Pavel, la Cezareea
241După cinci
zile, a venit marele‑preot
Anania cu unii dintre bătrâni și cu un orator numit Tertullus și a făcut plângere la procurator împotriva lui Pavel. 2Pavel a fost chemat, iar Tertullus a început să‑l învinuiască, zicând: „Datorită ție, preaalesule Felix, ne bucurăm de o pace deplină și multe reforme s‑au făcut pentru neamul acesta prin grija ta. 3Întotdeauna și pretutindeni noi le‑am primit cu toată recunoștința. 4Dar, ca să nu te mai ostenesc, te rog, în bunătatea ta, să asculți puținele noastre cuvinte. 5Ne‑am dat seama
că omul acesta este o ciumă: stârnește răzvrătiri printre toți iudeii din toată lumea, este căpetenia sectei nazarinenilor 6și
a încercat să pângărească până și Templul. Dar noi am pus mâna pe el. [Am vrut să‑l judecăm
după Legea noastră, 7însă
a venit tribunul Lisias, l‑a smuls din mâinile noastre cu forța 8și le‑a poruncit
acuzatorilor lui să vină la tine.] Dacă‑l vei cerceta, tu însuți vei putea afla de la el toate lucrurile de care îl învinuim noi.” 9Iudeii i s‑au alăturat, susținând că așa stau lucrurile.
Apărarea lui Pavel înaintea procuratorului Felix
10Când procuratorul i‑a făcut semn să vorbească, Pavel a răspuns: „Fiindcă știu că de mulți ani ești judecător peste neamul acesta, mă voi apăra cu încredere. 11După cum poți afla tu însuți, n‑au trecut mai mult de douăsprezece zile de când am urcat la Ierusalim să
mă închin. 12Nu
m‑au găsit purtând discuții aprinse sau stârnind mulțimea nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate. 13Așa că nu ți‑ar putea dovedi lucrurile de care mă învinuiesc acum. 14Îți mărturisesc că slujesc Dumnezeului
părinților mei după Calea
pe care ei o numesc sectă; eu cred tot ce este scris în Lege
și în Profeți 15și am
aceeași nădejde în Dumnezeu pe care o au și ei – că
va fi o înviere a celor drepți și a celor nedrepți. 16De aceea mă
străduiesc să am tot timpul conștiința curată înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. 17După mai mulți ani, am
venit să fac milostenii neamului meu și să aduc jertfe. 18Tocmai atunci
m‑au găsit curățit în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă. 19Dar sunt niște iudei din Asia – aceștia
ar trebui să se înfățișeze înaintea ta și să mă învinuiască, dacă au ceva împotriva mea. 20Sau să spună aceștia de față ce nelegiuire au găsit în mine când am stat înaintea Sinedriului, 21în afară de cuvintele pe care le‑am strigat în mijlocul lor: «Pentru
învierea morților sunt eu judecat astăzi înaintea voastră!»”
22Felix, care știa în amănunt despre Cale, i‑a amânat, zicând: „Mă voi pronunța cu privire la pricina voastră când va veni tribunul
Lisias.” 23Și i‑a poruncit centurionului să‑l păzească [pe Pavel], dar să‑i lase puțină libertate și să nu oprească pe
nimeni dintre ai lui să‑i poarte de grijă [sau să vină la el].
Pavel stă de vorbă cu procuratorul Felix
24După câteva zile, a venit Felix cu soția sa, Drusila, care era iudeică; l‑a chemat pe Pavel și a ascultat despre credința în Hristos Isus. 25Dar, pe când vorbea Paveldespre dreptate, despre înfrânare și despre judecata viitoare, Felix s‑a îngrozit și a zis: „Acum du‑te; când voi mai avea timp, te voi chema.” 26Totodată, nădăjduia că Pavel îi va da bani
, de aceea trimitea și mai des să‑l cheme, ca să stea de vorbă cu el.
27După doi ani, lui Felix i‑a urmat Porcius Festus. Felix a vrut
să le facă iudeilor o favoare și l‑a lăsat pe Pavel în temniță.