221„Fraților
și părinților, ascultați acum cuvântul meu de apărare față de voi!” 2Când au auzit că le vorbește în limba aramaică, au făcut mai multă liniște. El a continuat: 3„Eu
sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta. Am fost educat cu strictețe în
Legea strămoșească, la
picioarele lui Gamaliel
, și am fost
plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum
sunteți voi toți astăzi. 4Am
prigonit până la moarte această Cale, am legat și am aruncat în temniță bărbați și femei; 5marele‑preot și tot
sfatul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat de la
ei scrisori și pentru frații din Damasc și am plecat să‑i aduc legați la Ierusalim pe cei ce erau acolo, ca să fie pedepsiți.
6Pe drum
, când mă apropiam de Damasc, pe la amiază, o lumină puternică din cer a strălucit deodată în jurul meu. 7Am căzut la pământ și am auzit un glas care‑mi zicea: «Saule, Saule, de ce Mă prigonești?» 8«Cine ești, Doamne?», am răspuns eu. Și El mi‑a zis: «Eu sunt Isus din Nazaret, pe care‑L prigonești.» 9Cei
ce erau cu mine au văzut lumina [și au fost cuprinși de teamă], dar glasul Celui ce‑mi vorbea nu l‑au auzit. 10Atunci, am întrebat: «Ce să fac, Doamne?» «Ridică‑te», mi‑a răspuns Domnul, «du‑te în Damasc și acolo ți se va spune tot ce ți‑a fost rânduit să faci!» 11Cum nu vedeam nimic din pricina strălucirii acelei lumini, am ajuns în Damasc dus de mână de către cei ce erau cu mine.
12Un
anume Anania, bărbat evlavios după Lege, cu nume bun
printre toți iudeii
care locuiesc [în Damasc], 13a venit, a stat lângă mine și mi‑a zis: «Frate Saul, recapătă‑ți vederea!» Chiar în clipa aceea mi‑am recăpătat vederea și am putut să‑l văd. 14El mi‑a zis: «Dumnezeul
părinților noștri te‑a
ales să cunoști voia Lui, să‑L
15:8
vezi pe
Cel Drept și să
auzi cuvânt din gura Lui; 15căci
Îi vei fi martor înaintea tuturor oamenilor cu privire la cele pe care
le‑ai văzut și le‑ai auzit. 16Și acum, ce mai aștepți? Ridică‑te, primește botezul și fii spălat
de păcatele tale, chemând
Numele [Domnului]!»
17După ce
m‑am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în Templu, am căzut în extaz 18și L‑am
văzut pe Domnul, care‑mi zicea: «Repede! Ieși degrabă
din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine!» 19Și am zis: «Doamne, ei
știu că eu îi întemnițam și‑i băteam
prin sinagogi pe cei ce cred în Tine 20și că
, atunci când era vărsat sângele lui Ștefan, martorul Tău, eram și eu de față, încuviințând
și păzind hainele celor ce‑l omorau!» 21Iar El mi‑a zis: «Du‑te, căci
te voi trimite departe, la neamuri…»”
22Ei l‑au ascultat până la cuvântul acesta, iar apoi și‑au ridicat glasul, zicând: „Ia
de pe fața pământului pe un asemenea om! Nu merită să
trăiască!” 23Fiindcă ei strigau, își smulgeau hainele de pe ei și aruncau țărână în văzduh, 24tribunul a poruncit să‑l ducă pe Pavel în fortăreață și să fie cercetat sub lovituri de bici, ca să afle de ce strigau astfel împotriva lui. 25În timp ce‑l întindeau ca să fie biciuit, Pavel i‑a zis centurionului care era de față: „Vă
este îngăduit să bateți un cetățean roman care nici măcar nu a fost judecat?” 26Auzind aceasta, centurionul a mers să‑i dea de știre tribunului, zicând: „Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetățean roman.” 27Tribunul s‑a apropiat și i‑a zis lui Pavel: „Spune‑mi, ești cetățean roman?” „Da”, i‑a răspuns el. 28Tribunul a zis: „Eu am dobândit cetățenia aceasta cu o sumă mare de bani.” Pavel a spus: „Eu o am chiar prin naștere.” 29Îndată, cei ce urmau să‑l cerceteze l‑au lăsat în pace. Tribunului chiar i s‑a făcut teamă când a aflat că Pavel este cetățean roman, fiindcă îl ținuse legat.
Pavel, înaintea Sinedriului
30A doua zi, fiindcă voia să știe adevărul despre învinuirile pe care i le aduceau iudeii, l‑a dezlegat și a poruncit să se adune preoții de seamă și tot Sinedriul; apoi, l‑a adus pe Pavel și l‑a înfățișat înaintea lor.