Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2019 (EDCR)
25

251Festus a venit în provincia sa, iar după trei zile s-a suit de la Cezareea la Ierusalim. 2Preoții de seamă

25:2
Vers. 15. Cap. 24:1.
și mai-marii iudeilor au adus plângere împotriva lui Pavel și l-au rugat pe Festus 3să le facă o favoare și să-l trimită pe Pavel la Ierusalim. Îi întindeau astfel
25:3
Cap. 23:12,15.
o cursă, ca să-l omoare pe drum. 4Festus a răspuns că Pavel este ținut sub pază în Cezareea și că el însuși va merge acolo în curând. 5„Deci”, a zis el, „cei mai însemnați dintre voi să coboare împreună cu mine și, dacă
25:5
Vers. 18. Cap. 18:14.
este ceva nepotrivit în omul acesta, să-l învinuiască!”

6Festus a rămas între ei doar opt sau zece zile, apoi s-a coborât la Cezareea. A doua zi a stat pe scaunul de judecată și a poruncit să fie adus Pavel. 7Când a sosit el, iudeii care veniseră din Ierusalim l-au înconjurat și au adus împotriva lui multe

25:7
Cap. 24:5,13.
și grave învinuiri, pe care însă nu le puteau dovedi. 8În cuvântul său de apărare, Pavel a zis: „N-am păcătuit cu nimic nici
25:8
Cap. 6:13;
împotriva Legii iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva cezarului.” 9Festus, care voia
25:9
Cap. 24:27.
să le facă iudeilor o favoare, i-a răspuns lui Pavel: „Vrei
25:9
Vers. 20.
să urci la Ierusalim și acolo să fii judecat de mine pentru acestea?” 10Pavel a zis: „Eu stau înaintea instanței cezarului și de el trebuie să fiu judecat. Față de iudei n-am săvârșit nicio nedreptate, cum știi foarte bine. 11Dacă
25:11
Vers. 25. Cap. 18:14;
am făcut vreo nedreptate sau ceva vrednic de moarte, nu mă feresc să mor. Dar dacă nu este adevărat nimic din învinuirile acestora, nimeni nu poate să mă dea pe mâna lor. Fac apel la cezar
25:11
Cap. 26:32;
!” 12Atunci, Festus, după ce a stat de vorbă cu sfetnicii, a răspuns: „La cezar ai făcut apel, la cezar vei merge!”

Pavel, înaintea regelui Agripa al II-lea

13După câteva zile, regele Agripa și Berenice au sosit la Cezareea, ca să-l salute pe Festus. 14Fiindcă au rămas acolo mai multe zile, Festus i-a povestit regelui cazul lui Pavel, zicând: „Felix a lăsat în temniță un

25:14
Cap. 24:27.
bărbat 15împotriva
25:15
Vers. 2,3.
căruia, când eram eu în Ierusalim, s-au plâns preoții de seamă și bătrânii iudeilor, cerându-mi să-l osândesc. 16Le-am
25:16
Vers. 4,5.
răspuns că la romani nu este obiceiul să fie predat un om învinuit înainte să stea față în față cu acuzatorii lui și să aibă prilejul de a răspunde la învinuiri. 17Ei au venit aici și, fără vreo altă amânare
25:17
Vers. 6.
, eu am stat a doua zi pe scaunul de judecată și am poruncit ca omul să fie adus. 18Când s-au înfățișat, acuzatorii nu i-au adus nicio vină din lucrurile rele pe care le bănuiam eu. 19Aveau cu el doar
25:19
Cap. 18:15;
controverse privitoare la religia lor și la un oarecare Isus, care a murit și despre care Pavel spune că este viu. 20Fiindcă nu știam ce să fac în privința acestei controverse, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim și să fie judecat acolo pentru aceste lucruri. 21Dar Pavel a cerut să rămână sub pază, ca să ajungă la judecata Maiestății Sale25:21 Gr. sebastós traduce lat. augustus, titlu onorific acordat împăraților romani. Aici și în vers. 25 titlul este folosit cu referire la Nero (54-68 d.Hr.), așa că am poruncit să fie păzit până îl voi trimite la cezar.” 22Agripa
25:22
Cap. 9:15.
i-a zis lui Festus: „Aș vrea să-l aud și eu pe omul acesta.” „Mâine”, a răspuns el, „îl vei auzi.”

23A doua zi, Agripa și Berenice au venit cu mare fast și au intrat în sala de judecată, împreună cu tribunii și cu bărbații cei mai de seamă ai cetății, iar la porunca lui Festus a fost adus Pavel. 24Festus a zis: „Rege Agripa și voi toți cei adunați împreună cu noi, uitați-vă la omul acesta, de care toată

25:24
Vers. 2,3,7.
mulțimea iudeilor mi s-a plâns și în Ierusalim, și aici, strigând că nu trebuie să
25:24
Cap. 22:22.
mai trăiască! 25Eu însă înțeleg că n-a făcut
25:25
Cap. 23:9,29;
nimic vrednic de moarte, dar, fiindcă
25:25
Vers. 11,12.
el însuși a făcut apel la Augustus, am hotărât să-l trimit. 26N-am nimic temeinic de scris suveranului cu privire la el, de aceea l-am adus înaintea voastră, și mai ales înaintea ta, rege Agripa, pentru ca în urma cercetării să am ce scrie. 27Căci mi se pare fără noimă să-i trimit un întemnițat fără să arăt acuzele care i se aduc.”

26

Apărarea lui Pavel înaintea regelui Agripa al II-lea

261Agripa i-a zis lui Pavel: „Îți este îngăduit să te aperi.” Atunci, Pavel a întins mâna și a început să se apere astfel: 2„Mă socotesc fericit, rege Agripa, că pot să mă apăr astăzi înaintea ta cu privire la toate cele de care mă învinuiesc iudeii, 3căci tu cunoști foarte bine toate obiceiurile și disputele lor; de aceea, te rog să mă asculți cu răbdare.

4Viața mea, petrecută de la început, încă din tinerețe, în mijlocul neamului meu, în Ierusalim, le este cunoscută tuturor iudeilor. 5Ei mă știu de multă vreme și, dacă vor, pot da mărturie că am trăit după cea mai strictă grupare

26:5
Cap. 22:3;
a religiei noastre, ca fariseu. 6Și
26:6
Cap. 23:6.
acum sunt dat în judecată pentru nădejdea făgăduinței
26:6
Cap. 13:32.
pe care a făcut-o Dumnezeu părinților noștri 7și pe care cele douăsprezece
26:7
Iac. 1:1
seminții ale noastre, slujind cu râvnă lui Dumnezeu zi
26:7
Lc. 2:371Tes. 3:101Tim. 5:5
și noapte, nădăjduiesc să o vadă împlinită. Pentru această nădejde
26:7
Flp. 3:11
, o, rege, sunt învinuit eu de iudei! 8De ce vi se pare de necrezut că Dumnezeu învie morții? 9Și
26:9
In. 16:21Tim. 1:13
eu credeam că trebuie să fac multe împotriva Numelui lui Isus din Nazaret, 10ceea ce
26:10
Cap. 8:3.
am și făcut în Ierusalim. După ce am primit autoritate de la
26:10
Cap. 9:14,21;
preoții de seamă, i-am aruncat în temniță pe mulți sfinți, iar când erau osândiți la moarte, îmi dădeam votul împotriva lor. 11I-am pedepsit adesea în toate sinagogile
26:11
Cap. 22:19.
și mă străduiam să-i fac să hulească. În furia mea nebună împotriva lor, îi prigoneam până și în cetățile din afară26:11 Din afara Iudeei..

12Pentru aceasta

26:12
Cap. 9:3;
, am mers la Damasc cu autoritate și însărcinare de la preoții de seamă. 13Pe la amiază, o, rege, am văzut pe drum o lumină din cer, mai strălucitoare decât lumina soarelui, care ne-a învăluit pe mine și pe cei ce mă însoțeau. 14Am căzut cu toții la pământ, iar eu am auzit un glas care-mi zicea în limba aramaică: «Saule, Saule, de ce Mă prigonești? E în zadar să dai cu piciorul într-o țepușă!» 15Eu am întrebat: «Cine ești, Doamne?» Și Domnul a zis: «Eu sunt Isus, pe care-L prigonești. 16Dar ridică-te și stai în picioare, căci pentru aceasta M-am arătat ție: ca
26:16
Cap. 22:15.
să te rânduiesc slujitor și martor al celor pe care le-ai văzut și al celor pe care ți le voi arăta! 17Eu te izbăvesc de poporul și de neamurile la
26:17
Cap. 22:21.
care te trimit, 18ca să
26:18
Is. 35:5
42:7Lc. 1:79In. 8:122Cor. 4:4Ef. 1:181Tes. 5:5
le deschizi ochii, să
26:18
2Cor. 6:14Ef. 4:18
5:8Col. 1:131Pt. 2:9,25
se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub stăpânirea Satanei la Dumnezeu și să
26:18
Lc. 1:77
primească iertare de păcate și parte
26:18
Ef. 1:11Col. 1:12
împreună cu cei
26:18
Cap. 20:32.
sfințiți prin credința în Mine.»

19Și astfel, rege Agripa, n-am fost neascultător față de vedenia cerească, 20ci, mai întâi celor din Damasc și din Ierusalim, apoi în tot ținutul Iudeei și neamurilor, le-am

26:20
Cap. 9:20,22,29;
propovăduit să se pocăiască, să se întoarcă la Dumnezeu și să facă fapte
26:20
Mt. 3:8
vrednice de pocăință. 21Iată de ce iudeii
26:21
Cap. 21:30,31.
au pus mâna pe mine în Templu și au încercat să mă omoare. 22Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns până în ziua aceasta să mărturisesc la mic și mare și nu spun altceva decât ce
26:22
Cap. 24:14;
au spus profeții și Moise
26:22
In. 5:46
că se va împlini: 23anume că
26:23
Lc. 24:26,46
Hristosul va pătimi și că
26:23
1Cor. 15:20Col. 1:18Ap. 1:5
, fiind cel dintâi care va învia din morți, va
26:23
Lc. 2:32
vesti lumină atât poporului, cât și neamurilor.”

24Pe când se apăra el astfel, Festus a zis cu glas tare: „Pavele, ești

26:24
2Rg. 9:11In. 10:201Cor. 1:23
2:13,14
4:10
nebun! Învățătura ta cea multă te face să dai în nebunie!” 25„Nu sunt nebun, preaalesule Festus”, a răspuns Pavel, „dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate și înțelepte. 26Regele știe aceste lucruri și de aceea îi vorbesc deschis, căci sunt convins că nimic nu i-a rămas ascuns, fiindcă ele nu s-au petrecut într-un ungher. 27Crezi în profeți, rege Agripa? Știu că da.” 28Și Agripa i-a zis lui Pavel: „Lesne mai vrei tu să mă convingi să devin creștin!” 29Pavel a răspuns: „Mai lesne sau mai cu anevoie
26:29
1Cor. 7:7
, eu mă rog lui Dumnezeu ca nu numai tu, ci toți cei ce mă ascultă astăzi să fie și ei cum sunt eu – desigur, fără lanțurile acestea.”

30Regele, procuratorul, Berenice și toți cei ce stătuseră împreună cu ei s-au ridicat. 31Pe când se îndepărtau, vorbeau

26:31
Cap. 23:9,29;
unii cu alții, zicând: „Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de închisoare.” 32Agripa i-a zis lui Festus: „Omul acesta putea fi eliberat dacă
26:32
Cap. 25:11.
n-ar fi făcut apel la cezar.”

27

Plecarea lui Pavel la Roma

271După ce s-a luat hotărârea

27:1
Cap. 25:12,25.
să plecăm pe mare în Italia, Pavel și alți câțiva întemnițați au fost predați în grija unui centurion numit Iulius, din cohorta Augusta. 2Ne-am îmbarcat pe o corabie de la Adramitis, care urma să navigheze de-a lungul coastei Asiei, și am ieșit în larg. Cu noi era și Aristarh
27:2
Cap. 19:29.
, un macedonean din Tesalonic. 3A doua zi am ajuns la Sidon, iar Iulius, care îl trata
27:3
Cap. 24:23;
pe Pavel cu omenie, i-a îngăduit să meargă la prieteni ca să primească îngrijiri. 4După ce am plecat de acolo, am plutit la adăpostul insulei Cipru, pentru că vânturile erau potrivnice. 5După ce am străbătut marea prin dreptul Ciliciei și Pamfiliei, am ajuns la Mira, în Licia. 6Acolo, centurionul a găsit o corabie din Alexandria care mergea spre Italia și ne-a urcat în ea. 7Timp de mai multe zile am navigat încet și am ajuns cu greu aproape de Cnidos; fiindcă vântul potrivnic nu contenea, am plutit la adăpostul insulei Creta, pe lângă Salmone. 8Am trecut anevoie pe lângă ea și am ajuns într-un loc numit Limanuri Bune, de care era aproape cetatea Lasaia.

9Trecuse destul de multă vreme și călătoria pe mare devenea primejdioasă, pentru că

27:9
Lev. 23:27,29
trecuse chiar și postul27:9 Este vorba despre postul asociat cu Sărbătoarea Ispășirii (Yom Kippur), ținută la începutul lunii octombrie. În Antichitate, navigația pe Marea Mediterană era considerată nesigură după 15 septembrie.. De aceea, Pavel le-a dat un sfat, 10zicând: „Oameni buni, după cum văd eu, călătoria va fi cu vătămare și cu multă pagubă nu doar pentru încărcătură și corabie, ci și pentru viețile noastre.” 11Dar centurionul s-a încrezut mai mult în căpitan și în proprietarul corabiei decât în spusele lui Pavel. 12Și fiindcă limanul nu era prielnic pentru iernat, cei mai mulți au fost de părere să plece de acolo pentru ca, dacă va fi cu putință, să ajungă să ierneze la Fenix, un liman al Cretei, cu vedere spre nord-vest și sud-vest.

Furtuna

13Începuse să sufle ușor vântul din sud și, crezând că pot ajunge la țintă, au ridicat ancorele și s-au ținut de coasta Cretei. 14Dar nu după multă vreme, s-a dezlănțuit asupra insulei un vânt aducător de furtună, numit Eurachilon. 15Deoarece corabia a fost învăluită și n-a mai putut ține piept vântului, ne-am lăsat purtați în derivă. 16Trecând repede la adăpostul unei insule numite Cauda, abia am putut să legăm strâns barca de salvare. 17După ce au ridicat-o, au folosit funii pentru a încinge corabia pe dedesubt și, de teamă să nu eșueze spre Sirtis27:17 Golf pe coasta libiană, aproape de Cirenaica, foarte temut de corăbieri din cauza nisipurilor mișcătoare a căror schimbare creștea riscul de naufragiu., au coborât pânzele și s-au lăsat duși de vânt. 18Fiindcă eram bătuți foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce încărcătura peste bord, 19iar a treia zi au aruncat cu mâinile lor și uneltele corabiei

27:19
Iona 1:5
. 20Soarele și stelele nu s-au văzut mai multe zile, iar furtuna care ne împresura era așa de cumplită, încât pierduserăm orice speranță de scăpare.

21Fiindcă nu mâncaseră de multă vreme, Pavel s-a ridicat în mijlocul lor și a zis: „Oameni buni, trebuia să mă ascultați și să nu fi plecat cu corabia din Creta, și ați fi fost scutiți de această vătămare și de pagube. 22Acum, vă sfătuiesc să prindeți curaj, pentru că nu se va pierde nicio viață, ci numai corabia. 23Un înger

27:23
Cap. 23:11.
al Dumnezeului căruia
27:23
Dan. 6:16Rom. 1:92Tim. 1:3
Îi aparțin și pe care-L slujesc mi s-a arătat azi-noapte 24și mi-a zis: «Nu te teme, Pavele! Tu trebuie să te înfățișezi înaintea cezarului și iată că Dumnezeu ți i-a dăruit pe toți cei ce călătoresc împreună cu tine.» 25De aceea, oameni buni, prindeți curaj, căci
27:25
Lc. 1:45Rom. 4:20,212Tim. 1:12
am încredere în Dumnezeu că va fi așa cum mi s-a spus! 26Dar trebuie să dăm peste o insulă
27:26
Cap. 28:1.
.”

Naufragiul

27În a paisprezecea noapte de când eram purtați pe Marea Adriatică, pe la miezul nopții, corăbierii au bănuit că pământul este aproape. 28Au măsurat adâncimea apei și au găsit douăzeci de stânjeni27:28 Un stânjen marin = 1,85 m.; au mers puțin mai departe, au măsurat din nou și au găsit cincisprezece stânjeni. 29De teamă să nu eșueze în locuri stâncoase, au lăsat patru ancore la pupa și se rugau să se facă ziuă. 30Dar cum corăbierii încercau să fugă de pe corabie și coborau barca de salvare la apă, pe motiv că trebuie să lase în jos ancorele de la proră, 31Pavel le-a zis centurionului și soldaților: „Dacă oamenii aceștia nu rămân în corabie, nu puteți fi salvați!” 32Atunci, soldații au tăiat funiile bărcii și au lăsat-o să cadă.

33Înainte de ivirea zorilor, Pavel i-a îndemnat pe toți să mănânce, zicând: „Astăzi este a paisprezecea zi de când vegheați fără încetare și n-ați mâncat nimic. 34De aceea, vă îndemn să mâncați, căci lucrul acesta este pentru salvarea voastră, și niciun

27:34
1Rg. 1:52Mt. 10:30Lc. 12:7
21:18
fir de păr din cap nu vi se va pierde.” 35După ce a spus aceste cuvinte, a luat pâine, I-a
27:35
1Sam. 9:13Mt. 15:36Mc. 8:6In. 6:111Tim. 4:3,4
mulțumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt-o și a început să mănânce. 36Atunci, toți au prins curaj și au mâncat și ei. 37În corabie eram în total două sute șaptezeci și șase de suflete
27:37
Cap. 2:41;
. 38După ce s-au săturat, au ușurat corabia aruncând grâul în mare.

39Când s-a făcut ziuă, n-au recunoscut ținutul, dar au zărit un golf care avea țărmul nisipos și au hotărât să îndrepte corabia într-acolo, dacă era cu putință. 40Au tăiat ancorele și le-au dat drumul în mare; au slăbit în același timp funiile cârmelor27:40 Corăbiile antice aveau două cârme (gr. pēdália), sub forma unor vâsle mari, de o parte și de alta a prorei, care puteau fi manevrate de un singur om., apoi au ridicat pânza din față în bătaia vântului și s-au îndreptat spre țărm. 41Au dat însă peste un banc de nisip și corabia s-a împotmolit

27:41
2Cor. 11:25
; în vreme ce prora s-a înțepenit în nisip și a rămas nemișcată, pupa a început să se sfărâme sub loviturile valurilor. 42Soldații aveau de gând să-i omoare pe întemnițați, ca să nu scape vreunul înot. 43Centurionul însă, care voia să-l salveze pe Pavel, le-a împiedicat planul. A poruncit ca cei ce pot înota să sară primii peste bord și să se îndrepte spre țărm, 44iar ceilalți să scape cum pot: unii pe scânduri, iar alții pe bucăți de corabie. Așa s-a făcut că au
27:44
Vers. 22.
ajuns toți teferi la țărm.