Conciliul de la Ierusalim
151Din Iudeea
au coborât unii care îi învățau pe frați astfel: „Dacă
nu sunteți circumciși după
obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți.” 2Pentru că Pavel și Barnaba au avut cu ei nu puține controverse și discuții aprinse, s‑a luat hotărârea ca Pavel și Barnaba, împreună cu câțiva dintre ei, să
urce la apostolii și prezbiterii din Ierusalim ca să‑i întrebe cu privire la această nelămurire. 3După ce au fost petrecuți
de biserică, au trecut prin Fenicia și Samaria și au istorisit
întoarcerea neamurilor la Dumnezeu, făcându‑le astfel o mare bucurie tuturor fraților. 4Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiți de biserică, de apostoli și de prezbiteri și au
istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei. 5Atunci, unii din gruparea fariseilor care crezuseră s‑au ridicat și au zis ca
neamurilor să li se poruncească să se circumcidă și să păzească Legea lui Moise.
6Apostolii și prezbiterii s‑au adunat ca să cerceteze acest lucru. 7După multe discuții, Petru s‑a ridicat și le‑a zis: „Fraților
, voi știți că încă de la început Dumnezeu m‑a ales dintre voi ca prin gura mea neamurile să audă cuvântul Evangheliei și să creadă. 8Și Dumnezeu, care cunoaște
inimile, a depus mărturie pentru ei, dându‑le
Duhul Sfânt ca și nouă. 9N‑a făcut nicio
deosebire între noi și ei, întrucât le‑a curățit
inimile prin credință. 10Așadar, de ce‑L ispitiți pe Dumnezeu și
puneți pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinții noștri, nici noi nu l‑am putut purta? 11Dar noi credem
3:4,5
că prin harul Domnului Isus suntem mântuiți și noi, și ei.”
12Toată adunarea a tăcut
și i‑a ascultat pe Barnaba și pe Pavel, care au istorisit toate semnele și minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei între neamuri. 13Când au tăcut ei, a
luat cuvântul Iacov, zicând: „Fraților, ascultați‑mă! 14Simon
a spus cum mai întâi Dumnezeu s‑a uitat să‑Și ia dintre neamuri un popor pentru Numele Său. 15Și cu faptul acesta se potrivesc cuvintele profeților, după cum este scris:
16«După aceea, Mă voi întoarce
și voi ridica din nou lăcașul prăbușit al lui David,
îi voi zidi iarăși dărâmăturile
și‑l voi înălța la loc,
17pentru ca și ceilalți oameni să‑L caute pe Domnul,
și toate neamurile peste care a fost chemat Numele Meu,
zice Domnul, care face aceste lucruri15:17 Am. 9:11,12. 18cunoscute din veșnicie.»
19De aceea, eusocotesc să nu‑i mai împovărăm pe aceia dintre neamuri care se
întorc la Dumnezeu, 20ci să li se scrie să se ferească de
10:20,28Ap. 2:14,20
necurățiile idolilor, de
desfrâu, de animale sugrumate și
de sânge. 21Căci Moise, încă din timpuri străvechi, are în fiecare cetate oameni care‑l propovăduiesc și este citit
în sinagogi în fiecare zi de sabat.”
Hotărârea conciliului de la Ierusalim
22Atunci, apostolii și prezbiterii, împreună cu întreaga biserică, au găsit cu cale să aleagă dintre ei niște bărbați pe care să‑i trimită la Antiohia cu Pavel și Barnaba: pe Iuda, zis și Barsaba
, și pe Sila, bărbați cu vază între frați. 23Și au scris astfel prin ei: „Apostolii și frații prezbiteri, către frații dintre neamuri care sunt în Antiohia, Siria și Cilicia: sănătate! 24Fiindcă am auzit că unii
– plecați dintre noi fără să fi primit poruncă – v‑au tulburat prin cuvintele lor și v‑au zdruncinat sufletele [zicându‑vă să vă circumcideți și să păziți Legea,] 25după ce ne‑am adunat toți într‑un cuget, am găsit cu cale să alegem niște bărbați pe care să‑i trimitem la voi, împreună cu preaiubiții noștri Barnaba și Pavel, 26oameni
ce și‑au pus în joc viețile pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos. 27I‑am trimis așadar pe Iuda și pe Sila împreună cu ei, ca să vă spună prin viu grai aceleași lucruri: 28anume că Duhul Sfânt și noi am găsit cu cale să nu mai punem asupra voastră nicio altă povară pe lângă cele necesare – 29adică să
vă feriți de carnea jertfită idolilor, de sânge
, de animale sugrumate și de desfrâu; dacă vă veți feri de acestea, bine veți face. Fiți sănătoși!”
30Așadar, când au primit învoire, au coborât la Antiohia, unde au adunat mulțimea credincioșilor și au înmânat scrisoarea. 31Citind‑o, aceștia s‑au bucurat de îmbărbătarea primită. 32Iuda și Sila, fiind profeți, i‑au
îmbărbătat și ei pe frați și i‑au întărit cu multe cuvinte. 33După o vreme, frații le‑au
dat învoire să se întoarcă în pace la cei care îi trimiseseră. [34Totuși, Sila a găsit cu cale să mai rămână.] 35Pavel
și Barnaba au rămas în Antiohia pentru a da învățătură și a propovădui, împreună cu mulți alții, Cuvântul Domnului.
Despărțirea lui Pavel de Barnaba
36După câteva zile, Pavel i‑a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem să‑i cercetăm pe frații din
fiecare cetate în care am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac!” 37Barnaba voia să‑l ia și pe Ioan
, numit Marcu. 38Pavel considera însă că nu este potrivit să‑l ia cu ei pe acela care îi
părăsise în Pamfilia și nu‑i însoțise în lucrarea lor. 39Și s‑a iscat o așa neînțelegere, încât s‑au despărțit unul de celălalt; Barnaba l‑a luat pe Marcu și a plecat pe mare spre Cipru, 40iar Pavel l‑a ales pe Sila și a plecat, după ce a fost încredințat
de frați harului Domnului. 41Și a străbătut Siria și Cilicia, întărind
bisericile.
A doua călătorie misionară a lui Pavel
161După aceea, Pavel a ajuns la Derbe
și la Listra. Și iată, acolo era un ucenic numit
Timotei, fiul
unei iudeice credincioase și al unui tată grec. 2Frații
din Listra și Iconium îl vorbeau de bine. 3Pavel a vrut să‑l ia cu el și, după ce l‑a luat
5:2
, l‑a circumcis, din pricina iudeilor care erau în acele locuri, fiindcă toți știau că tatăl lui este grec. 4Străbătând cetățile, îi învățau pe credincioși să păzească hotărârile
luate de apostoli și de prezbiterii din Ierusalim. 5Bisericile
se întăreau în credință și sporeau la număr în fiecare zi.
6Au străbătut ținutul Frigiei și al Galatiei, fiindcă au fost opriți de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia. 7Ajunși lângă Misia, au încercat să intre în Bitinia, dar Duhul lui Isus nu le‑a dat voie. 8Atunci, au trecut prin Misia și au
coborât la Troas. 9Noaptea, Pavel a avut o vedenie: i s‑a arătat un bărbat
din
Macedonia care îl chema, zicând: „Vino în Macedonia și ajută‑ne!” 10După ce a avut Pavel vedenia, am căutat îndată să plecăm în Macedonia, fiindcă înțelegeam că Domnul ne cheamă să le propovăduim Evanghelia.
Pavel și Sila, în Macedonia. Convertirea Lidiei
11Ne‑am îmbarcat în Troas și ne‑am dus direct la Samotrace, iar în ziua următoare la Neapolis. 12De acolo ne‑am dus la Filipi
, care este cea mai însemnată cetate a Macedoniei și colonie romană. În această cetate am rămas câteva zile. 13În ziua sabatului, am ieșit pe poarta cetății, lângă un râu, unde credeam noi că este un loc de rugăciune. Ne‑am așezat și le‑am vorbit femeilor care erau adunate acolo. 14O femeie numită Lidia, vânzătoare de purpură din cetatea Tiatira, o temătoare de Dumnezeu16:14 Lidia face parte din categoria așa‑numiților „temători de Dumnezeu” (gr. sebómenoi tòn theón). Expresia este folosită de Luca pentru a face referire la persoane care au abandonat credința politeistă idolatră, cred în Dumnezeul revelat de Scripturile ebraice, frecventează sinagoga și respectă morala biblică, dar nu s‑au convertit la iudaism., asculta; iar Domnul i‑a
deschis inima să ia aminte la cele spuse de Pavel. 15După ce a fost botezată împreună cu cei din casa ei, ne‑a rugat, zicând: „Dacă mă socotiți credincioasă Domnului, intrați și rămâneți în casa mea!” Și ne‑a
33:11Jud. 19:21Lc. 24:29Evr. 13:2
înduplecat.
Convertirea temnicerului din Filipi
16Pe când mergeam la locul de rugăciune, ne‑a ieșit înainte o sclavă care
avea un duh de ghicire16:16 Gr. pneũma pýthōna. Aluzie la șarpele fabulos numit Python, care, potrivit unui mit grec, păzise altarul zeiței profetese Themis până la uciderea lui de către zeul Apolo. În urma biruinței sale asupra balaurului, zeul a primit supranumele de „zeu pythian” și a pus stăpânire pe oracolul respectiv, ajungând să lege și să dezlege destinele particulare și colective ale grecilor.. Prin ghicire, le aducea mult câștig
stăpânilor ei. 17Ea venea după Pavel și după noi, strigând: „Oamenii aceștia sunt robi ai Dumnezeului celui Preaînalt și vă vestesc calea mântuirii.” 18Și a făcut așa vreme de multe zile. Necăjit
, Pavel s‑a întors și i‑a zis duhului: „În Numele lui Isus Hristos, îți poruncesc să ieși din ea!” Și
duhul a ieșit chiar în clipa aceea. 19Când au văzut
stăpânii ei că s‑a dus nădejdea câștigului lor, au pus mâna
pe Pavel și pe Sila și i‑au
târât în piață, înaintea magistraților. 20I‑au adus la pretori16:20 Gr. stratēgói (lat. duumviri). Doi magistrați romani, aleși în fiecare an pentru guvernarea coloniilor. Echivalentul politic al celor doi consuli din Roma. și au zis: „Oamenii aceștia ne tulbură
cetatea; sunt iudei 21și vestesc niște obiceiuri pe care noi, romani fiind, nu trebuie nici să le primim, nici să le înfăptuim.” 22Mulțimea s‑a ridicat și ea împotriva lor, iar pretorii au
11:23,251Tes. 2:2
poruncit să li se rupă hainele și să fie bătuți cu nuiele. 23După multe lovituri, i‑au aruncat în temniță și i‑au poruncit temnicerului să‑i păzească bine. 24Acesta, fiindcă primise o asemenea poruncă, i‑a aruncat în adâncul temniței și le‑a pus picioarele în butuci.
25Pe la miezul nopții, Pavel și Sila se rugau și Îi cântau imnuri lui Dumnezeu, iar cei închiși îi ascultau. 26Deodată
, s‑a făcut un cutremur mare, încât s‑au zguduit temeliile temniței. Îndată s‑au deschis toate ușile și lanțurile tuturor s‑au
desfăcut. 27Temnicerul s‑a trezit și, văzând ușile temniței deschise, a scos sabia și era gata să se omoare, căci își închipuia că cei închiși fugiseră. 28Dar Pavel a strigat cu glas tare, zicând: „Să nu‑ți faci niciun rău, fiindcă suntem toți aici!” 29Temnicerul a cerut o făclie, a sărit înăuntru și, tremurând, a căzut înaintea lui Pavel și a lui Sila. 30Apoi i‑a scos afară și le‑a zis: „Domnilor
, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” 31Ei i‑au răspuns: „Crede
6:471In. 5:10
în Domnul Isus, și veți fi mântuiți tu și casa ta!” 32Și le‑au vestit Cuvântul Domnului lui și tuturor celor din casa lui. 33Temnicerul i‑a luat la el chiar în ceasul acela din noapte, le‑a spălat rănile și au fost botezați îndată el și toți ai lui. 34I‑a dus în casă, le‑a
19:6
pus masa și s‑a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.
35Când s‑a făcut ziuă, pretorii i‑au trimis pe lictori16:35 Ofițeri aflați la dispoziția marilor demnitari romani. Lictorii în exercițiul funcțiunii purtau întotdeauna fasciile, simbolul autorității lor – un mănunchi de nuiele legat cu o curea în jurul unei securi. Fasciile erau folosite și ca instrument de pedeapsă: infractorilor li se aplica bătaia cu nuiele, iar criminalilor, decapitarea. să‑i spună temnicerului: „Dă‑le drumul oamenilor acelora!” 36Temnicerul i‑a spus lui Pavel aceste cuvinte: „Pretorii au trimis vorbă să vi se dea drumul; acum, ieșiți afară și mergeți în pace!” 37Dar Pavel le‑a zis lictorilor: „După ce ne‑au bătut în public fără să fim judecați, deși
suntem romani, ne‑au aruncat în temniță; acum ne scot afară pe ascuns? Nu! Să vină ei înșiși să ne scoată afară!” 38Lictorii le‑au spus cuvintele acestea pretorilor, iar acelora li s‑a făcut teamă când au auzit că sunt romani. 39Au venit să‑i îmbuneze, i‑au scos afară și i‑au
rugat să părăsească cetatea. 40Ei au ieșit din temniță și au
mers în casa Lidiei. După ce i‑au văzut pe frați și i‑au îmbărbătat, au plecat.
Pavel, la Tesalonic
171După ce au trecut prin Amfipolis și Apolonia, au venit la Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor. 2După obiceiul său, Pavel a
intrat acolo și trei sabate la rând a vorbit cu ei din Scripturi, 3explicând și dovedind că
Hristosul trebuia să pătimească și să învie din morți. „Acesta este Hristosul: Isus, Cel pe care vi‑L vestesc eu”, zicea el. 4Unii
dintre ei, o mare mulțime de greci temători de Dumnezeu și nu puține femei cu vază, au crezut și au trecut de partea lui Pavel și a lui Sila
. 5Dar iudeii [care nu crezuseră], plini de invidie, au adunat de prin târg niște oameni de nimic, au făcut o gloată și au stârnit cetatea. S‑au năpustit asupra casei lui Iason și‑i căutau pe Pavel și pe Sila ca să‑i aducă înaintea poporului. 6Negăsindu‑i pe ei, i‑au târât pe Iason
și pe câțiva frați înaintea cârmuitorilor cetății, strigând: „Acești oameni
, care au întors pe dos lumea, au venit și aici, 7iar Iason i‑a găzduit. Ei toți lucrează împotriva poruncilor cezarului și spun
că este un alt împărat: Isus.” 8Iudeii au tulburat mulțimea și pe conducătorii cetății, care au auzit aceste cuvinte. 9Conducătorii, după ce au luat o garanție în bani de la Iason și de la ceilalți, le‑au dat drumul.
Pavel și Sila, la Bereea
10Frații
i‑au trimis îndată pe Pavel și pe Sila noaptea la Bereea. Când au ajuns, au intrat în sinagoga iudeilor. 11Aceștia erau mai deschiși la minte decât cei din Tesalonic. Au primit cuvântul cu toată bunăvoința și cercetau
Scripturile în fiecare zi ca să vadă dacă lucrurile erau așa cum li se spunea. 12Mulți dintre ei și dintre greci – femei cu vază și bărbați – au crezut. 13Dar iudeii din Tesalonic, când au aflat că prin Pavel Cuvântul lui Dumnezeu a fost vestit și în Bereea, s‑au dus acolo ca să stârnească și să tulbure mulțimile. 14Atunci, frații l‑au trimis îndată
pe Pavel spre mare, iar Sila și Timotei au rămas acolo. 15Însoțitorii lui Pavel l‑au dus până la Atena; apoi au plecat, ducându‑le poruncă
lui Sila și lui Timotei să vină la el cât mai curând.
Pavel, la Atena. Cuvântarea din Areopag
16În timp ce îi aștepta în Atena, Pavel era
tot mai indignat în duhul său când vedea că cetatea era plină de idoli. 17În sinagogă stătea de vorbă cu iudeii și cu grecii temători de Dumnezeu, iar în piață discuta în fiecare zi cu cei ce erau acolo. 18Câțiva dintre filozofii epicurieni și stoici17:18 Epicur (341–270 î.Hr.) susținea că omul trebuie să urmărească eliberarea de dureri și tulburări (ataraxia) cultivând binele, considerat sinonim cu plăcerea, în toate formele ei. Zenon (c. 335 – c. 263 î.Hr.), întemeietorul stoicismului, propunea trăirea în conformitate cu ordinea universală, cultivarea virtuții și eliberarea de patimi (apatia). au intrat în vorbă cu el. Unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?” Alții răspundeau: „Pare a fi vestitorul unor zei străini”, fiindcă propovăduia despre Isus și despre înviere. 19Atunci l‑au luat, l‑au dus în Areopag și i‑au zis: „Putem să știm ce este această învățătură nouă despre care vorbești tu? 20Căci suntem nedumeriți de ceea ce ne aud urechile. Vrem să știm ce înseamnă aceste lucruri.” 21Toți atenienii și străinii stabiliți în cetate nu‑și petreceau timpul altfel decât spunând sau ascultând ceva nou.
22Pavel s‑a ridicat în mijlocul Areopagului și a zis: „Bărbați atenieni! În toate privințele vă găsesc foarte religioși. 23Străbătând cetatea și privind locurile voastre de închinare, am găsit și un altar pe care este scris: «Unui dumnezeu necunoscut». Pe Acesta, pe care voi Îl venerați fără să‑L cunoașteți, vi‑L vestesc eu. 24Dumnezeul
care a făcut lumea și tot ce cuprinde ea este Domnul
cerului și al pământului; El nu
locuiește în temple făcute de mâini omenești, 25nici nu este slujit de mâini omenești, ca
și când ar avea nevoie de ceva; căci El
27:3
33:4Is. 42:5
57:16Zah. 12:1
le dă tuturor viață, suflare și toate lucrurile. 26El a făcut dintr‑unul singur toate neamurile de oameni, ca să locuiască pe toată fața pământului; le‑a rânduit vremuri și a pus hotare
locuirii lor, 27ca
ei să‑L caute pe Dumnezeu și chiar și bâjbâind să‑L găsească, deși
nu este departe de niciunul dintre noi.
28În
El trăim, ne mișcăm și existăm, precum
a zis și unul dintre poeții voștri:
«Din neamul Lui suntem și noi...»17:28 Citat din poemul Phaenomena (rândul 5), scris de poetul stoic Aratos din Soli (cca 315‑240 î.Hr.).
29Așadar, fiindcă suntem din neam de Dumnezeu, nuse cade să credem că dumnezeirea este asemănătoare cu aurul, cu argintul sau cu piatra, chip făurit după meșteșugul și închipuirea omului. 30Dumnezeu trece cu vederea vremurile
de neștiință, dar poruncește acum
4:3
tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, 31fiindcă a stabilit o zi în care va
judeca lumea cu dreptate prin Omul pe care L‑a rânduit și despre care a dat tuturor mărturie neîndoielnică prin
faptul că L‑a înviat din morți…”
32Când au auzit despre învierea morților, unii au început să‑l ia în râs, iar alții i‑au zis: „Cu privire la aceasta te vom asculta altădată.” 33Așa că Pavel a plecat din mijlocul lor. 34Totuși, unii au trecut de partea lui și au crezut; printre aceștia erau Dionisie, areopagitul, o femeie cu numele Damaris și alții împreună cu ei.
