Pavel, la Efes
191În timp ce Apolo
3:5,6
era în Corint, Pavel, după ce a străbătut ținuturile de sus, a coborât la Efes. A găsit câțiva ucenici 2și le‑a zis: „Ați primit Duhul Sfânt după ce ați crezut?” Ei i‑au răspuns: „Nici n‑am
auzit că este un Duh Sfânt.” 3„Dar ce botez ați primit?”, le‑a zis el. Și ei au răspuns: „Botezul
lui Ioan.” 4Atunci, Pavel le‑a spus: „Ioan
a botezat cu botezul pocăinței, zicând poporului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.” 5Când au auzit aceste cuvinte, au fost botezați în
Numele Domnului Isus. 6Când
și‑a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor și au început să vorbească
în limbi și să profețească. 7Erau cam doisprezece bărbați în total.
8Pavel a intrat în sinagogă
și vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a discutat cu ei și căuta să‑i înduplece cu privire la
lucrurile Împărăției lui Dumnezeu. 9Dar, fiindcă
unii erau împietriți, nu credeau și vorbeau de rău
calea Domnului înaintea mulțimii, Pavel s‑a despărțit de ei, luându‑i cu sine pe ucenici și învățându‑i în fiecare zi în școala [unuia] numit Tiran. 10Lucrul acesta
a durat doi ani, așa că toți locuitorii Asiei, iudei și greci, au auzit Cuvântul Domnului. 11Dumnezeu făcea
minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, 12astfel încât
puneau peste bolnavi ștergare sau șorțuri ce atinseseră trupul lui, și bolile îi părăseau, iar duhurile rele ieșeau [din ei].
Exorciștii din Efes
13Niște
exorciști iudei care umblau din loc în loc au
încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Vă conjur pe Isus, pe care‑L propovăduiește Pavel!” 14Lucrul acesta îl făceau șapte fii ai lui Sceva, un preot iudeu din cei de seamă. 15Duhul rău le‑a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc și pe Pavel îl știu, dar voi cine sunteți?” 16Și omul acela în care era duhul rău s‑a năpustit asupra lor, i‑a doborât pe toți și i‑a bătut, așa încât aceștia au fugit goi și răniți din casa aceea. 17Faptul acesta a ajuns cunoscut de toți iudeii și grecii care locuiau în Efes; i‑a cuprins frica pe toți
și Numele Domnului Isus era preamărit. 18Mulți dintre cei ce crezuseră veneau să‑și mărturisească
și să‑și dea pe față faptele. 19Nu puțini dintre cei ce făcuseră vrăjitorii și‑au adus cărțile și le‑au ars înaintea tuturor; prețul lor s‑a socotit la cincizeci de mii de arginți. 20Astfel, Cuvântul se răspândea și avea izbândă prin puterea Domnului
.
Revolta argintarilor din Efes
21După ce
s‑au petrecut aceste lucruri, Pavel a
hotărât să meargă la Ierusalim trecând prin Macedonia și Ahaia. „După ce voi merge acolo”, își zicea el, „trebuie
să văd și Roma.” 22I‑a trimis în Macedonia pe doi dintre
cei ce‑l ajutau: pe Timotei și pe Erast
, iar el a mai rămas câtva timp în Asia.
23Cam pe vremea aceea
, s‑a făcut o mare tulburare cu privire la calea
Domnului. 24Un argintar numit Demetrios făcea temple de argint ale zeiței Artemis și astfel aducea un câștig însemnat meșterilor săi
. 25Așa că i‑a adunat, împreună cu alții de aceeași meserie, și le‑a zis: „Oameni buni, știți că din meșteșugul acesta ne vine bunăstarea; 26voi vedeți și auziți că Pavel acesta nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia i‑a înduplecat și i‑a dus în rătăcire pe mulți, zicând că cei făcuți de mâna omului nu
sunt zei. 27Nu doar că breasla noastră riscă să ajungă disprețuită, dar și templul măreței zeițe Artemis este socotit un nimic, iar măreția aceleia care este venerată în toată Asia și în toată lumea e pe cale să fie nimicită.”
28Când au auzit ei toate acestea, s‑au umplut de mânie și au început să strige: „Mare este zeița Artemis a efesenilor!” 29Toată cetatea s‑a tulburat. I‑au înșfăcat pe macedonenii Gaius
și Aristarh
, însoțitori ai lui Pavel, și au năvălit toți într‑un gând în teatru. 30Pavel voia să vină înaintea mulțimii, dar ucenicii nu l‑au lăsat. 31Chiar și unii dintre mai‑marii Asiei, care‑i erau prieteni, au trimis la el să‑l roage să nu intre în teatru. 32Unii strigau una, alții alta, căci adunarea era în învălmășeală și cei mai mulți nici nu știau de ce se adunaseră. 33Atunci, l‑au scos din gloată pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau înainte. Alexandru
a făcut
semn cu mâna și voia să se apere înaintea mulțimii. 34Dar când l‑au recunoscut că este iudeu, au strigat toți într‑un glas, timp de aproape două ore: „Mare este zeița Artemis a efesenilor!” 35Totuși, logofătul a potolit mulțimea și a zis: „Bărbați efeseni, cine nu știe oare că cetatea efesenilor este păzitoarea templului măreței Artemis și a chipului ei căzut din cer? 36Fiindcă lucrul acesta este de netăgăduit, trebuie să vă potoliți și să nu faceți vreun lucru nesăbuit. 37I‑ați adus aici pe oamenii aceștia, care nu sunt nici jefuitori de temple, nici hulitori ai zeiței noastre. 38Dacă Demetrios și meșterii care sunt cu el au vreo plângere împotriva cuiva, există adunări de judecată și proconsuli; să se învinuiască unii pe alții! 39Dacă mai aveți și altă pricină, se va hotărî cu privire la ea într‑o adunare legitimă. 40Dar acum suntem în primejdie să fim învinuiți de răscoală pentru cele petrecute astăzi, căci n‑avem niciun temei prin care să justificăm această răzvrătire.” 41Și zicând acestea, a dat drumul adunării.
Pavel, în Macedonia și Grecia
201După încetarea zarvei, Pavel i‑a chemat pe ucenici și, după ce le‑a dat sfaturi, și‑a luat rămas‑bun de la ei, a ieșit din cetate și a
plecat în Macedonia. 2Străbătând ținutul acela, le‑a dat ucenicilor multe învățături; apoi a mers în Grecia, 3unde a rămas trei luni. Avea de gând să plece pe mare spre Siria, dar
iudeii au uneltit împotriva lui, de aceea a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. 4L‑au însoțit Sopater, fiul lui Pirus, din Bereea, Aristarh
și Secundus din Tesalonic, Gaius
din Derbe, împreună cu Timotei
, Tihic
și Trofim
din Asia. 5Aceștia au mers înainte și ne‑au așteptat în Troas. 6După Sărbătoarea
23:15
Azimelor, am plecat și noi cu corabia din Filipi, iar după cinci zile am ajuns la ei în
Troas, unde am rămas șapte zile.
Pavel, la Troas. Învierea lui Eutih
7În prima zi a săptămânii
, când eram adunați ca să
frângem pâinea, Pavel a început o cuvântare și, fiindcă avea de gând să plece a doua zi, și‑a prelungit vorbirea până la miezul nopții. 8În
odaia de sus, unde eram adunați, erau multe candele. 9Un tânăr numit Eutih, care era așezat pe fereastră, a adormit adânc în timpul îndelungii cuvântări a lui Pavel; biruit de somn, a căzut de la catul al treilea și a fost ridicat mort. 10Dar Pavel a coborât, s‑a repezit la el și, luându‑l în brațe, a zis: „Nu
vă tulburați, căci sufletul lui este în el!” 11După ce a urcat, a frânt pâinea, a mâncat și a vorbit îndelung, până în zori; apoi a plecat. 12Băiatul a fost adus viu, iar ei au fost mângâiați nespus.
Pavel, la Milet. Cuvântarea adresată prezbiterilor efeseni
13Noi ne‑am dus la corabie și am plecat spre Asos, de unde urma să‑l luăm pe Pavel, pentru că el hotărâse să călătorească până acolo pe uscat. 14Când ne‑am întâlnit în Asos, l‑am luat și ne‑am dus la Mitilene. 15De aici am călătorit pe mare și a doua zi am ajuns în dreptul insulei Chios. În ziua următoare am trecut pe lângă Samos și, [după o oprire în Troghilion], am ajuns a doua zi la Milet. 16Pavel se hotărâse să treacă pe lângă Efes, ca să nu mai zăbovească în Asia; căci
se grăbea ca, dacă era cu putință, să
fie la Ierusalim în Ziua
Cincizecimii.
17Din Milet, Pavel a trimis la Efes și i‑a chemat pe prezbiterii bisericii. 18Când au ajuns la el, le‑a zis: „Știți cum m‑am purtat cu voi în tot acest timp, din
prima zi în care am pus piciorul în Asia; 19cum I‑am slujit Domnului cu toată smerenia, cu lacrimi și în încercările de
care am avut parte prin uneltirile iudeilor; 20cum nu
am trecut cu vederea nimic din ce vă era de folos, ci v‑am propovăduit și v‑am dat învățătură, fie în public, fie prin case, 21vestindu‑le
iudeilor și grecilor întoarcerea
la Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus [Hristos]. 22Și acum iată că, silit
de Duhul, mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo; 23numai că Duhul Sfânt
mă înștiințează în fiecare cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri. 24Dar eu nu
pun niciun preț pe viața mea, ci
vreau să‑mi sfârșesc [cu bucurie] alergarea și
slujirea pe
care am primit‑o de la Domnul Isus – aceea de a vesti Evanghelia harului lui Dumnezeu.
25Și acum, știu
că voi, toți cei în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăția [lui Dumnezeu], nu‑mi veți mai vedea fața. 26De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele
tuturor, 27căci nu m‑am ferit să vă vestesc tot planul
lui Dumnezeu. 28Luați seama
la voi înșivă și la toată turma peste care v‑a
pus Duhul Sfânt episcopi20:28 Sau: „supraveghetori”., ca să păstoriți Biserica lui Dumnezeu, pe care
a dobândit‑o cu
însuși sângele Său. 29Știu că după plecarea mea se vor
vârî între voi lupi înverșunați, care nu vor cruța turma, 30și se vor ridica din
mijlocul vostru bărbați care vor da învățături strâmbe, ca să‑i atragă pe ucenici după ei. 31De aceea vegheați și aduceți‑vă aminte că, timp de trei
ani, zi și noapte, n‑am încetat să vă sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare dintre voi! 32Iar acum, [fraților,] vă încredințez lui Dumnezeu și Cuvântului
harului Său, care poate să vă
zidească și să vă dea moștenirea
împreună cu toți cei sfințiți. 33N‑am poftit nici argintul
11:9
12:17
, nici aurul, nici îmbrăcămintea cuiva. 34Voi înșivă știți că
mâinile acestea au muncit pentru nevoile mele și ale celor ce erau cu mine. 35Prin toate acestea v‑am arătat că, trudind
12:13Ef. 4:281Tes. 4:11
5:142Tes. 3:8
astfel, trebuie să‑i ajutați pe cei neputincioși și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus, căci El Însuși a zis: «Este mai ferice să dai decât să primești.»”
36După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat
împreună cu ei toți și s‑a rugat. 37Au izbucnit toți în plâns, l‑au îmbrățișat pe Pavel și l‑au sărutat, 38fiind îndurerați mai ales din pricina vorbei pe care le‑o spusese, cum că nu‑i vor mai vedea fața. Și l‑au însoțit până la corabie.
Călătoria lui Pavel
211După ce ne‑am smuls din brațele lor, ne‑am îmbarcat și am plecat direct la Cos, a doua zi la Rodos, iar de acolo la Patara. 2Am găsit o corabie care avea să treacă marea spre Fenicia, ne‑am urcat în ea și am plecat. 3Am trecut prin fața insulei Cipru și, lăsând‑o în partea stângă, ne‑am urmat drumul spre Siria și am coborât în Tir, căci acolo trebuia să fie descărcată marfa corabiei. 4I‑am găsit pe ucenici și am rămas șapte zile acolo. Ei
îi ziceau lui Pavel, prin Duhul, să nu urce la Ierusalim, 5dar, când ni s‑au împlinit zilele, am plecat mai departe. Ucenicii ne‑au însoțit toți, cu femeile și copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat
pe țărm și ne‑am rugat, 6apoi ne‑am luat rămas‑bun; noi am urcat în corabie, iar ei s‑au întors la casele lor
.
Pavel, la Cezareea. Profeția lui Agab
7După ce ne‑am sfârșit călătoria pe mare, am plecat din Tir la Ptolemais. I‑am salutat pe frați și am rămas la ei o zi. 8A doua zi am plecat și am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip, evanghelistul
, unul
din cei șapte, și am rămas la el. 9El avea patru fete fecioare, care
profețeau. 10Eram de mai multe zile acolo, când s‑a coborât din Iudeea un profet numit Agab
. 11A venit la noi, a luat brâul lui Pavel, și‑a legat picioarele și mâinile și a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: «Așa
îl vor lega iudeii în Ierusalim pe bărbatul al căruia este brâul acesta și‑l vor da în mâinile neamurilor.»” 12Când am auzit aceste cuvinte, atât noi, cât și cei din partea locului l‑am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim. 13Atunci, Pavel a răspuns: „Ce
faceți? De ce plângeți și‑mi sfâșiați inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci chiar să și mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus!” 14Fiindcă el nu se lăsa înduplecat, noi n‑am mai stăruit, ci am zis: „Facă‑se voia
26:42Lc. 11:2
22:42
Domnului!”
15După acele zile, ne‑am pregătit și am urcat la Ierusalim. 16Câțiva ucenici din Cezareea ne‑au însoțit și ne‑au dus să fim găzduiți la un anume Mnason din Cipru, un vechi ucenic.
Pavel, la Ierusalim
17Când
am ajuns la Ierusalim, frații ne‑au primit cu bucurie. 18A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov
, și toți prezbiterii au mers acolo. 19După ce i‑a salutat, le‑a istorisit
amănunțit ce făcuse Dumnezeu printre neamuri prin
slujirea lui. 20Când au auzit ei acestea, au dat slavă lui Dumnezeu, apoi i‑au zis: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut, și toți sunt zeloși
pentru Lege! 21Aceștia au auzit despre tine că‑i înveți pe toți iudeii care trăiesc printre neamuri să se lepede de Moise, zicându‑le să nu‑și circumcidă copiii și să nu mai țină tradițiile. 22Ce este de făcut? Negreșit, [se vor aduna mulți, fiindcă] vor auzi că ai venit. 23Fă ce‑ți spunem: sunt aici, cu noi, patru bărbați care au făcut o juruință! 24Ia‑i cu tine, curățește‑te împreună cu ei și cheltuiește tu pentru ei ca să‑și radă
capul! Și astfel toți vor ști că nimic din ce au auzit despre tine nu este adevărat, ci că și tu păzești Legea. 25Cu privire la neamurile care au crezut, noi
am hotărât și le‑am scris să se ferească de carnea jertfită idolilor, de sânge, de animale sugrumate și de desfrâu.” 26A doua zi, Pavel i‑a luat pe bărbații aceia și, după ce s‑a curățit împreună cu ei, a
intrat în Templu ca să anunțe
împlinirea zilelor curățirii, când avea să fie adusă jertfa pentru fiecare dintre ei.
Arestarea lui Pavel în Templu
27Când cele șapte zile erau pe sfârșite, iudeii
din Asia, văzându‑l pe Pavel în Templu, au întărâtat toată mulțimea, au
pus mâna pe el 28și au început să strige: „Bărbați israeliți, dați o mână de ajutor! Iată‑l pe omul care
pretutindeni și tuturor dă învățături împotriva poporului, împotriva Legii și împotriva locului acestuia; ba încă a adus și greci în Templu și a pângărit acest loc sfânt.” 29Căci îl văzuseră mai înainte pe Trofim
, efeseanul, împreună cu el în cetate și credeau că Pavel îl adusese în Templu. 30Toată cetatea s‑a pus în mișcare
și mulțimea a dat năvală din toate părțile. Au pus mâna pe Pavel, l‑au târât afară din Templu și au zăvorât porțile îndată. 31Pe când încercau să‑l omoare, a ajuns vestea la tribunul cohortei că tot Ierusalimul este în fierbere. 32Acesta
a luat îndată soldați și centurioni și a alergat la ei. Văzându‑i pe tribun și pe soldați, au încetat să‑l mai bată pe Pavel. 33Atunci, tribunul s‑a apropiat, l‑a
arestat și a poruncit să fie legat cu două lanțuri. Apoi a întrebat cine este și ce a făcut. 34Dar în mulțime unii strigau una, alții alta. Fiindcă nu putea afla nimic sigur din pricina zarvei, a poruncit să fie dus în fortăreață. 35Când a ajuns pe trepte, a trebuit să fie dus de soldați din pricina mulțimii dezlănțuite, 36căci puhoiul de oameni venea din urmă, strigând: „Omoară‑l
!”
Cuvântarea de apărare a lui Pavel
37Când să intre în fortăreață, Pavel i‑a spus tribunului: „Îmi îngădui să‑ți spun ceva?” Acesta i‑a zis: „Știi grecește? 38Nu
cumva ești tu egipteanul care s‑a răsculat cu câteva zile în urmă și care i‑a scos în pustiu pe cei patru mii de sicari21:38 Gr. sikários, din lat. sicarius, brigand care se folosea de o sabie scurtă, cu vârful curbat, numită în latină sica. Potrivit istoricului Iosif Flaviu (Antichități iudaice, 20:185‑188), numărul asasinatelor comise de sicari a crescut mai ales în timpul procuratorului Felix (52‑60 d.Hr.).?” 39Pavel a spus: „Eu
sunt iudeu din Tarsul Ciliciei, cetățean al unei cetăți nu fără însemnătate. Te rog, dă‑mi voie să vorbesc poporului!” 40După ce i‑a dat voie, Pavel a stat în picioare pe trepte și a
făcut semn poporului cu mâna. S‑a făcut liniște deplină și Pavel le‑a vorbit în limba aramaică21:40 Gr. tē Hebraídi dialéktō. Expresia denumește fie dialectul iudeo‑aramaic, întâlnit mai ales în Galileea, fie ebraica mișnaică, vorbită în special în Iudeea și folosită de cărturarii care studiau Tora. Vezi și cap. 22:2; 26:14., zicând:
