Înălțarea lui Isus la cer
11Teofile
, în prima carte am istorisit tot ce a început Isus să facă și să‑i învețe pe oameni, 2până
în ziua în care a fost luat la cer, după ce le‑a dat
porunci apostolilor pe care‑i alesese prin Duhul Sfânt. 3După patima Lui, li S‑a înfățișat viu
21:1,14
prin multe dovezi, li S‑a arătat timp de patruzeci de zile și a vorbit cu ei cele privitoare la Împărăția lui Dumnezeu. 4Pe
când mâncau ei împreună, le‑a poruncit să nu se îndepărteze de Ierusalim, ci să aștepte acolo făgăduința Tatălui, „pe care
”, le‑a zis El, „ați auzit‑o de la Mine. 5Căci
Ioan a botezat în apă, dar voi, nu după multe zile, veți
fi botezați în Duhul Sfânt.”
6Cei ce erau adunați L‑au întrebat, zicând: „Doamne
, în vremea aceasta ai de gând să restaurezi Împărăția lui Israel?” 7El le‑a răspuns: „Nu
vă este dat vouă să știți vremurile sau soroacele pe care Tatăl le‑a hotărât prin autoritatea Sa. 8Ci voi veți
primi putere când Se va coborî
Duhul Sfânt peste voi și‑Mi veți
fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la capătul pământului.” 9După
ce a vorbit astfel, pe când se uitau la El, Isus S‑a înălțat la cer și un nor L‑a ascuns de privirile lor. 10Și pe când stăteau ei cu privirile ațintite spre cer, iar El Se înălța, iată că li s‑au înfățișat doi bărbați îmbrăcați în
haine albe. 11Ei au zis: „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați la cer? Acest Isus care S‑a înălțat la cer dintre voi va
4:162Tes. 1:10Ap. 1:7
veni în același fel cum L‑ați văzut mergând la cer.”
Alegerea lui Matia
12Atunci
, s‑au întors în Ierusalim de pe muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în zi de sabat1:12 Conform unor precepte rabinice, în timpul sabatului unui evreu îi era permis să parcurgă o distanță de maximum 2 000 de coți (aprox. 900 de metri).. 13Au intrat în casă și au urcat în
odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau acolo: Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zelotul și Iuda, fiul lui Iacov. 14Toți aceștia
stăruiau într‑un cuget în rugăciune [și în cereri], împreună cu femeile
24:10
, cu Maria, mama lui Isus, și cu frații
Lui.
15În zilele acelea, Petru s‑a ridicat în mijlocul fraților – numărul celor adunați fiind cam de o sută douăzeci – și a zis: 16„Fraților, trebuia să se împlinească Scriptura
spusă mai înainte de Duhul Sfânt, prin gura lui David, despre Iuda, care
a fost călăuza celor ce L‑au prins pe Isus. 17El, care era din numărul nostru, părtaș aceleiași slujbe, 18a cumpărat
un ogor cu plata
nelegiuirii, a căzut cu capul înainte, a plesnit la mijloc și i s‑au vărsat toate măruntaiele. 19Lucrul acesta a ajuns atât de cunoscut de toți locuitorii Ierusalimului, încât ogorul acela a fost numit în limba lor: Hacheldamáh, adică: «Ogorul sângelui». 20Căci este scris în cartea Psalmilor:
Pustie să‑i rămână locuința
și nimeni să nu locuiască în ea!1:20 Ps. 69:25.
șiSlujba lui s‑o ia altul!1:20 Ps. 109:8.
21Trebuie deci ca unul dintre bărbații care ne‑au însoțit în tot timpul cât a trăit Domnul Isus printre noi, 22începândde la botezul lui Ioan până în ziua când S‑a înălțat de la noi, să fie martor
al învierii Lui împreună cu noi.” 23Ei au pus înainte doi bărbați: pe Iosif, numit Barsaba
, zis și Iust, și pe Matia. 24Apoi s‑au rugat, zicând: „Doamne, Tu, care
cunoști inimile tuturor, arată‑ne pe care dintre aceștia doi l‑ai ales 25să ia parte la această slujire și apostolie din care Iuda a căzut, mergând unde îi era locul.” 26Au tras la sorți și sorțul a căzut pe Matia, care a fost adăugat la numărul celor unsprezece apostoli.
Coborârea Duhului Sfânt
21Când a sosit Ziua
Cincizecimii, erau
toți împreună în același loc. 2Deodată, a venit din cer un sunet ca vuietul unui vânt puternic și a
umplut toată casa unde erau ei. 3Li s‑au arătat niște limbi ca de foc, ce s‑au împărțit și s‑au așezat câte una pe fiecare dintre ei. 4Și toți s‑au
umplut de Duhul Sfânt și au început să vorbească
în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.
5În Ierusalim se aflau atunci iudei, oameni evlavioși din toate neamurile de sub cer. 6Când s‑a auzit sunetul acela, mulțimea s‑a adunat și era nedumerită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. 7Erau uimiți și se minunau, zicând: „Toți aceștia care vorbesc nu sunt galileeni
? 8Cum de îi auzim fiecare în limba în care ne‑am născut? 9Parți, mezi, elamiți, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia2:9 Provincie romană din vestul Asiei Mici. În secolul I d.Hr., ocupa circa o treime din teritoriul Turciei de astăzi, fiind mărginită la nord de Bitinia, la sud de Licia și la est de Galatia., 10Frigia, Pamfilia, Egipt, părțile Libiei dinspre Cirene, pelerini din Roma, 11iudei sau prozeliți, cretani și arabi – îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrările mărețe ale lui Dumnezeu!” 12Toți erau uimiți și, neștiind ce să creadă, își ziceau unii altora: „Ce înseamnă aceasta?” 13Alții își băteau joc și spuneau: „Sunt plini de must!”
Cuvântarea lui Petru
14Atunci, Petru s‑a ridicat împreună cu cei unsprezece, și‑a înălțat glasul și le‑a zis: „Bărbați iudei și voi toți care locuiți în Ierusalim, să știți lucrul acesta și să luați aminte la cuvintele mele! 15Oamenii aceștia nu sunt beți, cum credeți voi, căci
este abia ceasul al treilea din zi. 16Ci aceasta este ce a fost spus prin profetul Ioel:
17Așa va fi în
36:27Zah. 12:10In. 7:38
zilele de pe urmă, zice Dumnezeu:
voi
turna din Duhul Meu peste orice făptură;
fiii voștri și fiicele
voastre vor profeți,
tinerii voștri vor avea vedenii
și bătrânii voștri vor visa vise!
18Da, chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele
voi turna din Duhul Meu în zilele acelea și
vor profeți.
19Voi face minuni sus, în cer,
și semne jos, pe pământ:
sânge, foc și nor de fum;
20soarele
se va preschimba în întuneric
și luna, în sânge,
înainte să vină ziua Domnului cea mare și strălucită.
21Atunci, oricine
va chema Numele Domnului va fi mântuit.2:21 Ioel 2:28‑32.
22Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin
faptele puternice, minunile și semnele pe care le‑a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine știți, 23pe Acesta, predat
potrivit
planului și preștiinței lui Dumnezeu, voi L‑ați răstignit și L‑ați omorât prin mâna celor nelegiuiți; 24pe El
Dumnezeu L‑a înviat, dezlegându‑L de chinurile morții, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea. 25Căci David zice despre El:
Eu Îl aveam totdeauna pe Domnul înaintea ochilor mei,
căci El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.
26De aceea, mi s‑a bucurat inima și mi s‑a veselit limba;
chiar și trupul meu va sălășlui în nădejde,2:26 Textul ebraic care stă la baza versiunii grecești citate de Luca spune: „trupul meu va locui în siguranță”. În versiunea sa greacă, textul este iluminat de un concept nou – speranța în înviere – la care se face aluzie în versetul următor: „nu vei îngădui ca sfântul Tău să vadă putrezirea”.
27căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuința Morților
și nu vei îngădui ca sfântul Tău să vadă putrezirea.
28Mi‑ai făcut cunoscute căile vieții
și mă vei umple de bucurie înaintea feței Tale.2:28 Ps. 16:8‑11.
29Fraților, despre
patriarhul David să‑mi fie îngăduit a spune cu îndrăzneală că a murit și a fost îngropat, iar mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. 30Profet fiind, el
a știut că Dumnezeu S‑a jurat să așeze pe tronul lui pe unul care să fie rodul coapselor lui2:30 Ps. 132:11.; 31despre învierea lui Hristos a profețit și a vorbit el, când a zis că
n‑a fost lăsat în Locuința Morților, iar trupul Lui n‑a văzut putrezirea. 32Dumnezeu L‑a înviat pe acest Isus, iar noi
toți suntem martori ai Lui. 33După ce S‑a înălțat
la dreapta lui Dumnezeu și a primit
de la Tatăl făgăduința Duhului Sfânt
, a turnat ce vedeți și auziți. 34Căci David nu s‑a suit în ceruri, ci el zice:
Domnul a zis
Domnului meu:
«Șezi la dreapta Mea
35până‑i voi pune pe vrăjmașii Tăi reazem picioarelor Tale!»2:35 Ps. 110:1.
36De aceea, să știe negreșit toată casa lui Israel că Dumnezeu L‑afăcut Domn și Hristos pe acest Isus pe care voi L‑ați răstignit.”
37Auzind ei aceste cuvinte, au
fost străpunși în inimă și le‑au zis lui Petru și celorlalți apostoli: „Fraților, ce să facem?” 38Petru le‑a răspuns: „Pocăiți‑vă
și fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, și veți primi darul Sfântului Duh! 39Căci făgăduința este pentru voi, pentru
copiii voștri și pentru
toți cei de departe, oricâți va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” 40Și cu multe alte cuvinte îi sfătuia și‑i îndemna, zicând: „Mântuiți‑vă din mijlocul acestei generații strâmbe!” 41Cei ce au primit cuvântul lui au fost botezați, și în ziua aceea s‑au adăugat cam trei mii de suflete.
Viața primei comunități creștine
42Ei
stăruiau în învățătura apostolilor, în părtășie, în frângerea pâinii și în rugăciuni. 43Fiecare suflet era plin de teamă, iar prin apostoli se făceau multe
minuni și semne. 44Toți cei ce credeau erau împreună la un loc și aveau
totul în comun. 45Își vindeau proprietățile și averile și le împărțeau tuturor, după nevoia fiecăruia. 46În
fiecare zi mergeau
toți într‑un cuget la Templu, frângeau
pâinea în case și luau hrana cu bucurie și curăție de inimă. 47Îl lăudau pe Dumnezeu și erau plăcuți
înaintea întregului popor. Și Domnul
adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți.
Vindecarea ologului din naștere
31Petru și Ioan urcau spre
Templu la ceasul al nouălea, care era ceasul rugăciunii
. 2Acolo era
un om olog din naștere, pe care‑l purtau și îl puneau în fiecare zi la poarta Templului numită Frumoasă, ca să
le ceară milostenie celor ce intrau în Templu. 3Văzându‑i pe Petru și pe Ioan că urmau să intre în Templu, le‑a cerut milostenie. 4Petru, ca și Ioan, l‑a privit țintă și i‑a zis: „Uită‑te la noi!” 5Și el îi privea cu atenție, așteptând să primească ceva de la ei. 6Petru i‑a zis: „Nu am nici argint, nici aur, dar ce am, aceea îți dau: în
Numele lui Isus Hristos din Nazaret, ridică‑te și umblă!” 7Și l‑a prins de mâna dreaptă și l‑a ridicat. Îndată i s‑au întărit tălpile și gleznele, 8a sărit
în picioare și a început să umble, apoi a intrat cu ei în Templu, umblând, sărind și lăudându‑L pe Dumnezeu. 9Tot poporul l‑a
văzut umblând și lăudându‑L pe Dumnezeu. 10Îl cunoșteau că era cel ce stătea
la Poarta Frumoasă a Templului ca să ceară milostenie, și au fost cuprinși de înfiorare și de uimire pentru ce i se întâmplase.
Cuvântarea lui Petru în porticul lui Solomon
11Fiindcă el se ținea de Petru și de Ioan, tot poporul, uimit, a alergat către ei în porticul numit
al lui Solomon. 12Când a văzut aceasta, Petru a vorbit poporului astfel: „Bărbați israeliți, de ce vă mirați de lucrul acesta și de ce ne priviți stăruitor, ca și cum prin puterea sau evlavia noastră l‑am făcut să umble? 13Dumnezeul
lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov, Dumnezeul părinților noștri3:13 Ex. 3:6,15. L‑a proslăvit
12:16
17:1
pe Robul
49:5,6
52:13
53:11
Său Isus, pe care voi L‑ați predat
și L‑ați tăgăduit înaintea lui Pilat, măcar că acela avea de gând să‑I dea drumul. 14Voi L‑ați
tăgăduit pe Cel
Sfânt și Drept
și ați cerut să vi se dăruiască un ucigaș. 15L‑ați omorât pe Întemeietorul3:15 În textele grecești clasice, gr. archēgós (înrudit cu gr. archḗ, „început”) este folosit atât cu înțelesul de „întemeietor”, „pionier”, „deschizător de drumuri”, cât și cu sensul de „conducător”. Același termen, în cap. 5:31. vieții, pe
care Dumnezeu L‑a înviat din morți; noi
suntem martori ai Lui. 16Prin credința în
Numele lui Isus, Numele Său l‑a întărit pe acesta pe care‑l vedeți și‑l cunoașteți; credința care vine prin El i‑a dat omului acestuia o sănătate deplină în fața voastră, a tuturor.
17Acum, fraților, știu că voi, la fel ca mai‑marii voștri, din
neștiință ați făcut așa. 18Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise
mai dinainte prin
53:5Dan. 9:261Pt. 1:10,11
gura tuturor profeților – că Hristosul Său va pătimi. 19Pocăiți‑vă, așadar,
și întoarceți‑vă, ca să vi se șteargă păcatele, 20așa încât să vină de la Domnul vremuri de înviorare și să‑L trimită pe Cel dinainte rânduit pentru voi: pe Isus Hristos, 21pe
care cerul trebuie să‑L primească până la vremea restaurării
tuturor lucrurilor, despre care a
vorbit Dumnezeu prin gura sfinților Săi profeți din vremuri străvechi! 22Moise le‑a zis [părinților noștri]: Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre frații voștri un profet
ca mine; pe el să‑l ascultați în tot ce vă va spune! 23Și oricine nu‑l va asculta pe acel profet să fie nimicit din mijlocul poporului.3:23 Dt. 18:15,18,19. 24De asemenea, toți profeții, de la Samuel la cei de după el, au vorbit și au vestit aceste zile. 25Voi
sunteți fiii profeților și ai legământului pe care l‑a făcut Dumnezeu cu părinții noștri, când i‑a zis lui Avraam: Prin seminția
ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului.3:25 Gen. 12:3; 18:18; 22:18; 26:4; 28:14. 26După ce L‑a ridicat3:26 Gr. anístēmi are aici sensul de „a pune în funcție”. Vezi folosirea lui în Dt. 18:15,18 (Septuaginta), unde este promisă ridicarea unui profet asemenea lui Moise. pe Robul Său [Isus], Dumnezeu L‑a trimis
mai întâi la voi
, ca să vă binecuvânteze, dacă vă veți întoarce
fiecare de la răutățile voastre.”
