Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2019 (EDCR)
4

Petru și Ioan înaintea Sinedriului

41Pe când vorbeau ei poporului, au venit peste ei preoții, căpitanul gărzii Templului și saducheii, 2furioși

4:2
Cap. 23:8.
că învățau poporul și vesteau învierea din morți în Isus. 3Au pus mâna pe ei și i-au aruncat în temniță până a doua zi, căci se înserase. 4Însă mulți dintre cei ce auziseră cuvântul au crezut, iar numărul bărbaților credincioși s-a ridicat la aproape cinci mii.

5A doua zi, mai-marii poporului, bătrânii și cărturarii s-au adunat la Ierusalim 6împreună cu marele-preot Ana

4:6
Lc. 3:2In. 11:49
18:13
, cu Caiafa, Ioan, Alexandru și toți cei din neamul marilor-preoți. 7I-au pus pe Petru și Ioan în mijlocul lor și i-au întrebat: „Cu
4:7
Cap. 7:27.
ce putere sau în numele cui ați făcut voi lucrul acesta?” 8Atunci
4:8
Lc. 12:11,12
Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: „Mai-mari ai poporului și bătrâni [ai lui Israel]! 9Fiindcă suntem cercetați astăzi pentru o binefacere făcută unui om bolnav (prin cine a fost el vindecat), 10să știți voi toți și întreg poporul lui Israel: omul acesta se înfățișează înaintea voastră sănătos în
4:10
Cap. 3:6,16.
Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe
4:10
Cap. 2:4.
care voi L-ați răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morți. 11El
4:11
Ps. 118:22Is. 28:16Mt. 21:42
este piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns în capul unghiului. 12În nimeni altul nu este mântuire, căci nu
4:12
Cap. 10:43.
este sub cer niciun alt nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.”

13Văzând ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan și dându-și seama

4:13
Mt. 11:251Cor. 1:27
că erau oameni neînvățați și de rând, s-au mirat și au înțeles că fuseseră cu Isus. 14Dar, fiindcă-l vedeau stând în picioare lângă
4:14
Cap. 3:11.
ei pe omul care fusese vindecat, n-au putut zice nimic împotrivă. 15Le-au poruncit să iasă din Sinedriu și s-au sfătuit între ei, 16zicând: „Ce
4:16
In. 11:47
să le facem acestor oameni? Căci toți locuitorii Ierusalimului știu
4:16
Cap. 3:9,10.
că prin ei s-a făcut o minune vădită și n-o putem tăgădui. 17Dar, ca să nu se răspândească și mai mult vestea în popor, să-i amenințăm să nu mai vorbească nimănui în numele acesta!” 18După ce i-au chemat
4:18
Cap. 5:40.
, le-au poruncit să nu mai vorbească și să nu mai învețe cu niciun chip în Numele lui Isus. 19Drept răspuns, Petru și Ioan le-au zis: „Judecați voi dacă
4:19
Cap. 5:29.
este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu, 20căci
4:20
Cap. 1:8;
nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și am auzit!” 21I-au amenințat din nou și i-au lăsat să plece, neștiind cum să-i pedepsească din cauza
4:21
Cap. 5:26.
poporului, fiindcă
4:21
Cap. 3:7,8.
toți Îl slăveau pe Dumnezeu pentru cele petrecute. 22Căci omul cu care se făcuse această minune de vindecare avea peste patruzeci de ani.

Rugăciunea bisericii din Ierusalim

23După

4:23
Cap. 12:12.
ce li s-a dat drumul, ei au venit la ai lor și le-au istorisit ce le spuseseră preoții de seamă și bătrânii. 24Când au auzit ei aceste lucruri, și-au ridicat într-un cuget glasul către Dumnezeu și au zis: „Stăpâne [Doamne], Tu, care
4:24
2Rg. 19:15
ai făcut cerul, pământul, marea și tot ce este în ele, 25Tu ai zis prin Duhul Sfânt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău:

Pentru ce s-au întărâtat neamurile

și popoarele au făcut planuri deșarte?

26Împărații pământului s-au ridicat,

domnitorii s-au adunat laolaltă

împotriva Domnului și împotriva Unsului Său.4:26 Ps. 2:1-2 (Septuaginta).

27Într-adevăr
4:27
Mt. 26:3Lc. 22:2
23:1,8
, împotriva Robului Tău celui sfânt
4:27
Lc. 1:35
, Isus, pe
4:27
Lc. 4:18In. 10:36
care L-ai uns, s-au adunat în cetatea aceasta Irod și Pilat din Pont, împreună cu neamurile și mulțimile lui Israel, 28ca
4:28
Cap. 2:23;
să facă ceea ce mâna Ta și sfatul Tău hotărâseră mai înainte. 29Și acum, Doamne, uită-Te la amenințările lor, dă-le putere robilor Tăi să
4:29
Vers. 13,31. Cap. 9:27;
poată vesti Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala 30și întinde-Ți mâna, ca
4:30
Cap. 2:43;
să se facă vindecări, semne și minuni prin
4:30
Cap. 3:6,16.
Numele Robului
4:30
Vers. 27.
Tău celui sfânt, Isus!” 31După ce s-au rugat ei, s-a
4:31
Cap. 2:2,4;
cutremurat locul unde erau adunați; toți s-au umplut de Duhul Sfânt și
4:31
Vers. 29.
vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

Unitatea bisericii din Ierusalim

32Mulțimea credincioșilor era

4:32
Cap. 5:12.
o inimă și un suflet și niciunul
4:32
Cap. 2:44.
nu zicea că averea proprie este a lui, ci pe toate le aveau în comun. 33Apostolii mărturiseau cu multă
4:33
Cap. 1:8.
putere despre
4:33
Cap. 1:22.
învierea Domnului Isus și un mare
4:33
Cap. 2:47.
har era peste toți. 34Nu era niciun nevoiaș printre ei, fiindcă cei
4:34
Cap. 2:45.
care aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau prețul celor vândute 35și-l
4:35
Vers. 37. Cap. 5:2.
puneau la picioarele apostolilor, apoi
4:35
Cap. 2:45;
se împărțea fiecăruia după cum avea nevoie.

Anania și Safira

36Iosif, numit de apostoli și Barnaba, care înseamnă „fiul mângâierii”, un levit de neam din Cipru, 37a vândut un ogor pe care-l avea

4:37
Vers. 34,35. Cap. 5:1,2.
, a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor.

5

51Dar un om numit Anania, împreună cu Safira, soția lui, a vândut un ogor 2și

5:2
Cap. 4:37.
a păstrat o parte din preț cu știrea soției lui. Apoi a adus cealaltă parte și a pus-o la picioarele apostolilor. 3Petru
5:3
Num. 30:2Dt. 23:21Ecl. 5:4
i-a zis: „Anania, de ce ți-a
5:3
Lc. 22:3
umplut Satana inima ca să-L minți pe Duhul Sfânt și să păstrezi o parte din prețul ogorului? 4Dacă n-o vindeai, nu rămânea a ta? Și după ce ai vândut-o, nu rămâneau banii în stăpânirea ta? Cum de ți-ai pus în gând să faci acest lucru? Nu pe oameni i-ai mințit, ci pe Dumnezeu.” 5Când a auzit aceste cuvinte, Anania a căzut
5:5
Vers. 10,11.
și și-a dat sufletul. O mare frică i-a cuprins pe toți cei ce ascultau aceste lucruri. 6Tinerii s-au ridicat, l-au
5:6
In. 19:40
acoperit, l-au dus afară și l-au îngropat.

7Cam după trei ceasuri a intrat și soția lui, fără să știe ce se întâmplase. 8Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât ați vândut ogorul?” Ea a răspuns: „Da, cu atât.” 9Atunci, Petru i-a zis: „Cum de v-ați învoit să-L

5:9
Vers. 3.
ispitiți pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor ce l-au îngropat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor duce și pe tine!” 10Ea
5:10
Vers. 5.
a căzut dintr-odată la picioarele lui și și-a dat sufletul. Când au intrat tinerii, au găsit-o moartă; au scos-o afară și au îngropat-o lângă bărbatul ei. 11O
5:11
Vers. 5. Cap. 2:43;
mare frică a cuprins toată biserica și pe toți cei ce au auzit aceste lucruri.

Lucrarea apostolilor

12Prin

5:12
Cap. 2:43;
mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în popor. Fiind toți
5:12
Cap. 3:11;
într-un cuget, se adunau în porticul lui Solomon 13și
5:13
In. 9:22
12:42
19:38
niciunul dintre ceilalți nu cuteza să li se alăture; dar
5:13
Cap. 2:47;
poporul îi lăuda mult. 14Mulțimea celor ce credeau în Domnul, bărbați și femei, se mărea tot mai mult, 15încât îi scoteau pe bolnavi pe ulițe și îi puneau pe paturi și pe rogojini, pentru ca, atunci când
5:15
Cap. 19:12.
avea să treacă Petru, măcar umbra lui să se oprească peste vreunul dintre ei. 16Se adunau la Ierusalim și mulțimi din cetățile vecine, aducând bolnavi și oameni chinuiți
5:16
Mc. 16:17,18In. 14:12
de duhuri necurate, și toți se vindecau.

Întemnițarea și eliberarea apostolilor

17Atunci

5:17
Cap. 4:1,2,6.
, marele-preot și toți cei ce erau împreună cu el, adică gruparea saducheilor, s-au ridicat plini de invidie, 18au
5:18
Lc. 21:12
pus mâna pe apostoli și i-au aruncat în temniță. 19Dar în timpul nopții, un înger
5:19
Cap. 12:7;
al Domnului a deschis ușile temniței, i-a scos afară și le-a zis: 20„Mergeți, stați în Templu și vestiți poporului toate
5:20
In. 6:68
17:31In. 5:11
cuvintele acestei Vieți!” 21Când au auzit ei, au intrat dis-de-dimineață în Templu și au început să dea învățătură. Marele-preot
5:21
Cap. 4:5,6.
și cei ce erau cu el au venit, au adunat Sinedriul, adică sfatul bătrânilor fiilor lui Israel, și au trimis la temniță să-i aducă pe apostoli. 22Când au sosit gărzile, nu i-au găsit în temniță. S-au întors și au dat de veste, 23zicând: „Temnița am găsit-o bine încuiată și pe paznici stând în picioare la uși, dar când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru!” 24Auzind aceste cuvinte, căpitanul
5:24
Cap. 4:1.
gărzii Templului și preoții de seamă au rămas uimiți și se întrebau cum s-a putut întâmpla așa ceva. 25Cineva a venit și le-a dat de veste: „Iată, oamenii pe care i-ați aruncat în temniță stau în Templu și dau învățătură poporului!” 26Atunci, căpitanul gărzii Templului a mers cu străjerii ca să-i aducă, dar nu cu forța, căci
5:26
Mt. 21:26
se temeau să nu fie uciși cu pietre de popor.

27După ce i-au adus, i-au pus înaintea Sinedriului, iar marele-preot i-a întrebat, 28zicând: „Nu

5:28
Cap. 4:18.
v-am poruncit noi cu tărie să nu dați învățătură în numele acesta? Și iată că voi ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și vreți
5:28
Cap. 2:23,36;
să aruncați asupra noastră sângele
5:28
Mt. 23:35
27:25
acestui om!” 29Drept răspuns, Petru și apostolii au zis: „Trebuie
5:29
Cap. 4:19.
să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni! 30Dumnezeul
5:30
Cap. 3:13,15;
părinților noștri L-a înviat pe Isus, pe care voi L-ați omorât atârnându-L
5:30
Cap. 10:39;
pe lemn. 31Pe El
5:31
Cap. 2:33,36.
Dumnezeu L-a înălțat la dreapta Lui ca Întemeietor și
5:31
Cap. 3:15.
Mântuitor
5:31
Mt. 1:21
, ca să-i
5:31
Cap. 3:26;
dea lui Israel pocăința și iertarea păcatelor. 32Noi
5:32
In. 15:26,27
suntem martori ai acestor lucruri, ca și Duhul Sfânt, pe
5:32
Cap. 2:4;
care Dumnezeu L-a dat celor ce I se supun.”

33Când

5:33
Cap. 2:37;
au auzit aceasta, ei s-au mâniat cumplit și voiau să-i omoare. 34Dar un fariseu numit Gamaliel
5:34
Cap. 22:3.
, un învățător al Legii prețuit de tot poporul, s-a ridicat în Sinedriu și a poruncit să-i scoată pe oameni afară pentru câtva timp. 35Apoi a zis: „Bărbați israeliți, luați seama la ce aveți de gând să faceți cu oamenii aceștia! 36Căci nu demult s-a arătat Teuda, care zicea că este cineva și căruia i s-au alăturat cam patru sute de bărbați. El a fost omorât și toți cei ce se încredeau în el au fost risipiți și s-a ales praful de ei. 37După el s-a ridicat Iuda Galileeanul, pe vremea recensământului, și a atras mult popor de partea lui. A pierit și el, iar toți cei ce se încredeau în el au fost risipiți. 38De aceea, vă zic: depărtați-vă de oamenii aceștia și lăsați-i! Dacă
5:38
Pr. 21:30Is. 8:10Mt. 15:13
planul sau lucrul aceasta este de la oameni, va fi nimicit; 39dar
5:39
Lc. 21:151Cor. 1:25
dacă este de la Dumnezeu, nu-l veți putea nimici. Nu cumva să vă treziți luptând
5:39
Cap. 7:51;
împotriva lui Dumnezeu!” Ei l-au ascultat. 40Și după ce i-au chemat
5:40
Cap. 4:18.
pe apostoli, i-au bătut
5:40
Mt. 10:17
23:34Mc. 13:9
, le-au poruncit să nu mai vorbească în Numele lui Isus și le-au dat drumul. 41Apostolii au plecat din fața Sinedriului, bucurându-se
5:41
Mt. 5:12Rom. 5:32Cor. 12:10Flp. 1:29Evr. 10:34Iac. 1:21Pt. 4:13,16
că au fost învredniciți să fie înjosiți pentru Numele Lui. 42Și în fiecare zi, în
5:42
Cap. 2:46.
Templu și în case, nu încetau
5:42
Cap. 4:20,29.
să-i învețe pe oameni și să-L vestească pe Isus ca Hristos.

6

Cei șapte diaconi

61În zilele acelea, când s-a

6:1
Vers. 7. Cap. 2:41;
înmulțit numărul ucenicilor6:1 În Faptele apostolilor, termenul „ucenic” nu se referă la cei doisprezece ucenici aleși de Isus, ci la creștini în general (de ex., cap. 9:1; 11:26; 13:52; 14:20; 15:10; 16:1 etc.), evreii vorbitori de greacă au început
6:1
Cap. 9:29;
să cârtească împotriva evreilor din Ierusalim pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărțirea
6:1
Cap. 4:35.
hranei zilnice. 2Cei doisprezece au adunat mulțimea ucenicilor și au zis: „Nu
6:2
Ex. 18:17
este potrivit ca noi să lăsăm deoparte Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. 3Căutați
6:3
Cap. 1:21;
printre voi, fraților, șapte bărbați cu nume bun, plini de Duhul Sfânt și de înțelepciune, pe care să-i punem în lucrarea aceasta, 4iar noi vom
6:4
Cap. 2:42.
stărui în rugăciune și în slujirea Cuvântului!” 5Vorbirea aceasta a fost pe placul întregii mulțimi. I-au ales pe Ștefan, bărbat
6:5
Cap. 11:24.
plin de credință și de Duhul Sfânt, pe Filip
6:5
Cap. 8:5,26;
, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena și pe Nicolae
6:5
Ap. 2:6,15
, un prozelit din Antiohia. 6I-au înfățișat înaintea apostolilor, care
6:6
Cap. 1:24.
, după ce s-au rugat, și-au
6:6
Cap. 8:17;
pus mâinile peste ei. 7Cuvântul
6:7
Cap. 12:24;
lui Dumnezeu se răspândea, numărul ucenicilor din Ierusalim creștea foarte mult și o mare mulțime de
6:7
In. 12:42
preoți se supuneau credinței.

Ștefan, învinuit de blasfemie

8Ștefan, plin de har și de putere, făcea minuni și semne mari în popor. 9S-au ridicat unii din sinagoga numită a liberților, a cirenienilor și a alexandrinilor, împreună cu cei din Cilicia și din Asia, și au început o dispută cu Ștefan, 10dar

6:10
Cap. 5:39.
nu puteau ține piept înțelepciunii și Duhului cu care vorbea el. 11Atunci
6:11
1Rg. 21:10,13Mt. 26:59,60
au tocmit în ascuns niște oameni care să zică: „Noi l-am auzit rostind blasfemii împotriva lui Moise și împotriva lui Dumnezeu.” 12Au întărâtat poporul, pe bătrâni și pe cărturari, s-au năpustit asupra lui, au pus mâna pe el și l-au dus în Sinedriu. 13Au pus martori mincinoși, care ziceau: „Omul acesta nu încetează să vorbească împotriva acestui loc sfânt și împotriva Legii. 14L-am auzit zicând
6:14
Cap. 25:8.
că acest Isus din Nazaret va dărâma
6:14
Dan. 9:26
locașul acesta și va schimba obiceiurile pe care ni le-a dat Moise.” 15Toți cei ce erau în Sinedriu și-au ațintit privirile asupra lui Ștefan și i-au văzut fața ca o față de înger.