Urarea
11Pavel, apostol nu de la oameni, nici
printr‑un om, ci prin
26:16Tit 1:3
Isus Hristos și prin Dumnezeu Tatăl, care
L‑a înviat din morți, 2și toți frații care
4:21
sunt împreună cu mine către bisericile
din Galatia: 3Har
și pace vouă de la Dumnezeu Tatăl și de la Domnul nostru Isus Hristos, 4care
S‑a dat pe Sine Însuși pentru păcatele noastre ca să ne smulgă din acest
17:14Evr. 2:5
6:51In. 5:19
veac rău, după voia Dumnezeului și Tatălui nostru! 5A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin!
Nu există o altă evanghelie
6Sunt uluit că treceți așa de repede de la Acela care v‑a chemat prin harul lui Hristos la o altă evanghelie
. 7Nu că
ar fi o alta, dar sunt unii care vă tulbură și vor să răstoarne1:7 Lit. „denatureze”. Evanghelia lui Hristos. 8Dar chiar dacă noi
înșine sau un înger din cer v‑ar propovădui o altă evanghelie decât cea pe care v‑am propovăduit‑o noi, să fie anatema! 9Cum am mai spus, zic și acum, din nou: dacă vă propovăduiește cineva o altă evanghelie
12:32Pr. 30:6Ap. 22:18
decât cea pe care ați primit‑o, să fie anatema!
10Acum, caut
eu oare
să câștig bunăvoința oamenilor sau, dimpotrivă, a lui Dumnezeu? Caut
oare să le fiu pe plac oamenilor? Dacă aș căuta să le fiu pe plac oamenilor, n‑aș fi robul lui Hristos.
Cum a devenit Pavel apostol
11Vă fac cunoscut, fraților
, că Evanghelia propovăduită de mine nu este de origine omenească, 12pentru că nu de la oameni am primit‑o
sau am învățat‑o, ci prin
22:4
26:11
descoperirea lui Isus Hristos. 13Ați auzit care era purtarea mea de altădată, în iudaism, cum prigoneam peste
măsură Biserica lui Dumnezeu și căutam s‑o nimicesc
14și cum înaintasem în iudaism mai mult decât mulți din neamul meu de o vârstă cu mine, căci eram mult mai zelos
26:9Flp. 3:6
pentru tradițiile strămoșești
. 15Dar când Dumnezeu, care
13:2
22:14,15Rom. 1:1
m‑a pus deoparte din pântecele mamei mele și m‑a chemat prin harul Său, a găsit cu cale 16să‑L
descopere prin mine pe Fiul Său ca să‑L propovăduiesc
22:21
26:17,18Rom. 11:13Ef. 3:8
printre neamuri, nu m‑am sfătuit cu vreun
om, 17nici nu m‑am suit la Ierusalim, la cei ce erau apostoli înainte de mine, ci m‑am dus degrabă în Arabia, după care m‑am întors din nou în Damasc. 18Apoi, după trei ani, m‑am suit
la Ierusalim ca să fac cunoștință cu Chifa și am rămas la el cincisprezece zile. 19Dar n‑am văzut pe
vreun alt apostol, ci numai pe
Iacov, fratele Domnului. 20Înaintea lui Dumnezeu vă spun: nu mint
în ceea ce vă scriu! 21După aceea
, m‑am dus în ținuturile Siriei și Ciliciei. 22Și eram necunoscut la față bisericilor din Iudeea care sunt în Hristos. 23Ele doar auzeau spunându‑se: „Cel care ne prigonea odinioară acum propovăduiește credința pe care cândva căuta s‑o nimicească!” 24Și‑L slăveau pe Dumnezeu pentru mine.
Recunoașterea slujbei lui Pavel de către ceilalți apostoli
21Apoi, după paisprezece ani, m‑am
suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba și l‑am luat cu mine și pe Tit. 2M‑am suit în urma unei descoperiri și – deoparte, celor mai cu vază – le‑am
prezentat Evanghelia pe care o propovăduiesc printre neamuri, ca nu cumva să alerg
sau să fi alergat în zadar. 3Dar nici măcar Tit, care era cu mine, deși era grec, n‑a fost silit să se circumcidă. 4Tulburarea s‑a ivit2:4 Secvența de la începutul versetului a fost introdusă pentru a întregi sensul textului grec, care este eliptic. din pricina fraților
prefăcuți, furișați printre noi, care s‑au strecurat ca să pândească libertatea
pe care o avem în Hristos Isus, cu gând să
ne ia în robie. 5Dar n‑am cedat și nu ne‑am supus lor nicio clipă măcar, pentru ca adevărul
Evangheliei să rămână cu voi.
6Cei
considerați ca fiind cineva (oricine ar fi fost ei, îmi este indiferent; Dumnezeu
nu caută la fața oamenilor), cei cu vază, așadar, nu
mi‑au adăugat nimic. 7Dimpotrivă, când au văzut
11:131Tim. 2:72Tim. 1:11
că mie îmi fusese încredințată Evanghelia pentru cei necircumciși, după cum lui Petru îi fusese încredințată pentru cei circumciși 8(căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor circumciși făcuse
și din mine apostolul neamurilor
), 9și când au recunoscut harul
care‑mi fusese dat, Iacov, Chifa și Ioan, care sunt priviți ca stâlpi
12:3,6
15:151Cor. 15:10Ef. 3:8
, ne‑au întins mie și lui Barnaba mâna dreaptă în semn de colaborare, pentru ca noi să mergem la neamuri, iar ei la cei circumciși. 10Numai să ne aducem aminte de cei săraci, ceea ce
24:17Rom. 15:251Cor. 16:12Cor. 8:9
m‑am și străduit să fac.
Pavel îl înfruntă pe Petru în Antiohia
11Dar
când a venit Chifa2:11 Numele aramaic al apostolului Petru. în Antiohia, l‑am înfruntat fățiș, căci era de osândit: 12înainte de venirea unora de la Iacov, mânca
11:3
împreună cu neamurile, dar când au venit ei, s‑a retras și s‑a ținut deoparte, fiindcă se temea de cei circumciși. 13Împreună cu el au început să se prefacă și ceilalți iudei, încât până și Barnaba s‑a lăsat atras în fățărnicia lor. 14Când am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, i‑am spus lui Chifa înaintea
tuturor: „Dacă
tu, care ești iudeu, trăiești ca neamurile, nu ca un iudeu, cum de îi silești pe cei dintre neamuri să trăiască precum iudeii?” 15Noi
suntem iudei din naștere, nu păcătoși
dintre neamuri. 16Dar fiindcă știm
că omul nu este îndreptățit prin faptele Legii, ci
prin credința în Isus Hristos, și noi am crezut în Hristos Isus, ca să fim îndreptățiți prin credința în Hristos, nu prin
faptele Legii, fiindcă prin faptele Legii nimeni nu va fi îndreptățit. 17Dar dacă, în timp ce căutăm să fim îndreptățiți în Hristos, am fi noi înșine găsiți păcătoși
, atunci devine oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum! 18Căci, dacă zidesc iarăși ceea ce am dărâmat, mă dovedesc călcător de Lege. 19Însă eu, prin
Lege, am
7:4,6
murit față de Lege ca să trăiesc
pentru Dumnezeu. 20Am fost răstignit
împreună cu Hristos2:20 În NA28, prima parte a vers. 20 se găsește la finalul vers. 19. și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc
prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m‑a iubit
și S‑a dat pe Sine pentru mine. 21Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci, dacă
prin Lege se capătă dreptatea, atunci degeaba a murit Hristos.
Legea și credința
31O, galateni nechibzuiți! Cine
v‑a fermecat
pe voi, sub ochii cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit? 2Numai aceasta vreau să aflu de la voi: prin faptele Legii ați primit voi Duhul
10:47Ef. 1:13
sau prin credința
în cele auzite3:2 Lit. „auzirea credinței”. Aceeași expresie în vers. 5.? 3Atât de nechibzuiți sunteți? După ce ați început
prin Duhul, acum vreți să sfârșiți prin firea pământească
9:10
? 4În zadar
ați avut parte de atâtea? Eu cred că nu în zadar.3:4 Lit. „dacă în zadar”. Declarația apostolului Pavel poate fi citită în cheie optimistă. Această perspectivă se regăsește și în traducerea de față. 5Cel ce
vă dăruiește Duhul și face minuni printre voi le face oare prin faptele Legii sau prin credința în cele auzite?
6După cum Avraam
L‑a crezut pe Dumnezeu, și credința i s‑a socotit ca dreptate3:6 Gen. 15:6., 7înțelegeți deci că fii ai lui Avraam sunt cei
care au credință. 8Scriptura, fiindcă a prevăzut
că Dumnezeu îndreptățește neamurile prin credință, i‑a dat mai dinainte lui Avraam această veste bună: Toate neamurile vor fi binecuvântate în
tine.3:8 Gen. 12:3; 18:18. 9Prin urmare, cei ce au credință sunt binecuvântați împreună cu Avraam cel credincios.
10Dar toți cei ce se bizuie pe faptele Legii sunt sub blestem, pentru că este scris: Blestemat
este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.3:10 Dt. 27:26. 11Și că
nimeni nu e îndreptățit înaintea lui Dumnezeu prin Lege este limpede: Cel
drept prin credință va trăi.3:11 Hab. 2:4. 12Însă
10:5
11:6
Legea nu se bizuie pe credință; dimpotrivă: Cine
face aceste lucruri va trăi prin ele.3:12 Lev. 18:5. 13Hristos
ne‑a răscumpărat de sub blestemul Legii făcându‑Se blestem pentru noi – fiindcă este scris: Blestemat este oricine este atârnat pe lemn3:13 Dt. 21:23. – 14pentru ca
binecuvântarea lui Avraam să vină peste neamuri în Hristos Isus și astfel să primim prin credință Duhul
32:40Ez. 11:19Ioel 2:28,29Fap. 2:33
făgăduit.
Legea și făgăduința
15Fraților (ca să iau o pildă din viața de zi cu zi), un testament
, fie el și omenesc, odată întărit3:15 Sau: „ratificat”, „intrat în vigoare”., nu mai poate fi anulat sau modificat. 16Or, făgăduințele i‑au fost făcute lui
17:7
Avraam și seminței lui. Nu zice: „și semințelor”, ca și cum ar fi vorba de mai multe, ci ca și cum ar fi vorba de una: și seminței tale3:16 Gen. 13:15; 17:8; 24:7., adică Hristos. 17Iată ce vreau să zic: testamentul3:17 Termenul gr. diathḗkē se poate traduce și prin „legământ”. pe care l‑a întărit Dumnezeu mai înainte nu poate fi anulat
de Legea dată
după patru sute treizeci de ani, astfel încât făgăduința să fie nimicită. 18Căci dacă moștenirea
ar veni pe baza Legii, n‑ar
mai fi pe baza făgăduinței; însă lui Avraam Dumnezeu i‑a dăruit‑o prin făgăduință.
19Atunci care e rostul Legii? Ea
5:20
7:8,131Tim. 1:9
a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină „Sămânța” căreia I se făcuse făgăduința; ea a fost dată
prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor
. 20Dar mijlocitorul nu are de‑a face cu o singură parte, pe când
Dumnezeu este Unul singur. 21Așadar, este Legea împotriva făgăduințelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă
s‑ar fi dat o Lege care să poată da viața, cu siguranță dreptatea ar fi venit din Lege. 22Dar Scriptura a închis totul
11:32
sub păcat, pentru ca făgăduința să le fie dată, prin credința în Isus Hristos, celor ce cred.
Robi și fii
23Înainte de venirea credinței, eram sub paza Legii, închiși în vederea credinței care trebuia să fie descoperită. 24Astfel, Legea
ne‑a fost un îndrumător3:24 Lit. „pedagog”. spre Hristos, ca
să fim îndreptățiți prin credință. 25După ce a venit credința, nu mai suntem sub acest îndrumător. 26Căci toți
sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Isus. 27Toți care
în Hristos v‑ați botezat, cu
Hristos v‑ați îmbrăcat. 28Nu
mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici om liber; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una
în Hristos Isus. 29Și dacă
sunteți ai lui Hristos, atunci sunteți „sămânța” lui Avraam, moștenitori
prin făgăduință.
