Pavel, la Cezareea
241După cinci
zile, a venit marele‑preot
Anania cu unii dintre bătrâni și cu un orator numit Tertullus și a făcut plângere la procurator împotriva lui Pavel. 2Pavel a fost chemat, iar Tertullus a început să‑l învinuiască, zicând: „Datorită ție, preaalesule Felix, ne bucurăm de o pace deplină și multe reforme s‑au făcut pentru neamul acesta prin grija ta. 3Întotdeauna și pretutindeni noi le‑am primit cu toată recunoștința. 4Dar, ca să nu te mai ostenesc, te rog, în bunătatea ta, să asculți puținele noastre cuvinte. 5Ne‑am dat seama
că omul acesta este o ciumă: stârnește răzvrătiri printre toți iudeii din toată lumea, este căpetenia sectei nazarinenilor 6și
a încercat să pângărească până și Templul. Dar noi am pus mâna pe el. [Am vrut să‑l judecăm
după Legea noastră, 7însă
a venit tribunul Lisias, l‑a smuls din mâinile noastre cu forța 8și le‑a poruncit
acuzatorilor lui să vină la tine.] Dacă‑l vei cerceta, tu însuți vei putea afla de la el toate lucrurile de care îl învinuim noi.” 9Iudeii i s‑au alăturat, susținând că așa stau lucrurile.
Apărarea lui Pavel înaintea procuratorului Felix
10Când procuratorul i‑a făcut semn să vorbească, Pavel a răspuns: „Fiindcă știu că de mulți ani ești judecător peste neamul acesta, mă voi apăra cu încredere. 11După cum poți afla tu însuți, n‑au trecut mai mult de douăsprezece zile de când am urcat la Ierusalim să
mă închin. 12Nu
m‑au găsit purtând discuții aprinse sau stârnind mulțimea nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate. 13Așa că nu ți‑ar putea dovedi lucrurile de care mă învinuiesc acum. 14Îți mărturisesc că slujesc Dumnezeului
părinților mei după Calea
pe care ei o numesc sectă; eu cred tot ce este scris în Lege
și în Profeți 15și am
aceeași nădejde în Dumnezeu pe care o au și ei – că
va fi o înviere a celor drepți și a celor nedrepți. 16De aceea mă
străduiesc să am tot timpul conștiința curată înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. 17După mai mulți ani, am
venit să fac milostenii neamului meu și să aduc jertfe. 18Tocmai atunci
m‑au găsit curățit în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă. 19Dar sunt niște iudei din Asia – aceștia
ar trebui să se înfățișeze înaintea ta și să mă învinuiască, dacă au ceva împotriva mea. 20Sau să spună aceștia de față ce nelegiuire au găsit în mine când am stat înaintea Sinedriului, 21în afară de cuvintele pe care le‑am strigat în mijlocul lor: «Pentru
învierea morților sunt eu judecat astăzi înaintea voastră!»”
22Felix, care știa în amănunt despre Cale, i‑a amânat, zicând: „Mă voi pronunța cu privire la pricina voastră când va veni tribunul
Lisias.” 23Și i‑a poruncit centurionului să‑l păzească [pe Pavel], dar să‑i lase puțină libertate și să nu oprească pe
nimeni dintre ai lui să‑i poarte de grijă [sau să vină la el].
Pavel stă de vorbă cu procuratorul Felix
24După câteva zile, a venit Felix cu soția sa, Drusila, care era iudeică; l‑a chemat pe Pavel și a ascultat despre credința în Hristos Isus. 25Dar, pe când vorbea Paveldespre dreptate, despre înfrânare și despre judecata viitoare, Felix s‑a îngrozit și a zis: „Acum du‑te; când voi mai avea timp, te voi chema.” 26Totodată, nădăjduia că Pavel îi va da bani
, de aceea trimitea și mai des să‑l cheme, ca să stea de vorbă cu el.
27După doi ani, lui Felix i‑a urmat Porcius Festus. Felix a vrut
să le facă iudeilor o favoare și l‑a lăsat pe Pavel în temniță.
251Festus a venit în provincia sa, iar după trei zile s‑a suit de la Cezareea la Ierusalim. 2Preoții de seamă
și mai‑marii iudeilor au adus plângere împotriva lui Pavel și l‑au rugat pe Festus 3să le facă o favoare și să‑l trimită pe Pavel la Ierusalim. Îi întindeau astfel
o cursă, ca să‑l omoare pe drum. 4Festus a răspuns că Pavel este ținut sub pază în Cezareea și că el însuși va merge acolo în curând. 5„Deci”, a zis el, „cei mai însemnați dintre voi să coboare împreună cu mine și, dacă
este ceva nepotrivit în omul acesta, să‑l învinuiască!”
6Festus a rămas între ei doar opt sau zece zile, apoi s‑a coborât la Cezareea. A doua zi a stat pe scaunul de judecată și a poruncit să fie adus Pavel. 7Când a sosit el, iudeii care veniseră din Ierusalim l‑au înconjurat și au adus împotriva lui multe
și grave învinuiri, pe care însă nu le puteau dovedi. 8În cuvântul său de apărare, Pavel a zis: „N‑am păcătuit cu nimic nici
împotriva Legii iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva cezarului.” 9Festus, care voia
să le facă iudeilor o favoare, i‑a răspuns lui Pavel: „Vrei
să urci la Ierusalim și acolo să fii judecat de mine pentru acestea?” 10Pavel a zis: „Eu stau înaintea instanței cezarului și de el trebuie să fiu judecat. Față de iudei n‑am săvârșit nicio nedreptate, cum știi foarte bine. 11Dacă
am făcut vreo nedreptate sau ceva vrednic de moarte, nu mă feresc să mor. Dar dacă nu este adevărat nimic din învinuirile acestora, nimeni nu poate să mă dea pe mâna lor. Fac apel la cezar
!” 12Atunci, Festus, după ce a stat de vorbă cu sfetnicii, a răspuns: „La cezar ai făcut apel, la cezar vei merge!”
Pavel, înaintea regelui Agripa al II‑lea
13După câteva zile, regele Agripa și Berenice au sosit la Cezareea, ca să‑l salute pe Festus. 14Fiindcă au rămas acolo mai multe zile, Festus i‑a povestit regelui cazul lui Pavel, zicând: „Felix a lăsat în temniță un
bărbat 15împotriva
căruia, când eram eu în Ierusalim, s‑au plâns preoții de seamă și bătrânii iudeilor, cerându‑mi să‑l osândesc. 16Le‑am
răspuns că la romani nu este obiceiul să fie predat un om învinuit înainte să stea față în față cu acuzatorii lui și să aibă prilejul de a răspunde la învinuiri. 17Ei au venit aici și, fără vreo altă amânare
, eu am stat a doua zi pe scaunul de judecată și am poruncit ca omul să fie adus. 18Când s‑au înfățișat, acuzatorii nu i‑au adus nicio vină din lucrurile rele pe care le bănuiam eu. 19Aveau cu el doar
controverse privitoare la religia lor și la un oarecare Isus, care a murit și despre care Pavel spune că este viu. 20Fiindcă nu știam ce să fac în privința acestei controverse, l‑am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim și să fie judecat acolo pentru aceste lucruri. 21Dar Pavel a cerut să rămână sub pază, ca să ajungă la judecata Maiestății Sale25:21 Gr. sebastós traduce lat. augustus, titlu onorific acordat împăraților romani. Aici și în vers. 25 titlul este folosit cu referire la Nero (54‑68 d.Hr.)., așa că am poruncit să fie păzit până îl voi trimite la cezar.” 22Agripa
i‑a zis lui Festus: „Aș vrea să‑l aud și eu pe omul acesta.” „Mâine”, a răspuns el, „îl vei auzi.”
23A doua zi, Agripa și Berenice au venit cu mare fast și au intrat în sala de judecată, împreună cu tribunii și cu bărbații cei mai de seamă ai cetății, iar la porunca lui Festus a fost adus Pavel. 24Festus a zis: „Rege Agripa și voi toți cei adunați împreună cu noi, uitați‑vă la omul acesta, de care toată
mulțimea iudeilor mi s‑a plâns și în Ierusalim, și aici, strigând că nu trebuie să
mai trăiască! 25Eu însă înțeleg că n‑a făcut
nimic vrednic de moarte, dar, fiindcă
el însuși a făcut apel la Augustus, am hotărât să‑l trimit. 26N‑am nimic temeinic de scris suveranului cu privire la el, de aceea l‑am adus înaintea voastră, și mai ales înaintea ta, rege Agripa, pentru ca în urma cercetării să am ce scrie. 27Căci mi se pare fără noimă să‑i trimit un întemnițat fără să arăt acuzele care i se aduc.”
Apărarea lui Pavel înaintea regelui Agripa al II‑lea
261Agripa i‑a zis lui Pavel: „Îți este îngăduit să te aperi.” Atunci, Pavel a întins mâna și a început să se apere astfel: 2„Mă socotesc fericit, rege Agripa, că pot să mă apăr astăzi înaintea ta cu privire la toate cele de care mă învinuiesc iudeii, 3căci tu cunoști foarte bine toate obiceiurile și disputele lor; de aceea, te rog să mă asculți cu răbdare.
4Viața mea, petrecută de la început, încă din tinerețe, în mijlocul neamului meu, în Ierusalim, le este cunoscută tuturor iudeilor. 5Ei mă știu de multă vreme și, dacă vor, pot da mărturie că am trăit după cea mai strictă grupare
a religiei noastre, ca fariseu. 6Și
acum sunt dat în judecată pentru nădejdea făgăduinței
pe care a făcut‑o Dumnezeu părinților noștri 7și pe care cele douăsprezece
seminții ale noastre, slujind cu râvnă lui Dumnezeu zi
și noapte, nădăjduiesc să o vadă împlinită. Pentru această nădejde
, o, rege, sunt învinuit eu de iudei! 8De ce vi se pare de necrezut că Dumnezeu învie morții? 9Și
eu credeam că trebuie să fac multe împotriva Numelui lui Isus din Nazaret, 10ceea ce
am și făcut în Ierusalim. După ce am primit autoritate de la
preoții de seamă, i‑am aruncat în temniță pe mulți sfinți, iar când erau osândiți la moarte, îmi dădeam votul împotriva lor. 11I‑am pedepsit adesea în toate sinagogile
și mă străduiam să‑i fac să hulească. În furia mea nebună împotriva lor, îi prigoneam până și în cetățile din afară26:11 Din afara Iudeei..
12Pentru aceasta
, am mers la Damasc cu autoritate și însărcinare de la preoții de seamă. 13Pe la amiază, o, rege, am văzut pe drum o lumină din cer, mai strălucitoare decât lumina soarelui, care ne‑a învăluit pe mine și pe cei ce mă însoțeau. 14Am căzut cu toții la pământ, iar eu am auzit un glas care‑mi zicea în limba aramaică: «Saule, Saule, de ce Mă prigonești? E în zadar să dai cu piciorul într‑o țepușă!» 15Eu am întrebat: «Cine ești, Doamne?» Și Domnul a zis: «Eu sunt Isus, pe care‑L prigonești. 16Dar ridică‑te și stai în picioare, căci pentru aceasta M‑am arătat ție: ca
să te rânduiesc slujitor și martor al celor pe care le‑ai văzut și al celor pe care ți le voi arăta! 17Eu te izbăvesc de poporul și de neamurile la
care te trimit, 18ca să
42:7Lc. 1:79In. 8:122Cor. 4:4Ef. 1:181Tes. 5:5
le deschizi ochii, să
5:8Col. 1:131Pt. 2:9,25
se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub stăpânirea Satanei la Dumnezeu și să
primească iertare de păcate și parte
împreună cu cei
sfințiți prin credința în Mine.»
19Și astfel, rege Agripa, n‑am fost neascultător față de vedenia cerească, 20ci, mai întâi celor din Damasc și din Ierusalim, apoi în tot ținutul Iudeei și neamurilor, le‑am
propovăduit să se pocăiască, să se întoarcă la Dumnezeu și să facă fapte
vrednice de pocăință. 21Iată de ce iudeii
au pus mâna pe mine în Templu și au încercat să mă omoare. 22Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns până în ziua aceasta să mărturisesc la mic și mare și nu spun altceva decât ce
au spus profeții și Moise
că se va împlini: 23anume că
Hristosul va pătimi și că
, fiind cel dintâi care va învia din morți, va
vesti lumină atât poporului, cât și neamurilor.”
24Pe când se apăra el astfel, Festus a zis cu glas tare: „Pavele, ești
2:13,14
4:10
nebun! Învățătura ta cea multă te face să dai în nebunie!” 25„Nu sunt nebun, preaalesule Festus”, a răspuns Pavel, „dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate și înțelepte. 26Regele știe aceste lucruri și de aceea îi vorbesc deschis, căci sunt convins că nimic nu i‑a rămas ascuns, fiindcă ele nu s‑au petrecut într‑un ungher. 27Crezi în profeți, rege Agripa? Știu că da.” 28Și Agripa i‑a zis lui Pavel: „Lesne mai vrei tu să mă convingi să devin creștin!” 29Pavel a răspuns: „Mai lesne sau mai cu anevoie
, eu mă rog lui Dumnezeu ca nu numai tu, ci toți cei ce mă ascultă astăzi să fie și ei cum sunt eu – desigur, fără lanțurile acestea.”
30Regele, procuratorul, Berenice și toți cei ce stătuseră împreună cu ei s‑au ridicat. 31Pe când se îndepărtau, vorbeau
unii cu alții, zicând: „Omul acesta n‑a făcut nimic vrednic de moarte sau de închisoare.” 32Agripa i‑a zis lui Festus: „Omul acesta putea fi eliberat dacă
n‑ar fi făcut apel la cezar.”