51Dar un om numit Anania, împreună cu Safira, soția lui, a vândut un ogor 2și
a păstrat o parte din preț cu știrea soției lui. Apoi a adus cealaltă parte și a pus‑o la picioarele apostolilor. 3Petru
i‑a zis: „Anania, de ce ți‑a
umplut Satana inima ca să‑L minți pe Duhul Sfânt și să păstrezi o parte din prețul ogorului? 4Dacă nu‑l vindeai, nu rămânea al tău? Și după ce l‑ai vândut, nu rămâneau banii în stăpânirea ta? Cum de ți‑ai pus în gând să faci acest lucru? Nu pe oameni i‑ai mințit, ci pe Dumnezeu.” 5Când a auzit aceste cuvinte, Anania a căzut
și și‑a dat sufletul. O mare frică i‑a cuprins pe toți cei ce ascultau aceste lucruri. 6Tinerii s‑au ridicat, l‑au
acoperit, l‑au dus afară și l‑au îngropat.
7Cam după trei ceasuri a intrat și soția lui, fără să știe ce se întâmplase. 8Petru i‑a zis: „Spune‑mi, cu atât ați vândut ogorul?” Ea a răspuns: „Da, cu atât.” 9Atunci, Petru i‑a zis: „Cum de v‑ați învoit să‑L
ispitiți pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor ce l‑au îngropat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor duce și pe tine!” 10Ea
a căzut dintr‑odată la picioarele lui și și‑a dat sufletul. Când au intrat tinerii, au găsit‑o moartă; au scos‑o afară și au îngropat‑o lângă bărbatul ei. 11O
mare frică a cuprins toată biserica și pe toți cei ce au auzit aceste lucruri.
Lucrarea apostolilor
12Prin
mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în popor. Fiind toți
într‑un cuget, se adunau în porticul lui Solomon 13și
12:42
19:38
niciunul dintre ceilalți nu cuteza să li se alăture; dar
poporul îi lăuda mult. 14Mulțimea celor ce credeau în Domnul, bărbați și femei, se mărea tot mai mult, 15încât îi scoteau pe bolnavi pe ulițe și îi puneau pe paturi și pe rogojini, pentru ca, atunci când
avea să treacă Petru, măcar umbra lui să se oprească peste vreunul dintre ei. 16Se adunau la Ierusalim și mulțimi din cetățile vecine, aducând bolnavi și oameni chinuiți
de duhuri necurate, și toți se vindecau.
Întemnițarea și eliberarea apostolilor
17Atunci
, marele‑preot și toți cei ce erau împreună cu el, adică gruparea saducheilor, s‑au ridicat plini de invidie, 18au
pus mâna pe apostoli și i‑au aruncat în temniță. 19Dar în timpul nopții, un înger
al Domnului a deschis ușile temniței, i‑a scos afară și le‑a zis: 20„Mergeți, stați în Templu și vestiți poporului toate
17:31In. 5:11
cuvintele acestei Vieți!” 21Când au auzit ei, au intrat dis‑de‑dimineață în Templu și au început să dea învățătură. Marele‑preot
și cei ce erau cu el au venit, au adunat Sinedriul, adică sfatul bătrânilor fiilor lui Israel, și au trimis la temniță să‑i aducă pe apostoli. 22Când au sosit gărzile, nu i‑au găsit în temniță. S‑au întors și au dat de veste, 23zicând: „Temnița am găsit‑o bine încuiată și pe paznici stând în picioare la uși, dar când am deschis, n‑am găsit pe nimeni înăuntru!” 24Auzind aceste cuvinte, căpitanul
gărzii Templului și preoții de seamă au rămas uimiți și se întrebau cum s‑a putut întâmpla așa ceva. 25Cineva a venit și le‑a dat de veste: „Iată, oamenii pe care i‑ați aruncat în temniță stau în Templu și dau învățătură poporului!” 26Atunci, căpitanul gărzii Templului a mers cu străjerii ca să‑i aducă, dar nu cu forța, căci
se temeau să nu fie uciși cu pietre de popor.
27După ce i‑au adus, i‑au pus înaintea Sinedriului, iar marele‑preot i‑a întrebat, 28zicând: „Nu
v‑am poruncit noi cu tărie să nu dați învățătură în numele acesta? Și iată că voi ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și vreți
să aruncați asupra noastră sângele
27:25
acestui om!” 29Drept răspuns, Petru și apostolii au zis: „Trebuie
să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni! 30Dumnezeul
părinților noștri L‑a înviat pe Isus, pe care voi L‑ați omorât atârnându‑L
pe lemn. 31Pe El
Dumnezeu L‑a înălțat la dreapta Lui ca Întemeietor și
Mântuitor
, ca să‑i
dea lui Israel pocăința și iertarea păcatelor. 32Noi
suntem martori ai acestor lucruri, ca și Duhul Sfânt, pe
care Dumnezeu L‑a dat celor ce I se supun.”
33Când
au auzit aceasta, ei s‑au mâniat cumplit și voiau să‑i omoare. 34Dar un fariseu numit Gamaliel
, un învățător al Legii prețuit de tot poporul, s‑a ridicat în Sinedriu și a poruncit să‑i scoată pe oameni afară pentru câtva timp. 35Apoi a zis: „Bărbați israeliți, luați seama la ce aveți de gând să faceți cu oamenii aceștia! 36Căci nu demult s‑a arătat Teuda, care zicea că este cineva și căruia i s‑au alăturat cam patru sute de bărbați. El a fost omorât și toți cei ce se încredeau în el au fost risipiți și s‑a ales praful de ei. 37După el s‑a ridicat Iuda Galileeanul, pe vremea recensământului, și a atras mult popor de partea lui. A pierit și el, iar toți cei ce se încredeau în el au fost risipiți. 38De aceea, vă zic: depărtați‑vă de oamenii aceștia și lăsați‑i! Dacă
planul sau lucrul aceasta este de la oameni, va fi nimicit; 39dar
dacă este de la Dumnezeu, nu‑l veți putea nimici. Nu cumva să vă treziți luptând
împotriva lui Dumnezeu!” Ei l‑au ascultat. 40Și după ce i‑au chemat
pe apostoli, i‑au bătut
23:34Mc. 13:9
, le‑au poruncit să nu mai vorbească în Numele lui Isus și le‑au dat drumul. 41Apostolii au plecat din fața Sinedriului, bucurându‑se
că au fost învredniciți să fie înjosiți pentru Numele Lui. 42Și în fiecare zi, în
Templu și în case, nu încetau
să‑i învețe pe oameni și să‑L vestească pe Isus ca Hristos.
Cei șapte diaconi
61În zilele acelea, când s‑a
înmulțit numărul ucenicilor6:1 În Faptele apostolilor, termenul „ucenic” nu se referă la cei doisprezece ucenici aleși de Isus, ci la creștini în general (de ex., cap. 9:1; 11:26; 13:52; 14:20; 15:10; 16:1 etc.), evreii vorbitori de greacă au început
să cârtească împotriva evreilor din Ierusalim pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărțirea
hranei zilnice. 2Cei doisprezece au adunat mulțimea ucenicilor și au zis: „Nu
este potrivit ca noi să lăsăm deoparte Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. 3Căutați
printre voi, fraților, șapte bărbați cu nume bun, plini de Duhul Sfânt și de înțelepciune, pe care să‑i punem în lucrarea aceasta, 4iar noi vom
stărui în rugăciune și în slujirea Cuvântului!” 5Vorbirea aceasta a fost pe placul întregii mulțimi. I‑au ales pe Ștefan, bărbat
plin de credință și de Duhul Sfânt, pe Filip
, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena și pe Nicolae
, un prozelit din Antiohia. 6I‑au înfățișat înaintea apostolilor, care
, după ce s‑au rugat, și‑au
pus mâinile peste ei. 7Cuvântul
lui Dumnezeu se răspândea, numărul ucenicilor din Ierusalim creștea foarte mult și o mare mulțime de
preoți se supuneau credinței.
Ștefan, învinuit de blasfemie
8Ștefan, plin de har și de putere, făcea minuni și semne mari în popor. 9S‑au ridicat unii din sinagoga numită a liberților, a cirenienilor și a alexandrinilor, împreună cu cei din Cilicia și din Asia, și au început o dispută cu Ștefan, 10dar
nu puteau ține piept înțelepciunii și Duhului cu care vorbea el. 11Atunci
au tocmit în ascuns niște oameni care să zică: „Noi l‑am auzit rostind blasfemii împotriva lui Moise și împotriva lui Dumnezeu.” 12Au întărâtat poporul, pe bătrâni și pe cărturari, s‑au năpustit asupra lui, au pus mâna pe el și l‑au dus în Sinedriu. 13Au pus martori mincinoși, care ziceau: „Omul acesta nu încetează să vorbească împotriva acestui loc sfânt și împotriva Legii. 14L‑am auzit zicând
că acest Isus din Nazaret va dărâma
locașul acesta și va schimba obiceiurile pe care ni le‑a dat Moise.” 15Toți cei ce erau în Sinedriu și‑au ațintit privirile asupra lui Ștefan și i‑au văzut fața ca o față de înger.
Cuvântarea lui Ștefan
71Marele‑preot a zis: „Așa stau lucrurile?” 2Ștefan a răspuns: „Fraților
și părinților, ascultați! Dumnezeul slavei i S‑a arătat părintelui nostru Avraam pe când era în Mesopotamia, înainte să fi locuit în Haran, 3și i‑a zis: «Ieși din țara ta și din familia ta și vino în țara pe care ți‑o voi arăta.»7:3 Gen. 12:1. 4Atunci,
12:4,5
el a ieșit din țara caldeenilor și s‑a așezat în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l‑a strămutat în țara aceasta, în care locuiți voi acum. 5Dar nu i‑a dat ca moștenire nici măcar o palmă de pământ în ea, ci i‑a făgăduit
13:15
15:3,8
26:3
că i‑o va da în stăpânire lui și seminției lui după el7:5 Gen. 17:8; 48:4., deși nu avea niciun copil. 6Dumnezeu i‑a spus că seminția lui va locui într‑o țară străină, unde va fi înrobită și va fi asuprită patru
sute de ani. 7«Dar Eu voi judeca neamul care îi va înrobi»7:7 Gen. 15:13‑14., a zis Dumnezeu. «După aceea, vor ieși7:7 Ex. 3:12. și Îmi vor sluji în locul acesta.» 8Apoi i‑a dat
legământul circumciziei; și astfel
Avraam l‑a născut pe Isaac și l‑a circumcis în ziua a opta, Isaac
l‑a născut pe Iacov, și Iacov
30:5
35:18,23
, pe cei doisprezece patriarhi.
9Iar
patriarhii, fiindcă îl invidiau pe Iosif, l‑au vândut în Egipt. Dar
Dumnezeu era cu el 10și l‑a scos din toate necazurile lui; i‑a dat trecere7:10 Gen. 39:21 (Septuaginta). și
înțelepciune înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, care l‑a pus cârmuitor peste Egipt și peste toată casa lui7:10 Gen. 41:37‑41 (Septuaginta).. 11Dar asupra întregului Egipt și asupra Canaanului s‑a abătut o foamete7:11 Gen. 41:24 (Septuaginta).. Era mare strâmtorare, iar părinții noștri nu găseau hrană. 12Iacov
a auzit că în Egipt este grâu și i‑a trimis pe părinții noștri prima oară. 13A doua oară,
Iosif li s‑a făcut cunoscut fraților săi și Faraon a aflat din ce neam este Iosif. 14Apoi
Iosif a trimis să‑i cheme pe Iacov, tatăl său, și întreaga
familie, șaptezeci și cinci de suflete. 15Iacov
s‑a coborât în Egipt; acolo au murit
el și părinții noștri, 16dar
au fost strămutați la Sihem și puși în mormântul
33:19
pe care îl cumpărase Avraam cu preț de argint de la fiii lui Hamor, în Sihem.
17Când se apropia vremea
împlinirii făgăduinței pe care i‑o făcuse Dumnezeu lui Avraam, poporul a
crescut și s‑a înmulțit în Egipt, 18până când peste Egipt s‑a ridicat un alt împărat, care nu‑l cunoștea pe Iosif7:18 Ex. 1:8.. 19Acesta s‑a purtat cu viclenie față de neamul nostru, i‑a asuprit pe părinții noștri și i‑a silit să‑și
părăsească pruncii, ca să nu mai trăiască. 20În
vremea aceasta s‑a născut Moise, care era
plăcut înaintea lui Dumnezeu. El a fost crescut trei luni în casa tatălui său. 21Și când a fost
părăsit, l‑a luat fiica lui Faraon și l‑a crescut ca pe fiul ei. 22Moise a fost educat în toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic
în cuvinte și în fapte.
23Când
a împlinit patruzeci de ani, i‑a venit în gând să‑i cerceteze pe frații săi, fiii lui Israel. 24Și, văzând că unul era nedreptățit, i‑a luat apărarea, l‑a răzbunat pe cel asuprit și l‑a omorât pe egiptean. 25Credea că frații săi vor înțelege că Dumnezeu le va da izbăvirea prin mâna lui; dar ei n‑au înțeles. 26A
doua zi, a venit la unii care se băteau și i‑a îndemnat la pace, zicând: «Oameni buni, sunteți frați; de ce vă nedreptățiți unul pe altul?» 27Dar cel care‑l nedreptățea pe aproapele său l‑a repezit și i‑a zis: «Cine
te‑a pus pe tine stăpân și judecător peste noi? 28Vrei să mă omori și pe mine cum l‑ai omorât ieri pe egiptean?»7:28 Ex. 2:14. 29La auzul acestor vorbe
4:20
18:3,4
, Moise a fugit și a locuit ca străin în țara Madian, unde a avut doi fii.
30Peste patruzeci de ani, i s‑a arătat un înger în pustiul muntelui Sinai, în flacăra de foc a unui rug7:30 Ex. 3:2.. 31Moise, când l‑a văzut, s‑a minunat de vedenia aceasta și, pe când se apropia să vadă, s‑a auzit glasul Domnului: 32«Eu
sunt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Avraam, [Dumnezeul] lui Isaac și [Dumnezeul] lui Iacov.»7:32 Ex. 3:6. Moise s‑a cutremurat și n‑a îndrăznit să privească. 33Domnul i‑a zis: «Scoate‑ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care stai este pământ sfânt! 34Am văzut bine apăsarea poporului Meu în Egipt, am auzit tânguirea lor și am coborât să‑i izbăvesc. Vino acum, te trimit în Egipt!»7:34 Ex. 3:5‑10. 35Pe acest Moise, pe care‑l tăgăduiseră ei când au zis «Cine te‑a pus pe tine stăpân și judecător?», pe acesta Dumnezeu l‑a trimis conducător și izbăvitor, prin
îngerul care i se arătase în rug. 36El
33:1
i‑a scos din Egipt și a făcut
minuni și semne în Egipt, la
Marea Roșie și
în pustiu, timp de patruzeci de ani. 37Acest Moise le‑a zis fiilor lui Israel: «Domnul, Dumnezeul [vostru], vă va ridica dintre frații voștri un profet
ca mine.»7:37 Dt. 18:15. 38El
este acela care a fost în adunarea din pustiu, cu îngerul
care i‑a vorbit pe muntele Sinai și cu părinții noștri, cel care a
33:4In. 1:17
primit cuvinte
vii, ca să ni le dea nouă. 39Dar părinții noștri n‑au vrut să‑i dea ascultare, ci l‑au nesocotit, și în inimile lor s‑au întors către Egipt. 40I‑au zis lui Aaron: «Fă‑ne niște dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci cu acest Moise, care ne‑a scos din țara Egiptului, nu știm ce s‑a întâmplat!»7:40 Ex. 32:1,23. 41Au
făcut un vițel în zilele acelea, au adus jertfă idolului și s‑au bucurat de lucrul mâinilor lor. 42Atunci, Dumnezeu S‑a
întors de la ei și i‑a lăsat să se închine oștirii
17:32Rg. 17:16
21:3Ier. 19:13
cerului, după cum este scris în cartea profeților:
Mi‑ați adus voi animale înjunghiate și jertfe
timp de patruzeci de ani în pustiu, casă a lui Israel?
43Ați purtat cortul lui Moloh
și steaua zeului vostru Refan,
chipurile pe care le‑ați făurit ca să vă închinați lor!
Eu însă vă voi strămuta dincolo de Babilon.7:43 Am. 5:25‑27 (Septuaginta).
44Cortul mărturiei era cu părinții noștri în pustiu, așa cum poruncise Cel ce i‑a spus lui Moise să‑l
26:30Evr. 8:5
facă după modelul pe care‑l văzuse. 45După ce l‑au primit, părinții noștri
, împreună cu Iosua, l‑au adus când au cucerit popoarele pe
care Dumnezeu le‑a izgonit dinaintea părinților noștri, și așa a rămas până în zilele lui David. 46David
a căpătat har înaintea lui Dumnezeu și a
cerut să găsească un lăcaș pentru casa lui Iacov7:46 În alte manuscrise, „Dumnezeul lui Iacov”., 47dar Solomon
8:201Cr. 17:122Cr. 3:1
I‑a zidit o casă. 48Cel
Preaînalt însă nu locuiește în lăcaș făcut de mâini omenești, după cum zice profetul:
49Cerul
23:22
este tronul Meu,
și pământul este reazem picioarelor Mele.
Ce fel de casă Îmi veți zidi, zice Domnul,
sau care va fi locul Meu de odihnă?
50Oare nu mâna Mea a făcut toate acestea?7:50 Is. 66:1,2.
51Oameni îndărătnici
33:3Is. 48:4
, care aveți inima și urechile necircumcise
6:10
9:26Ez. 44:9
! Voi întotdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt! Cum au făcut părinții voștri, așa faceți și voi! 52Pe
23:34,371Tes. 2:15
care dintre profeți nu l‑au prigonit părinții voștri? I‑au omorât pe cei care anunțau venirea Celui
Drept, ai cărui trădători și ucigași sunteți 53voi, care
ați primit Legea prin mijlocirea îngerilor, și n‑ați păzit‑o!”
Uciderea lui Ștefan cu pietre
54Când
au auzit ei aceste cuvinte, clocoteau de mânie în inimile lor și scrâșneau din dinți împotriva lui. 55Dar Ștefan, plin
de Duhul Sfânt, și‑a ațintit privirea spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu 56și a zis: „Iată, văd
cerurile deschise și pe Fiul
Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu!” 57Dar ei au început să răcnească, și‑au astupat urechile și s‑au năpustit toți într‑un gând asupra lui. 58L‑au târât
afară din cetate și au
început să arunce cu pietre în el. Martorii
și‑au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul 59și aruncau cu pietre în Ștefan, care
se ruga și zicea: „Doamne Isuse, primește
duhul meu!” 60Apoi a îngenuncheat
și a strigat cu glas tare: „Doamne
23:34
, nu le ține în seamă păcatul acesta!” Și, după ce a vorbit astfel, a adormit.