Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2019 (EDCR)
2

Mântuirea cea mare

21De aceea, trebuie cu atât mai mult să luăm aminte la cele auzite, ca să nu fim depărtați de ele2:1 Sau: „să nu ajungem în derivă”.. 2Căci, dacă Cuvântul rostit

2:2
Dt. 33:2Fap. 7:53Gal. 3:19
prin îngeri s‑a dovedit neclintit și dacă orice
2:2
Num. 15:30Dt. 4:3
17:2,5
abatere și orice neascultare și‑a primit pedeapsa cuvenită, 3cum
2:3
Cap. 10:29.
vom scăpa noi dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare, care
2:3
Mt. 4:17
și‑a avut începutul în cuvintele Domnului și care a
2:3
Lc. 1:2
fost confirmată de cei care au auzit‑o, 4fiind adeverită de Dumnezeu
2:4
Mc. 16:20Fap. 14:3
19:11Rom. 15:18,191Cor. 2:4
cu
2:4
Fap. 2:22,43
semne, minuni și felurite puteri și cu darurile Duhului Sfânt
2:4
1Cor. 12:4,7,11
, împărțite2:4 Lit. „împărțiri ale Duhului Sfânt”. după
2:4
Ef. 1:5,9
voia Sa?

Căpetenia mântuirii

5Căci nu unor îngeri le‑a supus El lumea

2:5
Cap. 6:5.
viitoare despre care vorbim. 6Ba încă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire:

Ce

2:6
Iov 7:17Ps. 144:3
este omul ca să‑Ți aduci aminte de el

sau fiul omului ca să‑l cercetezi2:6 Gr. episképtomai se poate traduce prin „a avea grijă”, „a fi preocupat”, „a se îngriji” (de cineva).?

7L‑ai făcut cu puțin mai prejos decât îngerii,

cu slavă și cinste l‑ai încununat,

[l‑ai pus peste lucrările mâinilor Tale,]

8toate

2:8
Cap. 1:13.
le‑ai supus sub picioarele lui.2:8 Ps. 8:4‑6.

Dacă i‑a supus totul, nu a lăsat nimic care să nu‑i fie supus. Acum însă, nu

2:8
1Cor. 15:25
vedem că i‑ar fi supuse toate. 9Dar Îl vedem pe Acela
2:9
Flp. 2:7‑9
care a fost făcut cu puțin mai prejos de îngeri, adică pe Isus, încununat
2:9
Fap. 2:33
cu slavă și cinste2:9 Ps. 8:5. datorită morții pe care a suferit‑o. Astfel, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru
2:9
In. 3:162Cor. 5:151In. 2:2Ap. 5:9
toți.

10Se cuvenea

2:10
Lc. 24:46
ca, aducând pe mulți fii la slavă, Dumnezeu – pentru
2:10
Rom. 11:36
care și prin care sunt toate – să‑L desăvârșească
2:10
Cap. 12:2.
prin suferințe pe întemeietorul mântuirii
2:10
Cap. 5:9.
lor. 11Căci Cel
2:11
Cap. 10:10.
care sfințește și cei sfințiți sunt toți dintr‑Unul singur; de aceea, nu‑I
2:11
Mt. 28:10In. 20:17Rom. 8:29
este rușine să‑i numească frați, 12ci zice:

Voi vesti Numele Tău fraților Mei;

în mijlocul adunării Îți voi cânta laude.2:12 Ps. 22:22.

13Și iarăși:

Îmi voi pune încrederea în El.2:13 Is. 8:17.

Și iarăși:

Iată, eu și copiii pe care

2:13
In. 10:29
17:6‑12
mi i‑a dat Dumnezeu!2:13 Is. 8:18.

14Astfel, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, și
2:14
In. 1:14Rom. 8:3Flp. 2:7
El a fost părtaș la ele, pentru ca
2:14
1Cor. 15:54Col. 2:152Tim. 1:10
, prin moarte, să‑l nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe Diavolul, 15și să‑i elibereze pe cei care, prin frica morții
2:15
Rom. 8:152Tim. 1:7
, erau ținuți în robie toată viața lor. 16Căci, negreșit, nu îngerilor le vine El în ajutor, ci seminței lui Avraam.2:16 Sau: „El nu preia natura îngerilor, ci pe a seminței lui Avraam.” 17Prin urmare, trebuia să Se asemene
2:17
Flp. 2:7
fraților Săi în toate privințele, ca să devină un mare‑preot îndurător
2:17
Cap. 4:15;
și credincios2:17 Sau: „fidel”. înaintea lui Dumnezeu, făcând astfel ispășire pentru păcatele poporului. 18Căci
2:18
Cap. 4:15,16;
, întrucât El Însuși a suferit, când a fost ispitit, poate să vină în ajutor celor care sunt ispitiți.