Pavel, în Macedonia și Grecia
201După încetarea zarvei, Pavel i‑a chemat pe ucenici și, după ce le‑a dat sfaturi, și‑a luat rămas‑bun de la ei, a ieșit din cetate și a
plecat în Macedonia. 2Străbătând ținutul acela, le‑a dat ucenicilor multe învățături; apoi a mers în Grecia, 3unde a rămas trei luni. Avea de gând să plece pe mare spre Siria, dar
iudeii au uneltit împotriva lui, de aceea a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. 4L‑au însoțit Sopater, fiul lui Pirus, din Bereea, Aristarh
și Secundus din Tesalonic, Gaius
din Derbe, împreună cu Timotei
, Tihic
și Trofim
din Asia. 5Aceștia au mers înainte și ne‑au așteptat în Troas. 6După Sărbătoarea
23:15
Azimelor, am plecat și noi cu corabia din Filipi, iar după cinci zile am ajuns la ei în
Troas, unde am rămas șapte zile.
Pavel, la Troas. Învierea lui Eutih
7În prima zi a săptămânii
, când eram adunați ca să
frângem pâinea, Pavel a început o cuvântare și, fiindcă avea de gând să plece a doua zi, și‑a prelungit vorbirea până la miezul nopții. 8În
odaia de sus, unde eram adunați, erau multe candele. 9Un tânăr numit Eutih, care era așezat pe fereastră, a adormit adânc în timpul îndelungii cuvântări a lui Pavel; biruit de somn, a căzut de la catul al treilea și a fost ridicat mort. 10Dar Pavel a coborât, s‑a repezit la el și, luându‑l în brațe, a zis: „Nu
vă tulburați, căci sufletul lui este în el!” 11După ce a urcat, a frânt pâinea, a mâncat și a vorbit îndelung, până în zori; apoi a plecat. 12Băiatul a fost adus viu, iar ei au fost mângâiați nespus.
Pavel, la Milet. Cuvântarea adresată prezbiterilor efeseni
13Noi ne‑am dus la corabie și am plecat spre Asos, de unde urma să‑l luăm pe Pavel, pentru că el hotărâse să călătorească până acolo pe uscat. 14Când ne‑am întâlnit în Asos, l‑am luat și ne‑am dus la Mitilene. 15De aici am călătorit pe mare și a doua zi am ajuns în dreptul insulei Chios. În ziua următoare am trecut pe lângă Samos și, [după o oprire în Troghilion], am ajuns a doua zi la Milet. 16Pavel se hotărâse să treacă pe lângă Efes, ca să nu mai zăbovească în Asia; căci
se grăbea ca, dacă era cu putință, să
fie la Ierusalim în Ziua
Cincizecimii.
17Din Milet, Pavel a trimis la Efes și i‑a chemat pe prezbiterii bisericii. 18Când au ajuns la el, le‑a zis: „Știți cum m‑am purtat cu voi în tot acest timp, din
prima zi în care am pus piciorul în Asia; 19cum I‑am slujit Domnului cu toată smerenia, cu lacrimi și în încercările de
care am avut parte prin uneltirile iudeilor; 20cum nu
am trecut cu vederea nimic din ce vă era de folos, ci v‑am propovăduit și v‑am dat învățătură, fie în public, fie prin case, 21vestindu‑le
iudeilor și grecilor întoarcerea
la Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus [Hristos]. 22Și acum iată că, silit
de Duhul, mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo; 23numai că Duhul Sfânt
mă înștiințează în fiecare cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri. 24Dar eu nu
pun niciun preț pe viața mea, ci
vreau să‑mi sfârșesc [cu bucurie] alergarea și
slujirea pe
care am primit‑o de la Domnul Isus – aceea de a vesti Evanghelia harului lui Dumnezeu.
25Și acum, știu
că voi, toți cei în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăția [lui Dumnezeu], nu‑mi veți mai vedea fața. 26De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele
tuturor, 27căci nu m‑am ferit să vă vestesc tot planul
lui Dumnezeu. 28Luați seama
la voi înșivă și la toată turma peste care v‑a
pus Duhul Sfânt episcopi20:28 Sau: „supraveghetori”., ca să păstoriți Biserica lui Dumnezeu, pe care
a dobândit‑o cu
însuși sângele Său. 29Știu că după plecarea mea se vor
vârî între voi lupi înverșunați, care nu vor cruța turma, 30și se vor ridica din
mijlocul vostru bărbați care vor da învățături strâmbe, ca să‑i atragă pe ucenici după ei. 31De aceea vegheați și aduceți‑vă aminte că, timp de trei
ani, zi și noapte, n‑am încetat să vă sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare dintre voi! 32Iar acum, [fraților,] vă încredințez lui Dumnezeu și Cuvântului
harului Său, care poate să vă
zidească și să vă dea moștenirea
împreună cu toți cei sfințiți. 33N‑am poftit nici argintul
11:9
12:17
, nici aurul, nici îmbrăcămintea cuiva. 34Voi înșivă știți că
mâinile acestea au muncit pentru nevoile mele și ale celor ce erau cu mine. 35Prin toate acestea v‑am arătat că, trudind
12:13Ef. 4:281Tes. 4:11
5:142Tes. 3:8
astfel, trebuie să‑i ajutați pe cei neputincioși și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus, căci El Însuși a zis: «Este mai ferice să dai decât să primești.»”
36După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat
împreună cu ei toți și s‑a rugat. 37Au izbucnit toți în plâns, l‑au îmbrățișat pe Pavel și l‑au sărutat, 38fiind îndurerați mai ales din pricina vorbei pe care le‑o spusese, cum că nu‑i vor mai vedea fața. Și l‑au însoțit până la corabie.