21De aceea, trebuie cu atât mai mult să luăm aminte la cele auzite, ca să nu fim depărtați de ele2:1 Sau: „să nu ajungem în derivă”.. 2Căci, dacă Cuvântul rostit
prin îngeri s‑a dovedit neclintit și dacă orice
17:2,5
abatere și orice neascultare și‑a primit pedeapsa cuvenită, 3cum
vom scăpa noi dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare, care
și‑a avut începutul în cuvintele Domnului și care a
fost confirmată de cei care au auzit‑o, 4fiind adeverită de Dumnezeu
19:11Rom. 15:18,191Cor. 2:4
cu
semne, minuni și felurite puteri și cu darurile Duhului Sfânt
, împărțite2:4 Lit. „împărțiri ale Duhului Sfânt”. după
voia Sa?
5Căci nu unor îngeri le‑a supus El lumea
2Pt. 3:13
viitoare despre care vorbim. 6Ba încă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire:
Ce
este omul ca să‑Ți aduci aminte de el
sau fiul omului ca să‑l cercetezi2:6 Gr. episképtomai se poate traduce prin „a avea grijă”, „a fi preocupat”, „a se îngriji” (de cineva).?
7L‑ai făcut cu puțin mai prejos decât îngerii,
cu slavă și cinste l‑ai încununat,
[l‑ai pus peste lucrările mâinilor Tale,]
8toate
Mt. 28:181Cor. 15:27Ef. 1:22
le‑ai supus sub picioarele lui.2:8 Ps. 8:4‑6.
Dacă i‑a supus totul, nu a lăsat nimic care să nu‑i fie supus. Acum însă, nu
vedem că i‑ar fi supuse toate. 9Dar Îl vedem pe Acela
care a fost făcut cu puțin mai prejos de îngeri, adică pe Isus, încununat
cu slavă și cinste2:9 Ps. 8:5. datorită morții pe care a suferit‑o. Astfel, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru
toți.
10Se cuvenea
ca, aducând pe mulți fii la slavă, Dumnezeu – pentru
care și prin care sunt toate – să‑L desăvârșească
prin suferințe pe întemeietorul mântuirii
lor. 11Căci Cel
care sfințește și cei sfințiți sunt toți dintr‑Unul singur; de aceea, nu‑I
este rușine să‑i numească frați, 12ci zice:
Voi vesti Numele Tău fraților Mei;
în mijlocul adunării Îți voi cânta laude.2:12 Ps. 22:22.
13Și iarăși:Îmi voi pune încrederea în El.2:13 Is. 8:17.
Și iarăși:Iată, eu și copiii pe care
17:6‑12
mi i‑a dat Dumnezeu!2:13 Is. 8:18.