Disciplinarea făcută în dragoste
121De aceea și noi, fiindcă suntem înconjurați de un nor așa de mare de martori, să
dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să
alergăm stăruitor
în cursa12:1 Gr. agṓn (rădăcina termenului modern „agonie”) denumește „întrecerea atletică”, „lupta” sau „alergarea”. Prin extensie, termenul a ajuns să fie folosit metaforic și în domeniul moral și spiritual. care ne stă înainte. 2Să privim țintă la Întemeietorul și Desăvârșitorul credinței noastre, adică la Isus, care
, pentru bucuria ce Îi era pusă înainte, a răbdat crucea, disprețuind rușinea, și S‑a așezat
la dreapta tronului lui Dumnezeu! 3Luați
aminte la Cel care a răbdat din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare, ca
să nu obosiți și să vă descurajați în sufletul vostru!
4Voi încă nu v‑ați împotrivit
până la sânge în lupta cu păcatul 5și ați uitat îndemnul pe care vi‑l dă ca unor fii:
Fiule, nu
disprețui pedeapsa Domnului
și nu te descuraja când ești mustrat de El!
6Căci Domnul îl pedepsește pe
cel pe care‑l iubește
și îl ceartă pe orice fiu pe care‑l primește.12:6 Pr. 3:11,12.
7Îndurați19:18
pedeapsa: Dumnezeu Se poartă astfel cu voi fiindcă sunteți fiii Lui! Într‑adevăr, care este fiul pe care nu‑l pedepsește tatăl său? 8Dacă ați fi scutiți de pedeapsa de care
toți au parte, ați fi copii nelegitimi, nu fii. 9Și apoi, dacă părinții noștri trupești ne‑au pedepsit și le‑am dat cinstea cuvenită, nu ne vom supune cu atât mai mult Tatălui
duhurilor, ca să trăim? 10Ei ne pedepseau pentru puține zile, după cum găseau de cuviință, dar Dumnezeu ne pedepsește cu folos, ca
să ne facă părtași sfințeniei Sale. 11La început, nicio pedeapsă nu pare motiv de bucurie, ci de întristare; dar mai pe urmă aduce rodul pașnic al dreptății în cei care au trecut prin școala ei
.
Pericolul respingerii harului
12De aceea, întăriți
mâinile obosite și genunchii slăbănogiți; 13croiți
cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca piciorul care șchiopătează să nu se scrântească, ci
mai degrabă să fie vindecat! 14Urmăriți
14:192Tim. 2:22
pacea cu toți oamenii, precum și sfințirea, fără
de care nimeni nu‑L va vedea pe Domnul! 15Vegheați ca
nimeni să nu ajungă lipsit de harul lui Dumnezeu; nu
cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune12:15 Dt. 29:18., să aducă tulburare și mulți să fie întinați de ea! 16Nimeni să
nu fie desfrânat sau lumesc ca Esau, care
pentru o mâncare și‑a vândut dreptul de întâi născut! 17Știți că mai pe urmă, când a vrut
să moștenească binecuvântarea, a
fost respins. N‑a mai fost loc pentru o schimbare, cu toate că o ceruse cu lacrimi.
18Voi nu v‑ați apropiat de un munte
20:18Dt. 4:11
5:22Rom. 6:14
8:152Tim. 1:7
care se poate atinge și care era cuprins de foc, nici de întuneric, neguri și furtună, 19nici de sunetul trâmbiței, nici de un glas care vorbea în așa fel, încât cei ce l‑au auzit au cerut
18:16
să nu li se mai vorbească 20(pentru că nu puteau suporta porunca aceasta: „Și
o fiară, dacă se va atinge de munte, să fie ucisă cu pietre.”12:20 Parafrază a textului din Ex. 19:13. 21Și
atât de înfricoșătoare era priveliștea, încât Moise a zis: „Sunt îngrozit12:21 Dt. 9:19 (Septuaginta). și tremur”). 22Voi însă v‑ați apropiat de
muntele Sionului și de Ierusalimul ceresc, cetatea Dumnezeului celui viu, de
zecile de mii de îngeri în sărbătoare 23și de Biserica celor întâi născuți
, care
sunt scriși în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul
tuturor, de duhurile celor drepți, făcuți
desăvârșiți, 24de Isus, Mijlocitorul
noului legământ, și de sângele
stropirii, care vorbește mai bine decât
sângele lui Abel.
25Luați seama ca nu cumva să‑L respingeți pe Cel ce vă vorbește! Căci dacă
n‑au scăpat aceia care s‑au ferit de Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai puțin vom scăpa noi dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbește din ceruri, 26al
cărui glas a clătinat pământul odinioară și care a făgăduit astfel:
Voi zgudui încă o dată nu doar pământul,
ci și cerul.12:26 Hag. 2:6.
27Cuvintele încă o dată arată schimbarealucrurilor care pot fi clătinate, adică a lucrurilor create, ca să rămână cele de neclătinat. 28De aceea, fiindcă primim o împărăție care nu se clatină, să‑I fim recunoscători lui Dumnezeu și să‑I aducem astfel o închinare plăcută, cu evlavie și cu frică, 29fiindcă Dumnezeul
nostru este un foc mistuitor12:29 Dt. 4:24; 9:3.!