231Pavel a privit țintă către Sinedriu și a zis: „Fraților, eu
am trăit cu conștiința curată înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta…” 2Marele‑preot Anania le‑a poruncit celor ce stăteau lângă el să‑l
lovească peste gură. 3Atunci, Pavel i‑a zis: „Te va lovi pe tine Dumnezeu, perete văruit! Tu stai și mă judeci după Lege și poruncești
să mă lovească împotriva Legii?” 4Cei ce stăteau lângă el i‑au zis: „Îndrăznești să‑l insulți pe marele‑preot al lui Dumnezeu?” 5Și Pavel a răspuns: „N‑am
știut, fraților, că este marele‑preot, căci este scris: Pe
mai‑marele poporului tău să nu‑l vorbești de rău.23:5 Ex. 22:28.”
6Pavel, știind că unii erau saduchei, iar alții farisei, a strigat în Sinedriu: „Fraților, eu
sunt fariseu, fiu de fariseu; din pricina nădejdii
în învierea morților sunt judecat!” 7Când a spus aceasta, s‑a iscat o ceartă între farisei și saduchei, iar adunarea s‑a dezbinat; 8căci
saducheii zic că nu există nici înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe toate. 9S‑a făcut o mare larmă, iar câțiva cărturari din gruparea fariseilor s‑au ridicat și au început o dezbatere aprinsă, zicând: „Noi nu găsim nimic rău
la omul acesta; dacă
i‑a vorbit un duh sau un înger
?” 10Fiindcă cearta se întețea, iar tribunul se temea ca nu cumva Pavel să fie sfâșiat de ei, le‑a poruncit soldaților să coboare, să‑l smulgă din mijlocul lor și să‑l ducă în fortăreață.
11În
noaptea următoare, Domnul i S‑a arătat lui Pavel și i‑a zis: „Curaj, [Pavele,] căci așa cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, la fel trebuie să mărturisești și în Roma!”
Pavel este dus la Cezareea
12Când s‑a făcut ziuă, iudeii au
uneltit și s‑au legat cu blestem să nu mănânce, nici să nu bea până când nu‑l vor omorî pe Pavel. 13Cei ce făcuseră uneltirea aceasta erau peste patruzeci. 14Ei au mers la preoții de seamă și la bătrâni și le‑au zis: „Noi ne‑am legat cu blestem să nu gustăm nimic până nu‑l vom omorî pe Pavel. 15Acum deci voi, împreună cu Sinedriul, cereți‑i tribunului să‑l aducă [mâine] înaintea voastră, ca și cum ați vrea să‑i cercetați mai amănunțit pricina! Noi suntem pregătiți să‑l ucidem înainte să ajungă el aici.” 16Auzind de această cursă, fiul surorii lui Pavel s‑a dus în fortăreață și i‑a dat de știre lui Pavel. 17Pavel l‑a chemat pe unul dintre centurioni și i‑a zis: „Condu‑l pe tânărul acesta la tribun, fiindcă are ceva să‑i spună!” 18Acesta l‑a luat, l‑a dus la tribun și a zis: „Prizonierul Pavel m‑a chemat și m‑a rugat să‑l aduc la tine pe acest tânăr, întrucât are ceva să‑ți spună.” 19Tribunul l‑a luat de mână, l‑a tras deoparte și l‑a întrebat: „Ce ai să‑mi spui?” 20El a răspuns: „Iudeii
s‑au sfătuit să te roage să‑l aduci mâine pe Pavel înaintea Sinedriului, ca și cum ar vrea să‑i cerceteze pricina mai amănunțit. 21Tu să nu le dai crezare, pentru că peste patruzeci dintre ei îl pândesc și s‑au legat cu blestem să nu mănânce și să nu bea nimic până nu‑l vor ucide; acum sunt pregătiți și așteaptă numai încuviințarea ta.” 22Tribunul l‑a lăsat pe tânăr să plece și i‑a poruncit: „Să nu spui nimănui că mi‑ai dezvăluit aceste lucruri.”
23Apoi, a chemat doi centurioni și le‑a zis: „Până la ceasul al treilea din noapte23:23 Ora 21., să pregătiți două sute de soldați, șaptezeci de călăreți și două sute de lăncieri ca să meargă până la Cezareea! 24Să fie și cai pentru Pavel, ca să încalece și să fie dus teafăr la procuratorul Felix!” 25Acestuia i‑a scris o scrisoare cu următoarele cuvinte: 26„Claudius Lisias către preaalesul procurator Felix, sănătate! 27Pe acest
bărbat iudeii l‑au prins și erau gata să‑l omoare, dar eu m‑am dus cu soldați și l‑am scos din mâinile lor, fiindcă am aflat că este cetățean roman. 28Întrucât am
vrut să știu pricina pentru care‑l învinuiau, l‑am dus înaintea Sinedriului lor. 29Am aflat că este învinuit
în legătură cu niște lucruri din Legea lor, dar
n‑am găsit nicio vină vrednică de moarte sau de lanțuri. 30Mi s‑a adus
însă la cunoștință că [iudeii] au făcut o uneltire împotriva lui; l‑am trimis îndată la tine și le‑am poruncit
acuzatorilor să spună înaintea ta ce au împotriva lui. [Sănătate!]”
31Soldații, după cum li s‑a poruncit, l‑au luat pe Pavel și l‑au dus noaptea până la Antipatris. 32A doua zi, i‑au lăsat pe călăreți să‑l ducă mai departe, iar ei s‑au întors în fortăreață. 33Ajunși în Cezareea, călăreții i‑au înmânat procuratorului scrisoarea și i l‑au înfățișat și pe Pavel. 34După ce a citit scrisoarea, procuratorul a întrebat din ce provincie este Pavel. Când a aflat că este din Cilicia
, 35a zis: „Te
voi asculta când vor veni acuzatorii tăi.” Și a poruncit să fie închis în palatul
lui Irod.
Pavel, la Cezareea
241După cinci
zile, a venit marele‑preot
Anania cu unii dintre bătrâni și cu un orator numit Tertullus și a făcut plângere la procurator împotriva lui Pavel. 2Pavel a fost chemat, iar Tertullus a început să‑l învinuiască, zicând: „Datorită ție, preaalesule Felix, ne bucurăm de o pace deplină și multe reforme s‑au făcut pentru neamul acesta prin grija ta. 3Întotdeauna și pretutindeni noi le‑am primit cu toată recunoștința. 4Dar, ca să nu te mai ostenesc, te rog, în bunătatea ta, să asculți puținele noastre cuvinte. 5Ne‑am dat seama
că omul acesta este o ciumă: stârnește răzvrătiri printre toți iudeii din toată lumea, este căpetenia sectei nazarinenilor 6și
a încercat să pângărească până și Templul. Dar noi am pus mâna pe el. [Am vrut să‑l judecăm
după Legea noastră, 7însă
a venit tribunul Lisias, l‑a smuls din mâinile noastre cu forța 8și le‑a poruncit
acuzatorilor lui să vină la tine.] Dacă‑l vei cerceta, tu însuți vei putea afla de la el toate lucrurile de care îl învinuim noi.” 9Iudeii i s‑au alăturat, susținând că așa stau lucrurile.
Apărarea lui Pavel înaintea procuratorului Felix
10Când procuratorul i‑a făcut semn să vorbească, Pavel a răspuns: „Fiindcă știu că de mulți ani ești judecător peste neamul acesta, mă voi apăra cu încredere. 11După cum poți afla tu însuți, n‑au trecut mai mult de douăsprezece zile de când am urcat la Ierusalim să
mă închin. 12Nu
m‑au găsit purtând discuții aprinse sau stârnind mulțimea nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate. 13Așa că nu ți‑ar putea dovedi lucrurile de care mă învinuiesc acum. 14Îți mărturisesc că slujesc Dumnezeului
părinților mei după Calea
pe care ei o numesc sectă; eu cred tot ce este scris în Lege
și în Profeți 15și am
aceeași nădejde în Dumnezeu pe care o au și ei – că
va fi o înviere a celor drepți și a celor nedrepți. 16De aceea mă
străduiesc să am tot timpul conștiința curată înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. 17După mai mulți ani, am
venit să fac milostenii neamului meu și să aduc jertfe. 18Tocmai atunci
m‑au găsit curățit în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă. 19Dar sunt niște iudei din Asia – aceștia
ar trebui să se înfățișeze înaintea ta și să mă învinuiască, dacă au ceva împotriva mea. 20Sau să spună aceștia de față ce nelegiuire au găsit în mine când am stat înaintea Sinedriului, 21în afară de cuvintele pe care le‑am strigat în mijlocul lor: «Pentru
învierea morților sunt eu judecat astăzi înaintea voastră!»”
22Felix, care știa în amănunt despre Cale, i‑a amânat, zicând: „Mă voi pronunța cu privire la pricina voastră când va veni tribunul
Lisias.” 23Și i‑a poruncit centurionului să‑l păzească [pe Pavel], dar să‑i lase puțină libertate și să nu oprească pe
nimeni dintre ai lui să‑i poarte de grijă [sau să vină la el].
Pavel stă de vorbă cu procuratorul Felix
24După câteva zile, a venit Felix cu soția sa, Drusila, care era iudeică; l‑a chemat pe Pavel și a ascultat despre credința în Hristos Isus. 25Dar, pe când vorbea Paveldespre dreptate, despre înfrânare și despre judecata viitoare, Felix s‑a îngrozit și a zis: „Acum du‑te; când voi mai avea timp, te voi chema.” 26Totodată, nădăjduia că Pavel îi va da bani
, de aceea trimitea și mai des să‑l cheme, ca să stea de vorbă cu el.
27După doi ani, lui Felix i‑a urmat Porcius Festus. Felix a vrut
să le facă iudeilor o favoare și l‑a lăsat pe Pavel în temniță.
251Festus a venit în provincia sa, iar după trei zile s‑a suit de la Cezareea la Ierusalim. 2Preoții de seamă
și mai‑marii iudeilor au adus plângere împotriva lui Pavel și l‑au rugat pe Festus 3să le facă o favoare și să‑l trimită pe Pavel la Ierusalim. Îi întindeau astfel
o cursă, ca să‑l omoare pe drum. 4Festus a răspuns că Pavel este ținut sub pază în Cezareea și că el însuși va merge acolo în curând. 5„Deci”, a zis el, „cei mai însemnați dintre voi să coboare împreună cu mine și, dacă
este ceva nepotrivit în omul acesta, să‑l învinuiască!”
6Festus a rămas între ei doar opt sau zece zile, apoi s‑a coborât la Cezareea. A doua zi a stat pe scaunul de judecată și a poruncit să fie adus Pavel. 7Când a sosit el, iudeii care veniseră din Ierusalim l‑au înconjurat și au adus împotriva lui multe
și grave învinuiri, pe care însă nu le puteau dovedi. 8În cuvântul său de apărare, Pavel a zis: „N‑am păcătuit cu nimic nici
împotriva Legii iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva cezarului.” 9Festus, care voia
să le facă iudeilor o favoare, i‑a răspuns lui Pavel: „Vrei
să urci la Ierusalim și acolo să fii judecat de mine pentru acestea?” 10Pavel a zis: „Eu stau înaintea instanței cezarului și de el trebuie să fiu judecat. Față de iudei n‑am săvârșit nicio nedreptate, cum știi foarte bine. 11Dacă
am făcut vreo nedreptate sau ceva vrednic de moarte, nu mă feresc să mor. Dar dacă nu este adevărat nimic din învinuirile acestora, nimeni nu poate să mă dea pe mâna lor. Fac apel la cezar
!” 12Atunci, Festus, după ce a stat de vorbă cu sfetnicii, a răspuns: „La cezar ai făcut apel, la cezar vei merge!”
Pavel, înaintea regelui Agripa al II‑lea
13După câteva zile, regele Agripa și Berenice au sosit la Cezareea, ca să‑l salute pe Festus. 14Fiindcă au rămas acolo mai multe zile, Festus i‑a povestit regelui cazul lui Pavel, zicând: „Felix a lăsat în temniță un
bărbat 15împotriva
căruia, când eram eu în Ierusalim, s‑au plâns preoții de seamă și bătrânii iudeilor, cerându‑mi să‑l osândesc. 16Le‑am
răspuns că la romani nu este obiceiul să fie predat un om învinuit înainte să stea față în față cu acuzatorii lui și să aibă prilejul de a răspunde la învinuiri. 17Ei au venit aici și, fără vreo altă amânare
, eu am stat a doua zi pe scaunul de judecată și am poruncit ca omul să fie adus. 18Când s‑au înfățișat, acuzatorii nu i‑au adus nicio vină din lucrurile rele pe care le bănuiam eu. 19Aveau cu el doar
controverse privitoare la religia lor și la un oarecare Isus, care a murit și despre care Pavel spune că este viu. 20Fiindcă nu știam ce să fac în privința acestei controverse, l‑am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim și să fie judecat acolo pentru aceste lucruri. 21Dar Pavel a cerut să rămână sub pază, ca să ajungă la judecata Maiestății Sale25:21 Gr. sebastós traduce lat. augustus, titlu onorific acordat împăraților romani. Aici și în vers. 25 titlul este folosit cu referire la Nero (54‑68 d.Hr.)., așa că am poruncit să fie păzit până îl voi trimite la cezar.” 22Agripa
i‑a zis lui Festus: „Aș vrea să‑l aud și eu pe omul acesta.” „Mâine”, a răspuns el, „îl vei auzi.”
23A doua zi, Agripa și Berenice au venit cu mare fast și au intrat în sala de judecată, împreună cu tribunii și cu bărbații cei mai de seamă ai cetății, iar la porunca lui Festus a fost adus Pavel. 24Festus a zis: „Rege Agripa și voi toți cei adunați împreună cu noi, uitați‑vă la omul acesta, de care toată
mulțimea iudeilor mi s‑a plâns și în Ierusalim, și aici, strigând că nu trebuie să
mai trăiască! 25Eu însă înțeleg că n‑a făcut
nimic vrednic de moarte, dar, fiindcă
el însuși a făcut apel la Augustus, am hotărât să‑l trimit. 26N‑am nimic temeinic de scris suveranului cu privire la el, de aceea l‑am adus înaintea voastră, și mai ales înaintea ta, rege Agripa, pentru ca în urma cercetării să am ce scrie. 27Căci mi se pare fără noimă să‑i trimit un întemnițat fără să arăt acuzele care i se aduc.”