Cuvântarea lui Ștefan
71Marele‑preot a zis: „Așa stau lucrurile?” 2Ștefan a răspuns: „Fraților
și părinților, ascultați! Dumnezeul slavei i S‑a arătat părintelui nostru Avraam pe când era în Mesopotamia, înainte să fi locuit în Haran, 3și i‑a zis: «Ieși din țara ta și din familia ta și vino în țara pe care ți‑o voi arăta.»7:3 Gen. 12:1. 4Atunci,
12:4,5
el a ieșit din țara caldeenilor și s‑a așezat în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l‑a strămutat în țara aceasta, în care locuiți voi acum. 5Dar nu i‑a dat ca moștenire nici măcar o palmă de pământ în ea, ci i‑a făgăduit
13:15
15:3,8
26:3
că i‑o va da în stăpânire lui și seminției lui după el7:5 Gen. 17:8; 48:4., deși nu avea niciun copil. 6Dumnezeu i‑a spus că seminția lui va locui într‑o țară străină, unde va fi înrobită și va fi asuprită patru
sute de ani. 7«Dar Eu voi judeca neamul care îi va înrobi»7:7 Gen. 15:13‑14., a zis Dumnezeu. «După aceea, vor ieși7:7 Ex. 3:12. și Îmi vor sluji în locul acesta.» 8Apoi i‑a dat
legământul circumciziei; și astfel
Avraam l‑a născut pe Isaac și l‑a circumcis în ziua a opta, Isaac
l‑a născut pe Iacov, și Iacov
30:5
35:18,23
, pe cei doisprezece patriarhi.
9Iar
patriarhii, fiindcă îl invidiau pe Iosif, l‑au vândut în Egipt. Dar
Dumnezeu era cu el 10și l‑a scos din toate necazurile lui; i‑a dat trecere7:10 Gen. 39:21 (Septuaginta). și
înțelepciune înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, care l‑a pus cârmuitor peste Egipt și peste toată casa lui7:10 Gen. 41:37‑41 (Septuaginta).. 11Dar asupra întregului Egipt și asupra Canaanului s‑a abătut o foamete7:11 Gen. 41:24 (Septuaginta).. Era mare strâmtorare, iar părinții noștri nu găseau hrană. 12Iacov
a auzit că în Egipt este grâu și i‑a trimis pe părinții noștri prima oară. 13A doua oară,
Iosif li s‑a făcut cunoscut fraților săi și Faraon a aflat din ce neam este Iosif. 14Apoi
Iosif a trimis să‑i cheme pe Iacov, tatăl său, și întreaga
familie, șaptezeci și cinci de suflete. 15Iacov
s‑a coborât în Egipt; acolo au murit
el și părinții noștri, 16dar
au fost strămutați la Sihem și puși în mormântul
33:19
pe care îl cumpărase Avraam cu preț de argint de la fiii lui Hamor, în Sihem.
17Când se apropia vremea
împlinirii făgăduinței pe care i‑o făcuse Dumnezeu lui Avraam, poporul a
crescut și s‑a înmulțit în Egipt, 18până când peste Egipt s‑a ridicat un alt împărat, care nu‑l cunoștea pe Iosif7:18 Ex. 1:8.. 19Acesta s‑a purtat cu viclenie față de neamul nostru, i‑a asuprit pe părinții noștri și i‑a silit să‑și
părăsească pruncii, ca să nu mai trăiască. 20În
vremea aceasta s‑a născut Moise, care era
plăcut înaintea lui Dumnezeu. El a fost crescut trei luni în casa tatălui său. 21Și când a fost
părăsit, l‑a luat fiica lui Faraon și l‑a crescut ca pe fiul ei. 22Moise a fost educat în toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic
în cuvinte și în fapte.
23Când
a împlinit patruzeci de ani, i‑a venit în gând să‑i cerceteze pe frații săi, fiii lui Israel. 24Și, văzând că unul era nedreptățit, i‑a luat apărarea, l‑a răzbunat pe cel asuprit și l‑a omorât pe egiptean. 25Credea că frații săi vor înțelege că Dumnezeu le va da izbăvirea prin mâna lui; dar ei n‑au înțeles. 26A
doua zi, a venit la unii care se băteau și i‑a îndemnat la pace, zicând: «Oameni buni, sunteți frați; de ce vă nedreptățiți unul pe altul?» 27Dar cel care‑l nedreptățea pe aproapele său l‑a repezit și i‑a zis: «Cine
te‑a pus pe tine stăpân și judecător peste noi? 28Vrei să mă omori și pe mine cum l‑ai omorât ieri pe egiptean?»7:28 Ex. 2:14. 29La auzul acestor vorbe
4:20
18:3,4
, Moise a fugit și a locuit ca străin în țara Madian, unde a avut doi fii.
30Peste patruzeci de ani, i s‑a arătat un înger în pustiul muntelui Sinai, în flacăra de foc a unui rug7:30 Ex. 3:2.. 31Moise, când l‑a văzut, s‑a minunat de vedenia aceasta și, pe când se apropia să vadă, s‑a auzit glasul Domnului: 32«Eu
sunt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Avraam, [Dumnezeul] lui Isaac și [Dumnezeul] lui Iacov.»7:32 Ex. 3:6. Moise s‑a cutremurat și n‑a îndrăznit să privească. 33Domnul i‑a zis: «Scoate‑ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care stai este pământ sfânt! 34Am văzut bine apăsarea poporului Meu în Egipt, am auzit tânguirea lor și am coborât să‑i izbăvesc. Vino acum, te trimit în Egipt!»7:34 Ex. 3:5‑10. 35Pe acest Moise, pe care‑l tăgăduiseră ei când au zis «Cine te‑a pus pe tine stăpân și judecător?», pe acesta Dumnezeu l‑a trimis conducător și izbăvitor, prin
îngerul care i se arătase în rug. 36El
33:1
i‑a scos din Egipt și a făcut
minuni și semne în Egipt, la
Marea Roșie și
în pustiu, timp de patruzeci de ani. 37Acest Moise le‑a zis fiilor lui Israel: «Domnul, Dumnezeul [vostru], vă va ridica dintre frații voștri un profet
ca mine.»7:37 Dt. 18:15. 38El
este acela care a fost în adunarea din pustiu, cu îngerul
care i‑a vorbit pe muntele Sinai și cu părinții noștri, cel care a
33:4In. 1:17
primit cuvinte
vii, ca să ni le dea nouă. 39Dar părinții noștri n‑au vrut să‑i dea ascultare, ci l‑au nesocotit, și în inimile lor s‑au întors către Egipt. 40I‑au zis lui Aaron: «Fă‑ne niște dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci cu acest Moise, care ne‑a scos din țara Egiptului, nu știm ce s‑a întâmplat!»7:40 Ex. 32:1,23. 41Au
făcut un vițel în zilele acelea, au adus jertfă idolului și s‑au bucurat de lucrul mâinilor lor. 42Atunci, Dumnezeu S‑a
întors de la ei și i‑a lăsat să se închine oștirii
17:32Rg. 17:16
21:3Ier. 19:13
cerului, după cum este scris în cartea profeților:
Mi‑ați adus voi animale înjunghiate și jertfe
timp de patruzeci de ani în pustiu, casă a lui Israel?
43Ați purtat cortul lui Moloh
și steaua zeului vostru Refan,
chipurile pe care le‑ați făurit ca să vă închinați lor!
Eu însă vă voi strămuta dincolo de Babilon.7:43 Am. 5:25‑27 (Septuaginta).
44Cortul mărturiei era cu părinții noștri în pustiu, așa cum poruncise Cel ce i‑a spus lui Moise să‑l
26:30Evr. 8:5
facă după modelul pe care‑l văzuse. 45După ce l‑au primit, părinții noștri
, împreună cu Iosua, l‑au adus când au cucerit popoarele pe
care Dumnezeu le‑a izgonit dinaintea părinților noștri, și așa a rămas până în zilele lui David. 46David
a căpătat har înaintea lui Dumnezeu și a
cerut să găsească un lăcaș pentru casa lui Iacov7:46 În alte manuscrise, „Dumnezeul lui Iacov”., 47dar Solomon
8:201Cr. 17:122Cr. 3:1
I‑a zidit o casă. 48Cel
Preaînalt însă nu locuiește în lăcaș făcut de mâini omenești, după cum zice profetul:
49Cerul
23:22
este tronul Meu,
și pământul este reazem picioarelor Mele.
Ce fel de casă Îmi veți zidi, zice Domnul,
sau care va fi locul Meu de odihnă?
50Oare nu mâna Mea a făcut toate acestea?7:50 Is. 66:1,2.
51Oameni îndărătnici
33:3Is. 48:4
, care aveți inima și urechile necircumcise
6:10
9:26Ez. 44:9
! Voi întotdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt! Cum au făcut părinții voștri, așa faceți și voi! 52Pe
23:34,371Tes. 2:15
care dintre profeți nu l‑au prigonit părinții voștri? I‑au omorât pe cei care anunțau venirea Celui
Drept, ai cărui trădători și ucigași sunteți 53voi, care
ați primit Legea prin mijlocirea îngerilor, și n‑ați păzit‑o!”
Uciderea lui Ștefan cu pietre
54Când
au auzit ei aceste cuvinte, clocoteau de mânie în inimile lor și scrâșneau din dinți împotriva lui. 55Dar Ștefan, plin
de Duhul Sfânt, și‑a ațintit privirea spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu 56și a zis: „Iată, văd
cerurile deschise și pe Fiul
Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu!” 57Dar ei au început să răcnească, și‑au astupat urechile și s‑au năpustit toți într‑un gând asupra lui. 58L‑au târât
afară din cetate și au
început să arunce cu pietre în el. Martorii
și‑au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul 59și aruncau cu pietre în Ștefan, care
se ruga și zicea: „Doamne Isuse, primește
duhul meu!” 60Apoi a îngenuncheat
și a strigat cu glas tare: „Doamne
23:34
, nu le ține în seamă păcatul acesta!” Și, după ce a vorbit astfel, a adormit.
Prigonirea creștinilor
81Saul
încuviințase și el uciderea lui Ștefan. Și a început în acea zi o mare prigoană împotriva bisericii din Ierusalim. Toți
s‑au împrăștiat prin ținuturile Iudeei și Samariei, în afară de apostoli. 2Niște bărbați evlavioși l‑au îngropat pe Ștefan și l‑au
50:102Sam. 3:31
jelit cu mare plânset. 3Dar Saul făcea prăpăd
în Biserică; intra în case, lua cu forța bărbați și femei și‑i arunca în temniță.
Filip propovăduiește Evanghelia în Samaria
4Cei ce se împrăștiaseră
mergeau din loc în loc și propovăduiau Cuvântul. 5Filip
a coborât în cetatea Samariei și L‑a propovăduit pe Hristos. 6Mulțimile luau aminte într‑un gând la cele spuse de Filip, când îl auzeau și vedeau semnele pe care le făcea. 7Căci din mulți demonizați
ieșeau duhuri necurate, scoțând strigăte mari și mulți paralitici și șchiopi au fost vindecați. 8Și a fost o mare bucurie în cetatea aceasta.
9Era în cetate un om pe nume Simon, care practica magia
și uimea
poporul Samariei, zicând despre sine că este un om însemnat. 10Toți, de la mic la mare, îl ascultau cu atenție și ziceau: „Omul acesta este puterea lui Dumnezeu, numită «cea mare».” 11Îl ascultau deci pentru că de multă vreme îi uimea cu magia lui. 12Dar când l‑au crezut pe Filip, care le aducea vestea bună
a Împărăției lui Dumnezeu și a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezați atât bărbați, cât și femei. 13Chiar Simon a crezut și, după ce a fost botezat, era nedespărțit de Filip și privea cu uimire minunile și semnele mari care se săvârșeau.
14Apostolii din Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, i‑au trimis la ei pe Petru și pe Ioan, 15care s‑au coborât și s‑au rugat pentru ei să
primească Duhul Sfânt. 16Căci nu Se coborâse încă
peste niciunul dintre ei, ci fuseseră numai
botezați în Numele
Domnului Isus. 17Atunci, Petru și Ioan și‑au pus
mâinile peste ei, și au primit Duhul Sfânt. 18Văzând Simon că Duhul [Sfânt] este dat prin punerea mâinilor apostolilor, le‑a oferit bani 19și a zis: „Dați‑mi și mie autoritatea aceasta, pentru ca cei peste care îmi pun mâinile să primească Duhul Sfânt!” 20Dar Petru i‑a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, fiindcă ți‑ai
închipuit că darul
lui Dumnezeu se cumpără cu bani! 21Tu n‑ai nici parte, nici moștenire în toată lucrarea aceasta, căci inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. 22Pocăiește‑te de această mârșăvie a ta și roagă‑te Domnului, și poate
ți se va ierta gândul acesta al inimii tale, 23căci văd că ești plin de fiere amară
și în lanțurile fărădelegii!” 24Simon a răspuns: „Rugați‑vă
voi Domnului pentru mine, ca să nu vină asupra mea nimic din ce ați zis!” 25După ce au adeverit și propovăduit Cuvântul Domnului, Petru și Ioan s‑au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate ale samaritenilor.
Filip și eunucul etiopian
26Un înger al Domnului i‑a vorbit lui Filip, zicând: „Ridică‑te și mergi spre miazăzi, pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza și care este pustiu!” 27Filip s‑a ridicat și a plecat. Și iată că un
etiopian, un eunuc, dregător al reginei Candace a etiopienilor și supraveghetor peste toate vistieriile ei, venise
la Ierusalim ca să se închine și 28se întorcea de acolo. El stătea în carul lui și citea din profetul Isaia. 29Duhul i‑a zis lui Filip: „Mergi și apropie‑te de carul acesta!” 30Filip a alergat și l‑a auzit pe etiopian citind din profetul Isaia. El i‑a zis: „Înțelegi tu ce citești?” 31Etiopianul a răspuns: „Cum aș putea să înțeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” Și l‑a rugat pe Filip să urce și să stea alături de el. 32Fragmentul din Scriptură pe care‑l citea era acesta:
El a fost dus ca o oaie la înjunghiere
și, ca un miel fără glas înaintea celui ce‑l tunde,
așa nu și‑a deschis gura;
33umilit fiind, dreapta judecată i‑a fost refuzată.
Și cine va vorbi despre urmașii lui?
Căci viața i‑a fost luată de pe pământ.8:33 Is. 53:7,8.
34Eunucul i‑a zis lui Filip: „Te rog, despre cine vorbește profetul astfel? Despre sine sau despre altcineva?” 35Filip a luat cuvântul, a început
de la acest loc din Scriptură și i L‑a propovăduit pe Isus. 36Pe când își urmau ei drumul, au ajuns la o apă. Și eunucul a zis: „Iată apă! Ce
mă împiedică să fiu botezat?” 37[Filip i‑a zis: „Dacă
crezi din toată inima, se poate.” Eunucul a răspuns: „Cred
că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.”] 38A poruncit să stea carul, au coborât amândoi în apă și Filip l‑a botezat pe eunuc. 39Când au ieșit din apă, Duhul
Domnului l‑a răpit pe Filip și eunucul nu l‑a mai văzut, ci s‑a dus în drumul lui plin de bucurie. 40Filip se afla la Azot. Mergând din loc în loc, propovăduia în toate cetățile, până a ajuns la Cezareea.
Isus i Se descoperă lui Saul
(Fapte 22:6‑16; 26:12‑18)
91Saul
încă sufla amenințare și moarte asupra ucenicilor Domnului. A mers la marele‑preot 2și i‑a cerut scrisori către sinagogile din Damasc ca, dacă‑i va găsi pe unii că urmează Calea, bărbați și femei, să‑i aducă legați la Ierusalim. 3Pe drum, când
se apropia de Damasc, deodată în jurul lui a strălucit o lumină din cer. 4El a căzut la pământ și a auzit un glas, care‑i zicea: „Saule, Saule, de ce
Mă prigonești?” 5El i‑a răspuns: „Cine ești, Doamne?” Și [Domnul i‑a zis]: „Eu sunt Isus, pe care‑L prigonești. 6[E în zadar
să dai cu piciorul într‑o țepușă!” Cutremurat și plin de frică, el a zis: „Doamne, ce
vrei să fac?”] „Ridică‑te”, i‑a zis Domnul, „intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci!” 7Oamenii
care‑l însoțeau au rămas încremeniți; auzeau glasul, dar nu vedeau pe nimeni. 8Saul s‑a ridicat de la pământ și, cu toate că ochii îi erau deschiși, nu vedea nimic. L‑au luat de mână și l‑au dus în Damasc. 9Trei zile n‑a văzut, n‑a mâncat și n‑a băut nimic.
10În Damasc era un ucenic pe nume
Anania. Domnul i‑a zis într‑o vedenie: „Anania!” „Iată‑mă, Doamne”, a răspuns el. 11Și Domnul i‑a zis: „Ridică‑te, mergi pe ulița numită Dreaptă și caută‑l în casa lui Iuda pe un om din Tars pe nume Saul
; căci, iată, el se roagă 12și a văzut în vedenie un om numit Anania intrând la el și punându‑și mâinile peste el ca să‑și recapete vederea.” 13„Doamne”, a răspuns Anania, „am auzit de la mulți despre omul acesta, cât
rău le‑a făcut sfinților Tăi în Ierusalim! 14Chiar și aici are autoritate din partea preoților de seamă ca să‑i lege pe toți cei ce
cheamă Numele Tău!” 15Dar Domnul i‑a zis: „Mergi, căci el
Îmi este un vas ales să ducă Numele Meu înaintea neamurilor
11:13Gal. 2:7,8
, a împăraților
și a fiilor lui Israel; 16iar Eu îi
voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.” 17Anania
a plecat și, după ce a intrat în casă, și‑a pus
mâinile peste Saul și a zis: „Frate Saul, Domnul Isus, care ți S‑a arătat pe drumul pe care veneai, m‑a trimis ca să‑ți recapeți vederea și să
te umpli de Duhul Sfânt.” 18Îndată au căzut de pe ochii lui un fel de solzi, și‑a recăpătat vederea, apoi s‑a ridicat și a fost botezat. 19După ce a mâncat, a prins puteri.
[Saul]
a rămas câteva zile cu ucenicii din Damasc. 20Și îndată a început să propovăduiască în sinagogi că
Isus este Fiul lui Dumnezeu. 21Toți cei ce‑l ascultau erau uimiți și ziceau: „Nu este el
cel care făcea prăpăd în Ierusalim printre cei ce chemau Numele acesta și care a venit până aici ca să‑i ducă legați înaintea preoților de seamă?” 22Dar Saul se întărea tot mai mult și îi punea în încurcătură
pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Hristosul.
Iudeii plănuiesc să‑l omoare pe Saul
23După mai multe zile, iudeii s‑au
sfătuit să‑l omoare, 24dar uneltirea
lor a ajuns la cunoștința lui Saul. Ei păzeau porțile zi și noapte, ca să‑l omoare. 25Însă ucenicii l‑au luat noaptea și l‑au
coborât peste zid, lăsându‑l jos într‑un coș.
Saul, în Ierusalim
26Când a ajuns
la Ierusalim, [Saul] încerca să li se alăture ucenicilor, dar toți se temeau de el, fiindcă nu credeau că este ucenic. 27Atunci
, Barnaba l‑a luat, l‑a dus la apostoli și le‑a istorisit cum, pe drum, Saul Îl văzuse pe Domnul, care i‑a vorbit, și cum
în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus. 28El a rămas cu ei, se ducea
și venea la Ierusalim și propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului. 29Vorbea și discuta aprins
cu evreii vorbitori de greacă, dar
ei încercau să‑l omoare. 30Când au aflat frații despre aceasta, l‑au coborât la Cezareea și apoi l‑au trimis la Tars.
31Biserica
din toată Iudeea, Galileea și Samaria avea pace, zidindu‑se și umblând în frică de Domnul, și prin îmbărbătarea
16:7
Duhului Sfânt se înmulțea.
Vindecarea lui Enea
32Trecând pe
la toți sfinții, Petru s‑a coborât și la cei ce locuiau în Lida. 33Acolo a găsit un om numit Enea, care de opt ani zăcea în pat, fiind paralizat. 34Petru i‑a zis: „Enea, Isus Hristos te
vindecă; ridică‑te și strânge‑ți patul!” Și Enea s‑a ridicat îndată. 35Toți locuitorii din Lida și Saron
l‑au văzut și s‑au
întors la Domnul.
Învierea Tabitei
36În Iope era o credincioasă pe nume Tabita, care în traducere înseamnă „gazelă”9:36 Gr. dorkás înseamnă „gazelă” sau „antilopă”.. Ea făcea o mulțime de
fapte bune și milostenii. 37În zilele acelea, s‑a îmbolnăvit și a murit. După ce au îmbăiat‑o, au pus‑o în odaia de sus
. 38Fiindcă Lida era aproape de Iope, ucenicii, auzind că Petru este acolo, au trimis la el doi bărbați să‑l roage: „Vino cât mai degrabă la noi!” 39Petru s‑a ridicat și a plecat împreună cu ei. Când a sosit, l‑au dus în odaia de sus; toate văduvele l‑au înconjurat plângând și i‑au arătat cămășile și hainele pe care le făcuse Dorca pe când era cu ele. 40Petru i‑a scos
pe toți afară, a îngenuncheat
, s‑a rugat, apoi s‑a întors spre trup și a
zis: „Tabita, ridică‑te!” Ea a deschis ochii și, când l‑a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor. 41El i‑a dat mâna și a ridicat‑o. I‑a chemat pe sfinți și pe văduve și le‑a înfățișat‑o vie. 42Lucrul acesta a fost cunoscut în toată cetatea Iope și
12:11
mulți au crezut în Domnul. 43Petru a rămas mai multe zile în Iope, la un tăbăcar numit Simon
.
