251Festus a venit în provincia sa, iar după trei zile s‑a suit de la Cezareea la Ierusalim. 2Preoții de seamă
și mai‑marii iudeilor au adus plângere împotriva lui Pavel și l‑au rugat pe Festus 3să le facă o favoare și să‑l trimită pe Pavel la Ierusalim. Îi întindeau astfel
o cursă, ca să‑l omoare pe drum. 4Festus a răspuns că Pavel este ținut sub pază în Cezareea și că el însuși va merge acolo în curând. 5„Deci”, a zis el, „cei mai însemnați dintre voi să coboare împreună cu mine și, dacă
este ceva nepotrivit în omul acesta, să‑l învinuiască!”
6Festus a rămas între ei doar opt sau zece zile, apoi s‑a coborât la Cezareea. A doua zi a stat pe scaunul de judecată și a poruncit să fie adus Pavel. 7Când a sosit el, iudeii care veniseră din Ierusalim l‑au înconjurat și au adus împotriva lui multe
și grave învinuiri, pe care însă nu le puteau dovedi. 8În cuvântul său de apărare, Pavel a zis: „N‑am păcătuit cu nimic nici
împotriva Legii iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva cezarului.” 9Festus, care voia
să le facă iudeilor o favoare, i‑a răspuns lui Pavel: „Vrei
să urci la Ierusalim și acolo să fii judecat de mine pentru acestea?” 10Pavel a zis: „Eu stau înaintea instanței cezarului și de el trebuie să fiu judecat. Față de iudei n‑am săvârșit nicio nedreptate, cum știi foarte bine. 11Dacă
am făcut vreo nedreptate sau ceva vrednic de moarte, nu mă feresc să mor. Dar dacă nu este adevărat nimic din învinuirile acestora, nimeni nu poate să mă dea pe mâna lor. Fac apel la cezar
!” 12Atunci, Festus, după ce a stat de vorbă cu sfetnicii, a răspuns: „La cezar ai făcut apel, la cezar vei merge!”
Pavel, înaintea regelui Agripa al II‑lea
13După câteva zile, regele Agripa și Berenice au sosit la Cezareea, ca să‑l salute pe Festus. 14Fiindcă au rămas acolo mai multe zile, Festus i‑a povestit regelui cazul lui Pavel, zicând: „Felix a lăsat în temniță un
bărbat 15împotriva
căruia, când eram eu în Ierusalim, s‑au plâns preoții de seamă și bătrânii iudeilor, cerându‑mi să‑l osândesc. 16Le‑am
răspuns că la romani nu este obiceiul să fie predat un om învinuit înainte să stea față în față cu acuzatorii lui și să aibă prilejul de a răspunde la învinuiri. 17Ei au venit aici și, fără vreo altă amânare
, eu am stat a doua zi pe scaunul de judecată și am poruncit ca omul să fie adus. 18Când s‑au înfățișat, acuzatorii nu i‑au adus nicio vină din lucrurile rele pe care le bănuiam eu. 19Aveau cu el doar
controverse privitoare la religia lor și la un oarecare Isus, care a murit și despre care Pavel spune că este viu. 20Fiindcă nu știam ce să fac în privința acestei controverse, l‑am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim și să fie judecat acolo pentru aceste lucruri. 21Dar Pavel a cerut să rămână sub pază, ca să ajungă la judecata Maiestății Sale25:21 Gr. sebastós traduce lat. augustus, titlu onorific acordat împăraților romani. Aici și în vers. 25 titlul este folosit cu referire la Nero (54‑68 d.Hr.)., așa că am poruncit să fie păzit până îl voi trimite la cezar.” 22Agripa
i‑a zis lui Festus: „Aș vrea să‑l aud și eu pe omul acesta.” „Mâine”, a răspuns el, „îl vei auzi.”
23A doua zi, Agripa și Berenice au venit cu mare fast și au intrat în sala de judecată, împreună cu tribunii și cu bărbații cei mai de seamă ai cetății, iar la porunca lui Festus a fost adus Pavel. 24Festus a zis: „Rege Agripa și voi toți cei adunați împreună cu noi, uitați‑vă la omul acesta, de care toată
mulțimea iudeilor mi s‑a plâns și în Ierusalim, și aici, strigând că nu trebuie să
mai trăiască! 25Eu însă înțeleg că n‑a făcut
nimic vrednic de moarte, dar, fiindcă
el însuși a făcut apel la Augustus, am hotărât să‑l trimit. 26N‑am nimic temeinic de scris suveranului cu privire la el, de aceea l‑am adus înaintea voastră, și mai ales înaintea ta, rege Agripa, pentru ca în urma cercetării să am ce scrie. 27Căci mi se pare fără noimă să‑i trimit un întemnițat fără să arăt acuzele care i se aduc.”