Călătoria lui Pavel
211După ce ne‑am smuls din brațele lor, ne‑am îmbarcat și am plecat direct la Cos, a doua zi la Rodos, iar de acolo la Patara. 2Am găsit o corabie care avea să treacă marea spre Fenicia, ne‑am urcat în ea și am plecat. 3Am trecut prin fața insulei Cipru și, lăsând‑o în partea stângă, ne‑am urmat drumul spre Siria și am coborât în Tir, căci acolo trebuia să fie descărcată marfa corabiei. 4I‑am găsit pe ucenici și am rămas șapte zile acolo. Ei
îi ziceau lui Pavel, prin Duhul, să nu urce la Ierusalim, 5dar, când ni s‑au împlinit zilele, am plecat mai departe. Ucenicii ne‑au însoțit toți, cu femeile și copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat
pe țărm și ne‑am rugat, 6apoi ne‑am luat rămas‑bun; noi am urcat în corabie, iar ei s‑au întors la casele lor
.
Pavel, la Cezareea. Profeția lui Agab
7După ce ne‑am sfârșit călătoria pe mare, am plecat din Tir la Ptolemais. I‑am salutat pe frați și am rămas la ei o zi. 8A doua zi am plecat și am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip, evanghelistul
, unul
din cei șapte, și am rămas la el. 9El avea patru fete fecioare, care
profețeau. 10Eram de mai multe zile acolo, când s‑a coborât din Iudeea un profet numit Agab
. 11A venit la noi, a luat brâul lui Pavel, și‑a legat picioarele și mâinile și a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: «Așa
îl vor lega iudeii în Ierusalim pe bărbatul al căruia este brâul acesta și‑l vor da în mâinile neamurilor.»” 12Când am auzit aceste cuvinte, atât noi, cât și cei din partea locului l‑am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim. 13Atunci, Pavel a răspuns: „Ce
faceți? De ce plângeți și‑mi sfâșiați inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci chiar să și mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus!” 14Fiindcă el nu se lăsa înduplecat, noi n‑am mai stăruit, ci am zis: „Facă‑se voia
26:42Lc. 11:2
22:42
Domnului!”
15După acele zile, ne‑am pregătit și am urcat la Ierusalim. 16Câțiva ucenici din Cezareea ne‑au însoțit și ne‑au dus să fim găzduiți la un anume Mnason din Cipru, un vechi ucenic.
Pavel, la Ierusalim
17Când
am ajuns la Ierusalim, frații ne‑au primit cu bucurie. 18A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov
, și toți prezbiterii au mers acolo. 19După ce i‑a salutat, le‑a istorisit
amănunțit ce făcuse Dumnezeu printre neamuri prin
slujirea lui. 20Când au auzit ei acestea, au dat slavă lui Dumnezeu, apoi i‑au zis: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut, și toți sunt zeloși
pentru Lege! 21Aceștia au auzit despre tine că‑i înveți pe toți iudeii care trăiesc printre neamuri să se lepede de Moise, zicându‑le să nu‑și circumcidă copiii și să nu mai țină tradițiile. 22Ce este de făcut? Negreșit, [se vor aduna mulți, fiindcă] vor auzi că ai venit. 23Fă ce‑ți spunem: sunt aici, cu noi, patru bărbați care au făcut o juruință! 24Ia‑i cu tine, curățește‑te împreună cu ei și cheltuiește tu pentru ei ca să‑și radă
capul! Și astfel toți vor ști că nimic din ce au auzit despre tine nu este adevărat, ci că și tu păzești Legea. 25Cu privire la neamurile care au crezut, noi
am hotărât și le‑am scris să se ferească de carnea jertfită idolilor, de sânge, de animale sugrumate și de desfrâu.” 26A doua zi, Pavel i‑a luat pe bărbații aceia și, după ce s‑a curățit împreună cu ei, a
intrat în Templu ca să anunțe
împlinirea zilelor curățirii, când avea să fie adusă jertfa pentru fiecare dintre ei.
Arestarea lui Pavel în Templu
27Când cele șapte zile erau pe sfârșite, iudeii
din Asia, văzându‑l pe Pavel în Templu, au întărâtat toată mulțimea, au
pus mâna pe el 28și au început să strige: „Bărbați israeliți, dați o mână de ajutor! Iată‑l pe omul care
pretutindeni și tuturor dă învățături împotriva poporului, împotriva Legii și împotriva locului acestuia; ba încă a adus și greci în Templu și a pângărit acest loc sfânt.” 29Căci îl văzuseră mai înainte pe Trofim
, efeseanul, împreună cu el în cetate și credeau că Pavel îl adusese în Templu. 30Toată cetatea s‑a pus în mișcare
și mulțimea a dat năvală din toate părțile. Au pus mâna pe Pavel, l‑au târât afară din Templu și au zăvorât porțile îndată. 31Pe când încercau să‑l omoare, a ajuns vestea la tribunul cohortei că tot Ierusalimul este în fierbere. 32Acesta
a luat îndată soldați și centurioni și a alergat la ei. Văzându‑i pe tribun și pe soldați, au încetat să‑l mai bată pe Pavel. 33Atunci, tribunul s‑a apropiat, l‑a
arestat și a poruncit să fie legat cu două lanțuri. Apoi a întrebat cine este și ce a făcut. 34Dar în mulțime unii strigau una, alții alta. Fiindcă nu putea afla nimic sigur din pricina zarvei, a poruncit să fie dus în fortăreață. 35Când a ajuns pe trepte, a trebuit să fie dus de soldați din pricina mulțimii dezlănțuite, 36căci puhoiul de oameni venea din urmă, strigând: „Omoară‑l
!”
Cuvântarea de apărare a lui Pavel
37Când să intre în fortăreață, Pavel i‑a spus tribunului: „Îmi îngădui să‑ți spun ceva?” Acesta i‑a zis: „Știi grecește? 38Nu
cumva ești tu egipteanul care s‑a răsculat cu câteva zile în urmă și care i‑a scos în pustiu pe cei patru mii de sicari21:38 Gr. sikários, din lat. sicarius, brigand care se folosea de o sabie scurtă, cu vârful curbat, numită în latină sica. Potrivit istoricului Iosif Flaviu (Antichități iudaice, 20:185‑188), numărul asasinatelor comise de sicari a crescut mai ales în timpul procuratorului Felix (52‑60 d.Hr.).?” 39Pavel a spus: „Eu
sunt iudeu din Tarsul Ciliciei, cetățean al unei cetăți nu fără însemnătate. Te rog, dă‑mi voie să vorbesc poporului!” 40După ce i‑a dat voie, Pavel a stat în picioare pe trepte și a
făcut semn poporului cu mâna. S‑a făcut liniște deplină și Pavel le‑a vorbit în limba aramaică21:40 Gr. tē Hebraídi dialéktō. Expresia denumește fie dialectul iudeo‑aramaic, întâlnit mai ales în Galileea, fie ebraica mișnaică, vorbită în special în Iudeea și folosită de cărturarii care studiau Tora. Vezi și cap. 22:2; 26:14., zicând:
221„Fraților
și părinților, ascultați acum cuvântul meu de apărare față de voi!” 2Când au auzit că le vorbește în limba aramaică, au făcut mai multă liniște. El a continuat: 3„Eu
sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta. Am fost educat cu strictețe în
Legea strămoșească, la
picioarele lui Gamaliel
, și am fost
plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum
sunteți voi toți astăzi. 4Am
prigonit până la moarte această Cale, am legat și am aruncat în temniță bărbați și femei; 5marele‑preot și tot
sfatul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat de la
ei scrisori și pentru frații din Damasc și am plecat să‑i aduc legați la Ierusalim pe cei ce erau acolo, ca să fie pedepsiți.
6Pe drum
, când mă apropiam de Damasc, pe la amiază, o lumină puternică din cer a strălucit deodată în jurul meu. 7Am căzut la pământ și am auzit un glas care‑mi zicea: «Saule, Saule, de ce Mă prigonești?» 8«Cine ești, Doamne?», am răspuns eu. Și El mi‑a zis: «Eu sunt Isus din Nazaret, pe care‑L prigonești.» 9Cei
ce erau cu mine au văzut lumina [și au fost cuprinși de teamă], dar glasul Celui ce‑mi vorbea nu l‑au auzit. 10Atunci, am întrebat: «Ce să fac, Doamne?» «Ridică‑te», mi‑a răspuns Domnul, «du‑te în Damasc și acolo ți se va spune tot ce ți‑a fost rânduit să faci!» 11Cum nu vedeam nimic din pricina strălucirii acelei lumini, am ajuns în Damasc dus de mână de către cei ce erau cu mine.
12Un
anume Anania, bărbat evlavios după Lege, cu nume bun
printre toți iudeii
care locuiesc [în Damasc], 13a venit, a stat lângă mine și mi‑a zis: «Frate Saul, recapătă‑ți vederea!» Chiar în clipa aceea mi‑am recăpătat vederea și am putut să‑l văd. 14El mi‑a zis: «Dumnezeul
părinților noștri te‑a
ales să cunoști voia Lui, să‑L
15:8
vezi pe
Cel Drept și să
auzi cuvânt din gura Lui; 15căci
Îi vei fi martor înaintea tuturor oamenilor cu privire la cele pe care
le‑ai văzut și le‑ai auzit. 16Și acum, ce mai aștepți? Ridică‑te, primește botezul și fii spălat
de păcatele tale, chemând
Numele [Domnului]!»
17După ce
m‑am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în Templu, am căzut în extaz 18și L‑am
văzut pe Domnul, care‑mi zicea: «Repede! Ieși degrabă
din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine!» 19Și am zis: «Doamne, ei
știu că eu îi întemnițam și‑i băteam
prin sinagogi pe cei ce cred în Tine 20și că
, atunci când era vărsat sângele lui Ștefan, martorul Tău, eram și eu de față, încuviințând
și păzind hainele celor ce‑l omorau!» 21Iar El mi‑a zis: «Du‑te, căci
te voi trimite departe, la neamuri…»”
22Ei l‑au ascultat până la cuvântul acesta, iar apoi și‑au ridicat glasul, zicând: „Ia
de pe fața pământului pe un asemenea om! Nu merită să
trăiască!” 23Fiindcă ei strigau, își smulgeau hainele de pe ei și aruncau țărână în văzduh, 24tribunul a poruncit să‑l ducă pe Pavel în fortăreață și să fie cercetat sub lovituri de bici, ca să afle de ce strigau astfel împotriva lui. 25În timp ce‑l întindeau ca să fie biciuit, Pavel i‑a zis centurionului care era de față: „Vă
este îngăduit să bateți un cetățean roman care nici măcar nu a fost judecat?” 26Auzind aceasta, centurionul a mers să‑i dea de știre tribunului, zicând: „Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetățean roman.” 27Tribunul s‑a apropiat și i‑a zis lui Pavel: „Spune‑mi, ești cetățean roman?” „Da”, i‑a răspuns el. 28Tribunul a zis: „Eu am dobândit cetățenia aceasta cu o sumă mare de bani.” Pavel a spus: „Eu o am chiar prin naștere.” 29Îndată, cei ce urmau să‑l cerceteze l‑au lăsat în pace. Tribunului chiar i s‑a făcut teamă când a aflat că Pavel este cetățean roman, fiindcă îl ținuse legat.
Pavel, înaintea Sinedriului
30A doua zi, fiindcă voia să știe adevărul despre învinuirile pe care i le aduceau iudeii, l‑a dezlegat și a poruncit să se adune preoții de seamă și tot Sinedriul; apoi, l‑a adus pe Pavel și l‑a înfățișat înaintea lor.
231Pavel a privit țintă către Sinedriu și a zis: „Fraților, eu
am trăit cu conștiința curată înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta…” 2Marele‑preot Anania le‑a poruncit celor ce stăteau lângă el să‑l
lovească peste gură. 3Atunci, Pavel i‑a zis: „Te va lovi pe tine Dumnezeu, perete văruit! Tu stai și mă judeci după Lege și poruncești
să mă lovească împotriva Legii?” 4Cei ce stăteau lângă el i‑au zis: „Îndrăznești să‑l insulți pe marele‑preot al lui Dumnezeu?” 5Și Pavel a răspuns: „N‑am
știut, fraților, că este marele‑preot, căci este scris: Pe
mai‑marele poporului tău să nu‑l vorbești de rău.23:5 Ex. 22:28.”
6Pavel, știind că unii erau saduchei, iar alții farisei, a strigat în Sinedriu: „Fraților, eu
sunt fariseu, fiu de fariseu; din pricina nădejdii
în învierea morților sunt judecat!” 7Când a spus aceasta, s‑a iscat o ceartă între farisei și saduchei, iar adunarea s‑a dezbinat; 8căci
saducheii zic că nu există nici înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe toate. 9S‑a făcut o mare larmă, iar câțiva cărturari din gruparea fariseilor s‑au ridicat și au început o dezbatere aprinsă, zicând: „Noi nu găsim nimic rău
la omul acesta; dacă
i‑a vorbit un duh sau un înger
?” 10Fiindcă cearta se întețea, iar tribunul se temea ca nu cumva Pavel să fie sfâșiat de ei, le‑a poruncit soldaților să coboare, să‑l smulgă din mijlocul lor și să‑l ducă în fortăreață.
11În
noaptea următoare, Domnul i S‑a arătat lui Pavel și i‑a zis: „Curaj, [Pavele,] căci așa cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, la fel trebuie să mărturisești și în Roma!”
Pavel este dus la Cezareea
12Când s‑a făcut ziuă, iudeii au
uneltit și s‑au legat cu blestem să nu mănânce, nici să nu bea până când nu‑l vor omorî pe Pavel. 13Cei ce făcuseră uneltirea aceasta erau peste patruzeci. 14Ei au mers la preoții de seamă și la bătrâni și le‑au zis: „Noi ne‑am legat cu blestem să nu gustăm nimic până nu‑l vom omorî pe Pavel. 15Acum deci voi, împreună cu Sinedriul, cereți‑i tribunului să‑l aducă [mâine] înaintea voastră, ca și cum ați vrea să‑i cercetați mai amănunțit pricina! Noi suntem pregătiți să‑l ucidem înainte să ajungă el aici.” 16Auzind de această cursă, fiul surorii lui Pavel s‑a dus în fortăreață și i‑a dat de știre lui Pavel. 17Pavel l‑a chemat pe unul dintre centurioni și i‑a zis: „Condu‑l pe tânărul acesta la tribun, fiindcă are ceva să‑i spună!” 18Acesta l‑a luat, l‑a dus la tribun și a zis: „Prizonierul Pavel m‑a chemat și m‑a rugat să‑l aduc la tine pe acest tânăr, întrucât are ceva să‑ți spună.” 19Tribunul l‑a luat de mână, l‑a tras deoparte și l‑a întrebat: „Ce ai să‑mi spui?” 20El a răspuns: „Iudeii
s‑au sfătuit să te roage să‑l aduci mâine pe Pavel înaintea Sinedriului, ca și cum ar vrea să‑i cerceteze pricina mai amănunțit. 21Tu să nu le dai crezare, pentru că peste patruzeci dintre ei îl pândesc și s‑au legat cu blestem să nu mănânce și să nu bea nimic până nu‑l vor ucide; acum sunt pregătiți și așteaptă numai încuviințarea ta.” 22Tribunul l‑a lăsat pe tânăr să plece și i‑a poruncit: „Să nu spui nimănui că mi‑ai dezvăluit aceste lucruri.”
23Apoi, a chemat doi centurioni și le‑a zis: „Până la ceasul al treilea din noapte23:23 Ora 21., să pregătiți două sute de soldați, șaptezeci de călăreți și două sute de lăncieri ca să meargă până la Cezareea! 24Să fie și cai pentru Pavel, ca să încalece și să fie dus teafăr la procuratorul Felix!” 25Acestuia i‑a scris o scrisoare cu următoarele cuvinte: 26„Claudius Lisias către preaalesul procurator Felix, sănătate! 27Pe acest
bărbat iudeii l‑au prins și erau gata să‑l omoare, dar eu m‑am dus cu soldați și l‑am scos din mâinile lor, fiindcă am aflat că este cetățean roman. 28Întrucât am
vrut să știu pricina pentru care‑l învinuiau, l‑am dus înaintea Sinedriului lor. 29Am aflat că este învinuit
în legătură cu niște lucruri din Legea lor, dar
n‑am găsit nicio vină vrednică de moarte sau de lanțuri. 30Mi s‑a adus
însă la cunoștință că [iudeii] au făcut o uneltire împotriva lui; l‑am trimis îndată la tine și le‑am poruncit
acuzatorilor să spună înaintea ta ce au împotriva lui. [Sănătate!]”
31Soldații, după cum li s‑a poruncit, l‑au luat pe Pavel și l‑au dus noaptea până la Antipatris. 32A doua zi, i‑au lăsat pe călăreți să‑l ducă mai departe, iar ei s‑au întors în fortăreață. 33Ajunși în Cezareea, călăreții i‑au înmânat procuratorului scrisoarea și i l‑au înfățișat și pe Pavel. 34După ce a citit scrisoarea, procuratorul a întrebat din ce provincie este Pavel. Când a aflat că este din Cilicia
, 35a zis: „Te
voi asculta când vor veni acuzatorii tăi.” Și a poruncit să fie închis în palatul
lui Irod.
