Vindecarea ologului din naștere
31Petru și Ioan urcau spre
Templu la ceasul al nouălea, care era ceasul rugăciunii
. 2Acolo era
un om olog din naștere, pe care‑l purtau și îl puneau în fiecare zi la poarta Templului numită Frumoasă, ca să
le ceară milostenie celor ce intrau în Templu. 3Văzându‑i pe Petru și pe Ioan că urmau să intre în Templu, le‑a cerut milostenie. 4Petru, ca și Ioan, l‑a privit țintă și i‑a zis: „Uită‑te la noi!” 5Și el îi privea cu atenție, așteptând să primească ceva de la ei. 6Petru i‑a zis: „Nu am nici argint, nici aur, dar ce am, aceea îți dau: în
Numele lui Isus Hristos din Nazaret, ridică‑te și umblă!” 7Și l‑a prins de mâna dreaptă și l‑a ridicat. Îndată i s‑au întărit tălpile și gleznele, 8a sărit
în picioare și a început să umble, apoi a intrat cu ei în Templu, umblând, sărind și lăudându‑L pe Dumnezeu. 9Tot poporul l‑a
văzut umblând și lăudându‑L pe Dumnezeu. 10Îl cunoșteau că era cel ce stătea
la Poarta Frumoasă a Templului ca să ceară milostenie, și au fost cuprinși de înfiorare și de uimire pentru ce i se întâmplase.
Cuvântarea lui Petru în porticul lui Solomon
11Fiindcă el se ținea de Petru și de Ioan, tot poporul, uimit, a alergat către ei în porticul numit
al lui Solomon. 12Când a văzut aceasta, Petru a vorbit poporului astfel: „Bărbați israeliți, de ce vă mirați de lucrul acesta și de ce ne priviți stăruitor, ca și cum prin puterea sau evlavia noastră l‑am făcut să umble? 13Dumnezeul
lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov, Dumnezeul părinților noștri3:13 Ex. 3:6,15. L‑a proslăvit
12:16
17:1
pe Robul
49:5,6
52:13
53:11
Său Isus, pe care voi L‑ați predat
și L‑ați tăgăduit înaintea lui Pilat, măcar că acela avea de gând să‑I dea drumul. 14Voi L‑ați
tăgăduit pe Cel
Sfânt și Drept
și ați cerut să vi se dăruiască un ucigaș. 15L‑ați omorât pe Întemeietorul3:15 În textele grecești clasice, gr. archēgós (înrudit cu gr. archḗ, „început”) este folosit atât cu înțelesul de „întemeietor”, „pionier”, „deschizător de drumuri”, cât și cu sensul de „conducător”. Același termen, în cap. 5:31. vieții, pe
care Dumnezeu L‑a înviat din morți; noi
suntem martori ai Lui. 16Prin credința în
Numele lui Isus, Numele Său l‑a întărit pe acesta pe care‑l vedeți și‑l cunoașteți; credința care vine prin El i‑a dat omului acestuia o sănătate deplină în fața voastră, a tuturor.
17Acum, fraților, știu că voi, la fel ca mai‑marii voștri, din
neștiință ați făcut așa. 18Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise
mai dinainte prin
53:5Dan. 9:261Pt. 1:10,11
gura tuturor profeților – că Hristosul Său va pătimi. 19Pocăiți‑vă, așadar,
și întoarceți‑vă, ca să vi se șteargă păcatele, 20așa încât să vină de la Domnul vremuri de înviorare și să‑L trimită pe Cel dinainte rânduit pentru voi: pe Isus Hristos, 21pe
care cerul trebuie să‑L primească până la vremea restaurării
tuturor lucrurilor, despre care a
vorbit Dumnezeu prin gura sfinților Săi profeți din vremuri străvechi! 22Moise le‑a zis [părinților noștri]: Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre frații voștri un profet
ca mine; pe el să‑l ascultați în tot ce vă va spune! 23Și oricine nu‑l va asculta pe acel profet să fie nimicit din mijlocul poporului.3:23 Dt. 18:15,18,19. 24De asemenea, toți profeții, de la Samuel la cei de după el, au vorbit și au vestit aceste zile. 25Voi
sunteți fiii profeților și ai legământului pe care l‑a făcut Dumnezeu cu părinții noștri, când i‑a zis lui Avraam: Prin seminția
ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului.3:25 Gen. 12:3; 18:18; 22:18; 26:4; 28:14. 26După ce L‑a ridicat3:26 Gr. anístēmi are aici sensul de „a pune în funcție”. Vezi folosirea lui în Dt. 18:15,18 (Septuaginta), unde este promisă ridicarea unui profet asemenea lui Moise. pe Robul Său [Isus], Dumnezeu L‑a trimis
mai întâi la voi
, ca să vă binecuvânteze, dacă vă veți întoarce
fiecare de la răutățile voastre.”
Petru și Ioan înaintea Sinedriului
41Pe când vorbeau ei poporului, au venit peste ei preoții, căpitanul gărzii Templului și saducheii, 2furioși
că învățau poporul și vesteau învierea din morți în Isus. 3Au pus mâna pe ei și i‑au aruncat în temniță până a doua zi, căci se înserase. 4Însă mulți dintre cei ce auziseră cuvântul au crezut, iar numărul bărbaților credincioși s‑a ridicat la aproape cinci mii.
5A doua zi, mai‑marii poporului, bătrânii și cărturarii s‑au adunat la Ierusalim 6împreună cu marele‑preot Ana
18:13
, cu Caiafa, Ioan, Alexandru și toți cei din neamul marilor‑preoți. 7I‑au pus pe Petru și Ioan în mijlocul lor și i‑au întrebat: „Cu
ce putere sau în numele cui ați făcut voi lucrul acesta?” 8Atunci
Petru, plin de Duhul Sfânt, le‑a zis: „Mai‑mari ai poporului și bătrâni [ai lui Israel]! 9Fiindcă suntem cercetați astăzi pentru o binefacere făcută unui om bolnav (prin cine a fost el vindecat), 10să știți voi toți și întreg poporul lui Israel: omul acesta se înfățișează înaintea voastră sănătos în
Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe
care voi L‑ați răstignit, dar pe care Dumnezeu L‑a înviat din morți. 11El
este piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns în capul unghiului. 12În nimeni altul nu este mântuire, căci nu
este sub cer niciun alt nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.”
13Văzând ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan și dându‑și seama
că erau oameni neînvățați și de rând, s‑au mirat și au înțeles că fuseseră cu Isus. 14Dar, fiindcă‑l vedeau stând în picioare lângă
ei pe omul care fusese vindecat, n‑au putut zice nimic împotrivă. 15Le‑au poruncit să iasă din Sinedriu și s‑au sfătuit între ei, 16zicând: „Ce
să le facem acestor oameni? Căci toți locuitorii Ierusalimului știu
că prin ei s‑a făcut o minune vădită și n‑o putem tăgădui. 17Dar, ca să nu se răspândească și mai mult vestea în popor, să‑i amenințăm să nu mai vorbească nimănui în numele acesta!” 18După ce i‑au chemat
, le‑au poruncit să nu mai vorbească și să nu mai învețe cu niciun chip în Numele lui Isus. 19Drept răspuns, Petru și Ioan le‑au zis: „Judecați voi dacă
este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu, 20căci
nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și am auzit!” 21I‑au amenințat din nou și i‑au lăsat să plece, neștiind cum să‑i pedepsească din cauza
poporului, fiindcă
toți Îl slăveau pe Dumnezeu pentru cele petrecute. 22Căci omul cu care se făcuse această minune de vindecare avea peste patruzeci de ani.
Rugăciunea bisericii din Ierusalim
23După
ce li s‑a dat drumul, ei au venit la ai lor și le‑au istorisit ce le spuseseră preoții de seamă și bătrânii. 24Când au auzit ei aceste lucruri, și‑au ridicat într‑un cuget glasul către Dumnezeu și au zis: „Stăpâne [Doamne], Tu, care
ai făcut cerul, pământul, marea și tot ce este în ele, 25Tu ai zis prin Duhul Sfânt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău:
De ce s‑au întărâtat neamurile
și popoarele au făcut planuri deșarte?
26Împărații pământului s‑au ridicat,
domnitorii s‑au adunat laolaltă
împotriva Domnului și împotriva Unsului Său.4:26 Ps. 2:1‑2 (Septuaginta).
27Într‑adevăr23:1,8
, împotriva Robului Tău celui sfânt
, Isus, pe
care L‑ai uns, s‑au adunat în cetatea aceasta Irod și Ponțiu Pilat , împreună cu neamurile și mulțimile lui Israel, 28ca
să facă ceea ce mâna Ta și sfatul Tău hotărâseră mai înainte. 29Și acum, Doamne, uită‑Te la amenințările lor, dă‑le putere robilor Tăi să
poată vesti Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala 30și întinde‑Ți mâna, ca
să se facă vindecări, semne și minuni prin
Numele Robului
Tău celui sfânt, Isus!” 31După ce s‑au rugat ei, s‑a
cutremurat locul unde erau adunați; toți s‑au umplut de Duhul Sfânt și
vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.
Unitatea bisericii din Ierusalim
32Mulțimea credincioșilor era
o inimă și un suflet și niciunul
nu zicea că averea proprie este a lui, ci pe toate le aveau în comun. 33Apostolii mărturiseau cu multă
putere despre
învierea Domnului Isus și un mare
har era peste toți. 34Nu era niciun nevoiaș printre ei, fiindcă cei
care aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau prețul celor vândute 35și‑l
puneau la picioarele apostolilor, apoi
se împărțea fiecăruia după cum avea nevoie.
Anania și Safira
36Iosif, numit de apostoli și Barnaba, care înseamnă „fiul mângâierii”, un levit de neam din Cipru, 37a vândut un ogor pe care‑l avea
, a adus banii și i‑a pus la picioarele apostolilor.
51Dar un om numit Anania, împreună cu Safira, soția lui, a vândut un ogor 2și
a păstrat o parte din preț cu știrea soției lui. Apoi a adus cealaltă parte și a pus‑o la picioarele apostolilor. 3Petru
i‑a zis: „Anania, de ce ți‑a
umplut Satana inima ca să‑L minți pe Duhul Sfânt și să păstrezi o parte din prețul ogorului? 4Dacă nu‑l vindeai, nu rămânea al tău? Și după ce l‑ai vândut, nu rămâneau banii în stăpânirea ta? Cum de ți‑ai pus în gând să faci acest lucru? Nu pe oameni i‑ai mințit, ci pe Dumnezeu.” 5Când a auzit aceste cuvinte, Anania a căzut
și și‑a dat sufletul. O mare frică i‑a cuprins pe toți cei ce ascultau aceste lucruri. 6Tinerii s‑au ridicat, l‑au
acoperit, l‑au dus afară și l‑au îngropat.
7Cam după trei ceasuri a intrat și soția lui, fără să știe ce se întâmplase. 8Petru i‑a zis: „Spune‑mi, cu atât ați vândut ogorul?” Ea a răspuns: „Da, cu atât.” 9Atunci, Petru i‑a zis: „Cum de v‑ați învoit să‑L
ispitiți pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor ce l‑au îngropat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor duce și pe tine!” 10Ea
a căzut dintr‑odată la picioarele lui și și‑a dat sufletul. Când au intrat tinerii, au găsit‑o moartă; au scos‑o afară și au îngropat‑o lângă bărbatul ei. 11O
mare frică a cuprins toată biserica și pe toți cei ce au auzit aceste lucruri.
Lucrarea apostolilor
12Prin
mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în popor. Fiind toți
într‑un cuget, se adunau în porticul lui Solomon 13și
12:42
19:38
niciunul dintre ceilalți nu cuteza să li se alăture; dar
poporul îi lăuda mult. 14Mulțimea celor ce credeau în Domnul, bărbați și femei, se mărea tot mai mult, 15încât îi scoteau pe bolnavi pe ulițe și îi puneau pe paturi și pe rogojini, pentru ca, atunci când
avea să treacă Petru, măcar umbra lui să se oprească peste vreunul dintre ei. 16Se adunau la Ierusalim și mulțimi din cetățile vecine, aducând bolnavi și oameni chinuiți
de duhuri necurate, și toți se vindecau.
Întemnițarea și eliberarea apostolilor
17Atunci
, marele‑preot și toți cei ce erau împreună cu el, adică gruparea saducheilor, s‑au ridicat plini de invidie, 18au
pus mâna pe apostoli și i‑au aruncat în temniță. 19Dar în timpul nopții, un înger
al Domnului a deschis ușile temniței, i‑a scos afară și le‑a zis: 20„Mergeți, stați în Templu și vestiți poporului toate
17:31In. 5:11
cuvintele acestei Vieți!” 21Când au auzit ei, au intrat dis‑de‑dimineață în Templu și au început să dea învățătură. Marele‑preot
și cei ce erau cu el au venit, au adunat Sinedriul, adică sfatul bătrânilor fiilor lui Israel, și au trimis la temniță să‑i aducă pe apostoli. 22Când au sosit gărzile, nu i‑au găsit în temniță. S‑au întors și au dat de veste, 23zicând: „Temnița am găsit‑o bine încuiată și pe paznici stând în picioare la uși, dar când am deschis, n‑am găsit pe nimeni înăuntru!” 24Auzind aceste cuvinte, căpitanul
gărzii Templului și preoții de seamă au rămas uimiți și se întrebau cum s‑a putut întâmpla așa ceva. 25Cineva a venit și le‑a dat de veste: „Iată, oamenii pe care i‑ați aruncat în temniță stau în Templu și dau învățătură poporului!” 26Atunci, căpitanul gărzii Templului a mers cu străjerii ca să‑i aducă, dar nu cu forța, căci
se temeau să nu fie uciși cu pietre de popor.
27După ce i‑au adus, i‑au pus înaintea Sinedriului, iar marele‑preot i‑a întrebat, 28zicând: „Nu
v‑am poruncit noi cu tărie să nu dați învățătură în numele acesta? Și iată că voi ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și vreți
să aruncați asupra noastră sângele
27:25
acestui om!” 29Drept răspuns, Petru și apostolii au zis: „Trebuie
să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni! 30Dumnezeul
părinților noștri L‑a înviat pe Isus, pe care voi L‑ați omorât atârnându‑L
pe lemn. 31Pe El
Dumnezeu L‑a înălțat la dreapta Lui ca Întemeietor și
Mântuitor
, ca să‑i
dea lui Israel pocăința și iertarea păcatelor. 32Noi
suntem martori ai acestor lucruri, ca și Duhul Sfânt, pe
care Dumnezeu L‑a dat celor ce I se supun.”
33Când
au auzit aceasta, ei s‑au mâniat cumplit și voiau să‑i omoare. 34Dar un fariseu numit Gamaliel
, un învățător al Legii prețuit de tot poporul, s‑a ridicat în Sinedriu și a poruncit să‑i scoată pe oameni afară pentru câtva timp. 35Apoi a zis: „Bărbați israeliți, luați seama la ce aveți de gând să faceți cu oamenii aceștia! 36Căci nu demult s‑a arătat Teuda, care zicea că este cineva și căruia i s‑au alăturat cam patru sute de bărbați. El a fost omorât și toți cei ce se încredeau în el au fost risipiți și s‑a ales praful de ei. 37După el s‑a ridicat Iuda Galileeanul, pe vremea recensământului, și a atras mult popor de partea lui. A pierit și el, iar toți cei ce se încredeau în el au fost risipiți. 38De aceea, vă zic: depărtați‑vă de oamenii aceștia și lăsați‑i! Dacă
planul sau lucrul aceasta este de la oameni, va fi nimicit; 39dar
dacă este de la Dumnezeu, nu‑l veți putea nimici. Nu cumva să vă treziți luptând
împotriva lui Dumnezeu!” Ei l‑au ascultat. 40Și după ce i‑au chemat
pe apostoli, i‑au bătut
23:34Mc. 13:9
, le‑au poruncit să nu mai vorbească în Numele lui Isus și le‑au dat drumul. 41Apostolii au plecat din fața Sinedriului, bucurându‑se
că au fost învredniciți să fie înjosiți pentru Numele Lui. 42Și în fiecare zi, în
Templu și în case, nu încetau
să‑i învețe pe oameni și să‑L vestească pe Isus ca Hristos.
