Legea și credința
31O, galateni nechibzuiți! Cine
v‑a fermecat
pe voi, sub ochii cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit? 2Numai aceasta vreau să aflu de la voi: prin faptele Legii ați primit voi Duhul
10:47Ef. 1:13
sau prin credința
în cele auzite3:2 Lit. „auzirea credinței”. Aceeași expresie în vers. 5.? 3Atât de nechibzuiți sunteți? După ce ați început
prin Duhul, acum vreți să sfârșiți prin firea pământească
9:10
? 4În zadar
ați avut parte de atâtea? Eu cred că nu în zadar.3:4 Lit. „dacă în zadar”. Declarația apostolului Pavel poate fi citită în cheie optimistă. Această perspectivă se regăsește și în traducerea de față. 5Cel ce
vă dăruiește Duhul și face minuni printre voi le face oare prin faptele Legii sau prin credința în cele auzite?
6După cum Avraam
L‑a crezut pe Dumnezeu, și credința i s‑a socotit ca dreptate3:6 Gen. 15:6., 7înțelegeți deci că fii ai lui Avraam sunt cei
care au credință. 8Scriptura, fiindcă a prevăzut
că Dumnezeu îndreptățește neamurile prin credință, i‑a dat mai dinainte lui Avraam această veste bună: Toate neamurile vor fi binecuvântate în
tine.3:8 Gen. 12:3; 18:18. 9Prin urmare, cei ce au credință sunt binecuvântați împreună cu Avraam cel credincios.
10Dar toți cei ce se bizuie pe faptele Legii sunt sub blestem, pentru că este scris: Blestemat
este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.3:10 Dt. 27:26. 11Și că
nimeni nu e îndreptățit înaintea lui Dumnezeu prin Lege este limpede: Cel
drept prin credință va trăi.3:11 Hab. 2:4. 12Însă
10:5
11:6
Legea nu se bizuie pe credință; dimpotrivă: Cine
face aceste lucruri va trăi prin ele.3:12 Lev. 18:5. 13Hristos
ne‑a răscumpărat de sub blestemul Legii făcându‑Se blestem pentru noi – fiindcă este scris: Blestemat este oricine este atârnat pe lemn3:13 Dt. 21:23. – 14pentru ca
binecuvântarea lui Avraam să vină peste neamuri în Hristos Isus și astfel să primim prin credință Duhul
32:40Ez. 11:19Ioel 2:28,29Fap. 2:33
făgăduit.
Legea și făgăduința
15Fraților (ca să iau o pildă din viața de zi cu zi), un testament
, fie el și omenesc, odată întărit3:15 Sau: „ratificat”, „intrat în vigoare”., nu mai poate fi anulat sau modificat. 16Or, făgăduințele i‑au fost făcute lui
17:7
Avraam și seminței lui. Nu zice: „și semințelor”, ca și cum ar fi vorba de mai multe, ci ca și cum ar fi vorba de una: și seminței tale3:16 Gen. 13:15; 17:8; 24:7., adică Hristos. 17Iată ce vreau să zic: testamentul3:17 Termenul gr. diathḗkē se poate traduce și prin „legământ”. pe care l‑a întărit Dumnezeu mai înainte nu poate fi anulat
de Legea dată
după patru sute treizeci de ani, astfel încât făgăduința să fie nimicită. 18Căci dacă moștenirea
ar veni pe baza Legii, n‑ar
mai fi pe baza făgăduinței; însă lui Avraam Dumnezeu i‑a dăruit‑o prin făgăduință.
19Atunci care e rostul Legii? Ea
5:20
7:8,131Tim. 1:9
a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină „Sămânța” căreia I se făcuse făgăduința; ea a fost dată
prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor
. 20Dar mijlocitorul nu are de‑a face cu o singură parte, pe când
Dumnezeu este Unul singur. 21Așadar, este Legea împotriva făgăduințelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă
s‑ar fi dat o Lege care să poată da viața, cu siguranță dreptatea ar fi venit din Lege. 22Dar Scriptura a închis totul
11:32
sub păcat, pentru ca făgăduința să le fie dată, prin credința în Isus Hristos, celor ce cred.
Robi și fii
23Înainte de venirea credinței, eram sub paza Legii, închiși în vederea credinței care trebuia să fie descoperită. 24Astfel, Legea
ne‑a fost un îndrumător3:24 Lit. „pedagog”. spre Hristos, ca
să fim îndreptățiți prin credință. 25După ce a venit credința, nu mai suntem sub acest îndrumător. 26Căci toți
sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Isus. 27Toți care
în Hristos v‑ați botezat, cu
Hristos v‑ați îmbrăcat. 28Nu
mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici om liber; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una
în Hristos Isus. 29Și dacă
sunteți ai lui Hristos, atunci sunteți „sămânța” lui Avraam, moștenitori
prin făgăduință.
41Ce spun eu este că, atâta vreme cât moștenitorul este nevârstnic, nu se deosebește cu nimic de un rob: cu toate că este stăpân peste toate, 2stă sub autoritatea tutorilor și a îngrijitorilor până la vremea hotărâtă de tatăl său. 3Tot astfel și noi, când eram nevârstnici, eram
înrobiți de învățăturile elementare4:3 Gr. stoichéia poate denumi: (1) elementele componente ale lumii create; (2) corpurile cerești; (3) principiile de bază ale unei doctrine; (4) puterile transcendente despre care păgânii credeau că stăpânesc lumea. ale lumii. 4Dar când
s‑a împlinit vremea, Dumnezeu L‑a trimis pe Fiul Său, născut
din femeie
, născut sub Lege, 5ca să‑i
răscumpere pe cei de sub Lege, și astfel
să căpătăm înfierea. 6Și pentru că sunteți fii, Dumnezeu ni L‑a trimis în inimi pe Duhul
Fiului Său, care strigă: „Avva!”, adică „Tată!” 7Așa că nu mai ești rob, ci fiu; și dacă
ești fiu, ești și moștenitor prin Dumnezeu.
Galatenii și învățătorii mincinoși
8Înainte, când nu‑L cunoșteați
pe Dumnezeu, ați slujit ca robi
celor care, prin natura lor, nu sunt dumnezei. 9Dar acum, după ce L‑ați cunoscut pe Dumnezeu – mai bine zis, după ce ați fost cunoscuți de Dumnezeu – cum
de vă întoarceți iarăși la acele învățături
elementare, slabe și sărăcăcioase de care vreți să vă lăsați iarăși înrobiți? 10Voi țineți zile
, luni, vremuri și ani. 11Mă tem să
nu mă fi ostenit degeaba pentru voi.
12Fraților, vă rog să fiți ca mine, căci și eu sunt ca voi. Nu
m‑ați nedreptățit cu nimic. 13Știți că
12:7,9
, prima
dată, v‑am propovăduit Evanghelia ca urmare a unei slăbiciuni a trupului, 14dar n‑ați arătat nici dispreț, nici dezgust față de ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu, ci m‑ați primit ca
pe un înger al lui Dumnezeu, ca
pe Hristos Isus Însuși. 15Ce s‑a ales de fericirea voastră? Pot da mărturie despre voi că, dacă ar fi fost cu putință, v‑ați fi scos până și ochii și mi i‑ați fi dat. 16M‑am făcut oare vrăjmașul vostru pentru că
v‑am spus adevărul? 17Nu cu gând bun
sunt ei plini de râvnă pentru voi, ci vor să vă despartă de noi, ca să fiți plini de râvnă pentru ei. 18Bine ar fi să arătați întotdeauna râvnă cu un scop bun, nu numai când sunt eu prezent cu voi. 19Copilașii mei
, din pricina cărora iarăși simt durerile nașterii până când va lua Hristos chip în voi! 20Cât de mult aș vrea să fiu acum prezent cu voi și să‑mi schimb tonul, căci nu mai știu ce să cred despre voi!
Alegoria despre Agar și Sara
21Spuneți‑mi voi, care vreți să fiți sub Lege, n‑ascultați voi Legea? 22Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul
din cea care era slujnică și unul
din cea care era liberă. 23Dar cel din slujnică s‑a
născut în chip firesc, însă
21:1,2Evr. 11:11
cel din femeia liberă s‑a născut prin făgăduință, 24lucruri care au un înțeles alegoric, căci aceste femei sunt două legăminte: unul, de pe muntele Sinai
, naște pentru robie, și este Agar. 25Agar este muntele Sinai din Arabia și corespunde Ierusalimului de acum, căci este în robie împreună cu copiii săi. 26Dar cetatea Ierusalimului
21:2,10
de sus este liberă, și ea este mama noastră. 27Fiindcă este scris:
Bucură‑te, stearpo, care nu naști!
Izbucnește de bucurie și strigă,
tu, care nu suferi durerile nașterii!
Căci mulți vor fi copiii celei părăsite,
mai mulți decât ai celei care are bărbat.4:27 Is. 54:1.
28Și voi, fraților, ca și Isaac, sunteți copiiai făgăduinței. 29Și după cum odinioară cel
ce se născuse în chip firesc îl prigonea pe cel ce se născuse în chip duhovnicesc4:29 Lit. „potrivit Duhului”, adică „prin făgăduința” (vers. 23) specială făcută de Dumnezeu în mod repetat (Gen. 17:19; 18:10)., tot așa
este și acum. 30Dar ce zice Scriptura
? Izgonește‑i pe slujnică și pe fiul ei, căci fiul
slujnicei nu va moșteni împreună cu fiul femeii libere.4:30 Gen. 21:10,12. 31De aceea, fraților, noi nu suntem copiii slujnicei, ci
ai femeii libere.
51Hristos ne‑a izbăvit ca să avem libertate. Rămâneți deci tari
și nu vă plecați iarăși sub
jugul robiei.
Libertatea creștină
2Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă
16:3
vă circumcideți, Hristos nu vă va folosi la nimic. 3Și dau iarăși mărturie oricărui om care se circumcide că
este dator să împlinească toată Legea. 4Voi, care vreți să fiți îndreptățiți prin Lege, v‑ați
despărțit de Hristos; ați căzut din
har. 5Căci noi, cu ajutorul Duhului, așteptăm
prin credință dreptatea la care nădăjduim. 6Căci
în Hristos Isus nici circumcizia, nici necircumcizia nu contează, ci credința
care lucrează prin dragoste.
7Voi alergați
bine; cine
v‑a tăiat calea ca să n‑ascultați de adevăr? 8Această formă de înduplecare nu vine de la Cel ce
vă cheamă. 9Puțină
15:33
drojdie5:9 Gr. zýmē denumește aluatul fermentat, folosit ca drojdie pentru a face să dospească aluatul nou, nefermentat. face să dospească toată plămădeala. 10Eu
8:22
sunt încredințat în Domnul în ce vă privește că nu veți gândi altfel. Iar cel
ce vă tulbură își va
purta osânda, oricine ar fi el. 11Dar eu
, fraților, dacă mai propovăduiesc circumcizia, de ce mai sunt prigonit? Atunci, pricina de poticnire a crucii s‑a dus
. 12Și
tăia‑s‑ar5:12 Cu sensul de: „să se castreze”. Referire sarcastică la zelul pentru circumcizie al iudaizatorilor care tulbură bisericile din Galatia. Vezi și descrierea circumciziei ca „mutilare” (gr. katatomḗ) din Flp. 3:2. odată cei ce
vă tulbură!
13Voi ați fost chemați la libertate, fraților. Numai nu faceți din libertate
un prilej ca să trăiți pentru firea pământească, ci slujiți‑vă unii altora în dragoste! 14Căci toată
Legea se cuprinde într‑o singură poruncă: Să‑l
iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.5:14 Lev. 19:18. 15Dar dacă vă mușcați și vă mâncați unii pe alții, luați seama să nu vă nimiciți unii pe alții!
Faptele firii pământești și roada Duhului
16Zic dar: umblați
8:1,12
13:141Pt. 2:11
prin Duhul, și astfel nu veți împlini poftele firii pământești! 17Firea
pământească poftește împotriva Duhului, iar Duhul – împotriva firii pământești, căci acestea se împotrivesc una alteia, ca
să nu faceți tot ce vreți. 18Dacă
sunteți călăuziți de Duhul, nu sunteți sub Lege. 19Și faptele
firii pământești sunt cunoscute și sunt acestea: [adulterul,] desfrâul, necurăția, dezmățul, 20închinarea la idoli, vrăjitoria, dușmăniile, cearta, ambiția egoistă5:20 Gr. zḗlos este uneori folosit în NT cu sens pozitiv („râvnă”). În contextul de față termenul are conotație negativă, putând fi echivalat cu „ambiție egoistă”., mâniile, intrigile, dezbinările, împărțirea în grupuri, 21invidiile, [uciderile,] bețiile, chefurile și altele de felul acesta. Cu privire la ele vă spun mai dinainte, cum am mai spus: cei
ce fac astfel de lucruri nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. 22Roada
Duhului dimpotrivă este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea
, facerea de bine, credincioșia
, 23blândețea, înfrânarea. Legea nu este împotriva unor astfel de lucruri. 24Cei ce sunt ai lui Hristos Isus și‑au răstignit
firea pământească împreună cu patimile și poftele ei. 25Dacă
trăim prin Duhul, să și umblăm prin Duhul! 26Să
nu umblăm după slavă deșartă, întărâtându‑ne unii pe alții și fiind invidioși unii pe alții.
