Dumnezeu a vorbit prin Fiul Său
11După ce în vechime le‑a vorbit părinților noștri prin profeți în multe rânduri
și în multe feluri, 2la sfârșitul
acestor zile Dumnezeu ne‑a vorbit
prin Fiul, pe
28:18In. 3:35Rom. 8:17
care L‑a pus moștenitor a toate și prin
care a făcut lumea1:2 Gr. aiṓnas „veacurile” sau „lumile”. Același termen este folosit și în cap. 11:3..
3El, care
14:92Cor. 4:4Col. 1:15
este oglindirea slavei Lui și întipărirea Ființei Lui, care le ține
pe toate prin cuvântul Său puternic, după ce a făcut
curățirea păcatelor, S‑a așezat
la dreapta Măririi, în locurile preaînalte, 4ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a
moștenit un Nume mai minunat decât al lor.
Fiul este mai presus de îngeri
5Căci căruia dintre îngeri i‑a spus Dumnezeu vreodată:
Tu ești Fiul
Meu,
astăzi Te‑am născut1:5 Ps. 2:7.?
Și iarăși:
Eu
28:6Ps. 89:26,27
Îi voi fi Tată,
și El Îmi va fi Fiu1:5 2Sam. 7:14. 1Cr. 17:13.?
6Și iarăși, când aduce în lume pe Cel Întâi Născut
, zice:
Să I se închine toți
îngerii lui Dumnezeu!1:6 Dt. 32:43 (Septuaginta): „Să I se închine toți fiii lui Dumnezeu.” Fragmentul nu are corespondent în textul masoretic.
7Și dacă despre îngeri zice:
El face pe îngerii Săi vânturi,
și pe slujitorii Săi, flacără de foc1:7 Ps. 104:4 (Septuaginta).,
8despre Fiul zice:Tronul Tău, Dumnezeule, este în veci de veci;
toiag de dreptate este toiagul domniei Tale.
9Ai iubit dreptatea și ai urât nelegiuirea.
De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te‑a
10:38
uns
cu untdelemn de bucurie mai presus de tovarășii Tăi.1:9 Ps. 45:6,7.
10Și:
La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul
și cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
11Ele
51:6Mt. 24:352Pt. 3:7,10Ap. 21:1
vor pieri, dar Tu rămâi;
toate ca o haină se vor învechi;
12Ca pe o manta le vei înfășura,
ca pe o haină, și se vor schimba,
dar Tu ești același, și anii Tăi nu se vor sfârși.1:12 Ps. 102:25‑27.
13Și căruia dintre îngeri i‑a spus El vreodată:
Șezi
la dreapta Mea
până‑i voi pune pe vrăjmașii Tăi reazem picioarelor Tale1:13 Ps. 110:1.?
14Nu sunt
91:11Lc. 1:19Fap. 12:7
toți duhuri slujitoare, trimise în slujba celor care vor moșteni
mântuirea?
Mântuirea cea mare
21De aceea, trebuie cu atât mai mult să luăm aminte la cele auzite, ca să nu fim depărtați de ele2:1 Sau: „să nu ajungem în derivă”.. 2Căci, dacă Cuvântul rostit
prin îngeri s‑a dovedit neclintit și dacă orice
17:2,5
abatere și orice neascultare și‑a primit pedeapsa cuvenită, 3cum
vom scăpa noi dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare, care
și‑a avut începutul în cuvintele Domnului și care a
fost confirmată de cei care au auzit‑o, 4fiind adeverită de Dumnezeu
19:11Rom. 15:18,191Cor. 2:4
cu
semne, minuni și felurite puteri și cu darurile Duhului Sfânt
, împărțite2:4 Lit. „împărțiri ale Duhului Sfânt”. după
voia Sa?
Căpetenia mântuirii
5Căci nu unor îngeri le‑a supus El lumea
viitoare despre care vorbim. 6Ba încă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire:
Ce
este omul ca să‑Ți aduci aminte de el
sau fiul omului ca să‑l cercetezi2:6 Gr. episképtomai se poate traduce prin „a avea grijă”, „a fi preocupat”, „a se îngriji” (de cineva).?
7L‑ai făcut cu puțin mai prejos decât îngerii,
cu slavă și cinste l‑ai încununat,
[l‑ai pus peste lucrările mâinilor Tale,]
8toate
le‑ai supus sub picioarele lui.2:8 Ps. 8:4‑6.
Dacă i‑a supus totul, nu a lăsat nimic care să nu‑i fie supus. Acum însă, nu
vedem că i‑ar fi supuse toate. 9Dar Îl vedem pe Acela
care a fost făcut cu puțin mai prejos de îngeri, adică pe Isus, încununat
cu slavă și cinste2:9 Ps. 8:5. datorită morții pe care a suferit‑o. Astfel, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru
toți.
10Se cuvenea
ca, aducând pe mulți fii la slavă, Dumnezeu – pentru
care și prin care sunt toate – să‑L desăvârșească
prin suferințe pe întemeietorul mântuirii
lor. 11Căci Cel
care sfințește și cei sfințiți sunt toți dintr‑Unul singur; de aceea, nu‑I
este rușine să‑i numească frați, 12ci zice:
Voi vesti Numele Tău fraților Mei;
în mijlocul adunării Îți voi cânta laude.2:12 Ps. 22:22.
13Și iarăși:Îmi voi pune încrederea în El.2:13 Is. 8:17.
Și iarăși:Iată, eu și copiii pe care
17:6‑12
mi i‑a dat Dumnezeu!2:13 Is. 8:18.
El a fost părtaș la ele, pentru ca
, prin moarte, să‑l nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe Diavolul, 15și să‑i elibereze pe cei care, prin frica morții
, erau ținuți în robie toată viața lor. 16Căci, negreșit, nu îngerilor le vine El în ajutor, ci seminței lui Avraam.2:16 Sau: „El nu preia natura îngerilor, ci pe a seminței lui Avraam.” 17Prin urmare, trebuia să Se asemene
fraților Săi în toate privințele, ca să devină un mare‑preot îndurător
și credincios2:17 Sau: „fidel”. înaintea lui Dumnezeu, făcând astfel ispășire pentru păcatele poporului. 18Căci
, întrucât El Însuși a suferit, când a fost ispitit, poate să vină în ajutor celor care sunt ispitiți.
