91Primul legământ avea și el rânduieli pentru slujbă și un sanctuar
pământesc. 2A fost ridicat
un cort9:2 În vers. 2‑3 și 6‑7, autorul folosește gr. skēnḗ („cort”) pentru a denumi fiecare dintre cele două încăperi care formează primul sanctuar. În context, expresia „primul cort” (=prima încăpere) denumește Locul Sfânt, iar „al doilea cort” (=a doua încăpere) denumește Locul Preasfânt. În vers. 8, expresia „primul cort” denumește sanctuarul ca întreg, văzut în opoziție cu „cortul mai mare și mai desăvârșit” (vers. 9).: în
40:4
prima încăpere erau sfeșnicul
, masa
și pâinile pentru înfățișare9:2 Lit. „prezentarea pâinilor”. Referire la cele douăsprezece pâini care erau înfățișate înaintea lui Dumnezeu, de sabat, pe masa din sanctuar. După o săptămână, erau înlocuite și mâncate de preoți. Vezi Ex. 25:30; 35:13; 39:36. Lev. 24:5‑9. Num. 4:7.. Acesta se chema Locul Sfânt. 3După
a doua catapeteasmă9:3 Gr. katapétasma, corespunzând ebr. paroḵeṯ (Ex. 26:31‑35), perdeaua despărțitoare dintre locul sfânt și locul preasfânt (vezi cap. 6:19). Prima perdea era cea de la intrarea în locul sfânt. se afla o încăpere9:3 Lit. „cort”. numită Locul Preasfânt9:3 Sau: „Sfânta Sfintelor”., 4care avea altarul tămâierii9:4 Altarul tămâierii era așezat în Locul Sfânt (Ex. 30:6; 40:5. Lev. 16:12). În 1Rg. 6:22 (textul masoretic) se sugerează că era localizat în a doua încăpere a Templului lui Solomon., de aur, și
26:36
40:3,21
chivotul legământului, ferecat cu aur. În chivot erau un vas
de aur cu mană, toiagul lui Aaron
care înmugurise și tablele
34:29
40:20Dt. 10:2,51Rg. 8:9,212Cr. 5:10
legământului. 5Deasupra
chivotului se aflau heruvimii slavei, care umbreau Capacul Ispășirii9:5 Gr. hilastḗrion „ispășitor”., lucruri despre care nu avem acum vreme să vorbim în amănunt.
6Odată pregătite lucrurile acestea astfel, preoții
intrau mereu în prima încăpere ca să împlinească slujbele. 7Dar în a doua încăpere intra numai marele‑preot, o dată
pe an, și nu fără sânge, pe
care îl aducea pentru sine și pentru păcatele din neștiință ale poporului. 8Prin aceasta, Duhul Sfânt
arăta că
încă nu se arătase calea spre sanctuar, câtă vreme încă stătea în picioare primul cort9:8 Sau: „câtă vreme încă era valabil primul cort”.. 9Acestea erau un simbol pentru vremea de acum, când se aduc daruri și jertfe care
nu pot duce la desăvârșire conștiința închinătorului. 10Aceste rânduieli exterioare au de‑a face doar cu mâncăruri
, băuturi și felurite
îmbăieri, fiind rânduite până
la vremea îndreptării.
11Dar Hristos, devenit Mare‑Preot al bunurilor
viitoare, prin
cortul9:11 Secvența „prin cortul” are fie valoare instrumentală („prin intermediul cortului”), fie valoare „locală”, indicând drumul străbătut de Hristos ca Mare‑Preot (vezi cap. 4:14). mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mână omenească (adică nu face parte din această creație), 12nu cu
sânge de țapi și de viței, ci
5:9
cu însuși sângele Său a intrat în sanctuar, o dată pentru totdeauna, după ce a dobândit o răscumpărare veșnică. 13Căci, dacă sângele
taurilor și al țapilor și
cenușa unei junci, stropită peste cei întinați, aduc sfințire, spre curățirea trupului, 14cu cât mai mult sângele
lui Hristos, care
, prin Duhul cel veșnic, S‑a adus pe Sine
jertfă fără pată lui Dumnezeu, va
curăți conștiința noastră de faptele
moarte, ca să‑I slujim
Dumnezeului celui viu!
15Tocmai
de aceea Isus este Mijlocitorul
unui legământ nou, pentru ca
5:61Pt. 3:18
, prin moartea suferită pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub primul legământ, cei chemați să capete făgăduința unei moșteniri veșnice. 16Căci oriunde este un testament9:16 Gr. diathḗkē se poate traduce și prin „legământ”., trebuie să aibă loc moartea celui ce l‑a făcut. 17Pentru că un testament
intră în vigoare după moartea lui, căci n‑are nicio putere câtă vreme trăiește cel ce l‑a făcut. 18De aceea nici primul legământ n‑a fost încheiat fără sânge. 19După ce Moise a rostit înaintea întregului popor toate poruncile, potrivit Legii, a luat
sânge de viței și de țapi cu apă, lână stacojie și isop, a stropit cartea și tot norodul, 20zicând:
Acesta
este sângele legământului pe care l‑a poruncit Dumnezeu pentru voi.9:20 Ex. 24:8.
23Era nevoie deci ca reprezentările
lucrurilor din ceruri să fie curățite în felul acesta, iar lucrurile cerești însele să fie curățite cu jertfe mai bune decât acestea. 24Căci
Hristos n‑a intrat într‑un sanctuar făcut de mâna omului, reprezentare9:24 Gr. antítypon, „antitip”, copie care imită un model ideal, numit arhetip (gr. týpos). a
celui adevărat, ci a intrat chiar în cer, ca să Se
înfățișeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. 25Dar nu ca să Se aducă pe Sine jertfă de mai multe ori, ca marele‑preot, care intră în sanctuar an de an cu sânge care nu este al lui, 26fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii. Dimpotrivă, El S‑a arătat o singură dată
, la sfârșitul
veacurilor, ca să înlăture păcatul prin jertfa Sa. 27Și
, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar
după aceea vine judecata, 28tot astfel și Hristos
, după ce S‑a adus
pe Sine jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora
, Se va arăta a doua oară, dar nu în vederea păcatului, ci pentru cei ce‑L
așteaptă, în vederea mântuirii.
101Legea, care are umbra
bunurilor
viitoare, nu înfățișarea propriu‑zisă a lucrurilor, nu
poate niciodată, prin aceleași jertfe care se aduc neîncetat, an de an, să‑i facă desăvârșiți
pe cei ce se apropie de Dumnezeu. 2Altfel, n‑ar fi încetat oare aducerea lor dacă închinătorii, odată curățiți, n‑ar mai fi avut conștiința păcatelor? 3Dar
tocmai prin ele se face amintirea păcatelor an de an; 4căci este cu neputință
ca sângele taurilor și al țapilor să îndepărteze păcatele.
5De aceea, când vine în lume, Hristos zice:
Jertfă și ofrandă n‑ai voit,
ci Mi‑ai pregătit un trup;
6arderi‑de‑tot
și jertfe pentru păcat
nu Ți‑au fost pe plac.
7Atunci am zis: „Iată‑Mă,
în sulul cărții este scris despre Mine,
vin să fac voia Ta, Dumnezeule!”10:7 Ps. 40:6‑8. (Septuaginta, Ps. 39:7‑9).
8După ce a zis mai întâi:Jertfe și ofrande,
arderi‑de‑tot și jertfe pentru păcat
n‑ai voit, nici nu Ți‑au fost pe plac10:8 Abreviere a citatului precedent.
(jertfe aduse după Lege), 9a zis apoi: Iată‑Mă, vin să fac voia Ta! Astfel desființează rânduiala dintâi, ca să o pună în loc pe a doua. 10Prin11Și, pe când orice preot slujește în fiecare
zi și aduce în mod repetat aceleași jertfe, care
niciodată nu pot șterge păcatele, 12El
, dimpotrivă, după ce a adus pentru totdeauna o singură jertfă pentru păcate, S‑a așezat la dreapta lui Dumnezeu 13și așteaptă de acum înainte ca vrăjmașii
Lui să‑I fie făcuți reazem picioarelor Lui. 14Căci printr‑o singură ofrandă El
i‑a desăvârșit pentru totdeauna pe cei ce sunt sfințiți. 15Despre acest lucru ne dă mărturie și Duhul Sfânt, căci, după ce zice:
16Iată legământul pe care‑l voi încheia cu ei
după acele zile, zice Domnul:
Voi pune legile Mele în inimile lor
și le voi scrie în cugetul lor,
17adaugă: Iar de păcatele și de fărădelegile lor
nu‑Mi voi mai aduce aminte.10:17 Ier. 31:33,34. Reluare a textului citat în Cap. 8:10,12.
18Dar, acolo unde este iertarea acestora, nu mai este nevoie de o ofrandă pentru păcat.19Așadar, fraților, fiindcă avem îndrăzneală să intrăm
în sanctuar prin sângele
3:12
lui Isus, 20pe calea
cea nouă și vie pe care ne‑a deschis‑o prin
catapeteasmă, adică prin trupul Său, 21și fiindcă avem un Preot
însemnat pus peste casa
lui Dumnezeu, 22să
ne apropiem cu o inimă sinceră, cu credință deplină
, cu inimile curățite de
o conștiință vinovată și cu trupurile spălate
cu apă curată! 23Să
ținem neclintită mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios
este Cel ce a făcut făgăduința! 24Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune, 25fără a neglija
adunarea noastră, cum au unii obiceiul! Dimpotrivă, să ne îndemnăm unii pe alții, și aceasta cu atât mai mult, cu cât vedeți că se apropie
Ziua!
26Căci, dacă
păcătuim în mod voit după
ce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, 27ci o așteptare înfricoșată a judecății și văpaia
unui foc care‑i va mistui pe împotrivitori. 28Cine
a încălcat Legea lui Moise trebuia să fie omorât fără milă pe baza mărturiei
a doi sau trei martori10:28 Dt. 17:6.. 29Cu cât
mai aspră credeți că va fi pedeapsa de care va avea parte acela care Îl calcă în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, nesocotește sângele legământului cu care a fost sfințit și Îl batjocorește
pe Duhul harului? 30Căci știm cine este Cel ce a zis:
A
Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!10:30 Dt. 32:35.
Domnul va judeca pe poporul Său.10:30 Dt. 32:36.
31Cumplit32Aduceți‑vă
aminte de zilele de la început, când, după ce ați fost luminați
, ați dus o mare
luptă, însoțită de suferințe: 33uneori ați fost ținta publică
a ocărilor și necazurilor, iar alteori le‑ați fost alături
celor care au avut parte de ele. 34Ați suferit alături de cei întemnițați
și ați acceptat cu bucurie să vă fie luate
averile, știind că aveți
19:21Lc. 12:331Tim. 6:19
în ceruri o avuție mai bună, care dăinuie. 35Nu renunțați la îndrăzneala voastră, care va avea o mare răsplătire
! 36Căci
aveți nevoie de statornicie pentru ca, după ce ați împlinit voia lui Dumnezeu, să dobândiți
ce v‑a fost făgăduit.
37Încă
puțin, foarte puțin;10:37 Is. 26:20.
Cel ce vine va veni și nu va zăbovi.
38Dar cel drept
prin credință va trăi.
Însă, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu‑Și găsește plăcerea în el.10:38 Hab. 2:3,4.
39Noi însă nu suntem dintre aceia care111Și credința este realitatea11:1 Gr. hypóstasis poate avea, în funcție de context, sensul de „substanță”, „esență” sau „realitate”. În papirusurile descoperite în Egipt, termenul are o conotație comercială, însemnând adesea „titlu de proprietate” sau „garanție”, sens adoptat și de unele traduceri moderne. lucrurilor
5:7
nădăjduite, dovada lucrurilor care nu se văd. 2Datorită ei
au primit cei din vechime o bună mărturie.
3Prin credință înțelegem că lumea a
fost creată prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa că ce se vede n‑a fost făcut din lucruri care se văd.
4Prin credință I‑a adus Abel
lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât cea a lui Cain. Prin ea a primit el mărturie că este drept, căci Dumnezeu a primit11:4 Lit. „a dat mărturie”. darurile lui; prin ea el încă
vorbește, chiar dacă este mort.
5Prin credință a fost strămutat Enoh
, ca să nu vadă moartea, și n‑a mai fost de găsit, pentru că l‑a strămutat Dumnezeu, dar înainte de strămutarea lui a primit mărturia că Îi este plăcut lui Dumnezeu. 6Fără credință este cu neputință să‑I fim plăcuți. Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El există și că îi răsplătește pe cei ce‑L caută.
7Prin credință Noe
, înștiințat fiind despre lucruri care încă nu se vedeau și cuprins de o teamă sfântă, a
pregătit o arcă pentru mântuirea casei sale; prin credință a osândit lumea și a ajuns moștenitor al dreptății
4:13Flp. 3:9
care se capătă prin credință.
8Prin credință Avraam
, când a fost chemat să plece într‑un loc pe care urma să‑l ia drept moștenire, a ascultat și a plecat fără să știe încotro merge. 9Prin credință a peregrinat el prin țara făgăduinței ca printr‑un ținut străin și a locuit în
13:3,18
18:1,9
corturi ca Isaac și Iacov, care erau moștenitori
împreună cu el ai aceleiași făgăduințe. 10Căci el aștepta cetatea
care are temelii tari, al
cărei meșter și ziditor este Dumnezeu. 11Prin credință Avraam, deși Sara
18:11,14
21:2
era stearpă, a
primit putere să zămislească în ciuda vârstei trecute, fiindcă L‑a socotit vrednic de încredere pe
Cel ce făcuse făgăduința. 12De aceea, dintr‑un singur om
, și acela aproape mort, s‑au născut urmași în mare număr, ca
stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra.
13În credință au murit toți aceștia, fără să fi primit
lucrurile făgăduite; doar le‑au
văzut de departe, le‑au salutat și au mărturisit
2:11
că sunt străini și călători pe pământ. 14Cei ce vorbesc astfel dau de
înțeles că sunt în căutarea unei patrii. 15Dacă le‑ar fi stat gândul la cea din care ieșiseră, ar fi avut vreme să se întoarcă. 16Dar ei își doresc o patrie mai bună, adică una cerească. De aceea lui Dumnezeu nu‑I este rușine să
Se numească Dumnezeul lor, căci le‑a
pregătit o cetate.
17Prin credință l‑a adus Avraam
pe Isaac jertfă, când a fost pus la încercare; el, care primise făgăduințele
, se pregătea să‑l aducă jertfă pe singurul său fiu, 18despre care se spusese:
În
Isaac sămânța ta va avea un nume.11:18 Gen. 21:12.
20Prin credință i‑a binecuvântat Isaac
pe Iacov și pe Esau cu privire la lucrurile viitoare.
21Prin credință Iacov, când trăgea să moară, i‑a binecuvântat
pe fiecare din fiii lui Iosif și s‑a închinat, rezemat pe vârful toiagului său11:21 Gen. 47:31..
22Prin credință Iosif, când i s‑a apropiat sfârșitul,
a pomenit de ieșirea fiilor lui Israel din Egipt și a dat porunci cu privire la oasele sale.
23Prin credință Moise
a fost ascuns trei luni de părinții lui după naștere, pentru că vedeau că era frumos copilul și nu s‑au lăsat înspăimântați de porunca
regelui.
24Prin credință Moise
, când s‑a făcut mare, n‑a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, 25ci a ales mai degrabă să sufere cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. 26El socotea că ocara
lui Hristos este o bogăție mai mare decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii ațintiți spre răsplătire
.
27Prin credință a părăsit Egiptul
, fără să se teamă de mânia împăratului, pentru că era neabătut, ca și când L‑ar fi avut înaintea ochilor pe Cel Nevăzut. 28Prin credință a
sărbătorit Paștele și a făcut stropirea cu sânge, pentru ca Nimicitorul să nu se atingă de cei întâi născuți ai lor. 29Prin credință au
străbătut ei Marea Roșie ca pe uscat, în timp ce egiptenii, când au încercat s‑o treacă, au fost înghițiți. 30Prin credință au căzut zidurile
Ierihonului după ce au fost înconjurate șapte zile. 31Prin credință n‑a pierit desfrânata Rahav
împreună cu cei care n‑au crezut, căci ea le‑a primit
pe iscoade cu bunăvoință11:31 Lit. „pace”..
32Și câte aș mai putea zice, însă nu mi‑ar ajunge vremea dacă aș vrea să povestesc despre Ghedeon
, Barac
, Samson
, Iefta
12:7
, David
17:45
, Samuel
12:20
și profeți! 33Prin credință au biruit împărății, au făcut dreptate, au dobândit făgăduințe, au
închis gurile leilor, 34au
stins puterea focului, au
scăpat de ascuțișul sabiei, s‑au vindecat de boală
, au fost viteji în luptă, au pus
pe fugă oștirile străine. 35Femeile
i‑au primit înapoi pe cei care muriseră și care au înviat; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n‑au vrut să primească izbăvirea și au fost torturați11:35 Aluzie la martirajul celor descriși în 2 Macabei 6–7.. 36Alții au suferit batjocuri și biciuiri, ori chiar lanțuri
și temniță, 37au
fost uciși cu pietre, tăiați în două cu fierăstrăul11:37 Aluzie la tradiția potrivit căreia profetul Isaia ar fi murit ucis, tăiat în două cu fierăstrăul, din porunca regelui Manase. Domnia sângeroasă a acestuia este prezentată succint în 2Rg. 21:16., au murit uciși de sabie, au pribegit
îmbrăcați cu cojoace și în piei de capră, lipsiți, prigoniți, chinuiți – 38ei, de care lumea nu era vrednică – rătăcind prin pustietăți, în munți, prin
peșteri și prin crăpăturile pământului11:38 Alături de David, Ilie și Elisei, sunt evocați aici iudeii credincioși din timpul persecuției lui Antioh IV Epifanul (vezi cărțile 1‑2 Macabei).. 39Toți aceștia, deși au fost apreciați11:39 Lit. „au primit mărturie”, în sensul că au fost aprobați de Dumnezeu. Același verb este folosit în vers. 2, 4 și 5. pentru
credința lor, n‑au primit ce le fusese făgăduit, 40căci Dumnezeu avea în vedere ceva
mai bun pentru noi, ca să nu ajungă ei la
desăvârșire fără noi.