintre ei niște bărbați pe care să‑i trimită la Antiohia cu Pavel și Barnaba: pe Iuda, zis și Barsaba
, și pe Sila, bărbați cu vază între frați. 23Și au scris astfel prin ei: „Apostolii și frații prezbiteri, către frații dintre neamuri care sunt în Antiohia, Siria și Cilicia: sănătate! 24Fiindcă am auzit că unii
– plecați dintre noi fără să fi primit poruncă – v‑au tulburat prin cuvintele lor și v‑au zdruncinat sufletele [zicându‑vă să vă circumcideți și să păziți Legea,] 25după ce ne‑am adunat toți într‑un cuget, am găsit cu cale să alegem niște bărbați pe care să‑i trimitem la voi, împreună cu preaiubiții noștri Barnaba și Pavel, 26oameni
ce și‑au pus în joc viețile pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos. 27I‑am trimis așadar pe Iuda și pe Sila împreună cu ei, ca să vă spună prin viu grai aceleași lucruri: 28anume că Duhul Sfânt și noi am găsit cu cale să nu mai punem asupra voastră nicio altă povară pe lângă cele necesare – 29adică să
vă feriți de carnea jertfită idolilor, de sânge
, de animale sugrumate și de desfrâu; dacă vă veți feri de acestea, bine veți face. Fiți sănătoși!”
30Așadar, când au primit învoire, au coborât la Antiohia, unde au adunat mulțimea credincioșilor și au înmânat scrisoarea. 31Citind‑o, aceștia s‑au bucurat de îmbărbătarea primită. 32Iuda și Sila, fiind profeți, i‑au
îmbărbătat și ei pe frați și i‑au întărit cu multe cuvinte. 33După o vreme, frații le‑au
dat învoire să se întoarcă în pace la cei care îi trimiseseră. [34Totuși, Sila a găsit cu cale să mai rămână.] 35Pavel
și Barnaba au rămas în Antiohia pentru a da învățătură și a propovădui, împreună cu mulți alții, Cuvântul Domnului.
Despărțirea lui Pavel de Barnaba
36După câteva zile, Pavel i‑a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem să‑i cercetăm pe frații din
fiecare cetate în care am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac!” 37Barnaba voia să‑l ia și pe Ioan
, numit Marcu. 38Pavel considera însă că nu este potrivit să‑l ia cu ei pe acela care îi
părăsise în Pamfilia și nu‑i însoțise în lucrarea lor. 39Și s‑a iscat o așa neînțelegere, încât s‑au despărțit unul de celălalt; Barnaba l‑a luat pe Marcu și a plecat pe mare spre Cipru, 40iar Pavel l‑a ales pe Sila și a plecat, după ce a fost încredințat
de frați harului Domnului. 41Și a străbătut Siria și Cilicia, întărind
bisericile.