Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2019 (EDCR)
2

Mântuirea cea mare

21De aceea, trebuie cu atât mai mult să luăm aminte la cele auzite, ca să nu fim depărtați de ele2:1 Sau: „să nu ajungem în derivă”.. 2Căci, dacă Cuvântul rostit

2:2
Dt. 33:2Fap. 7:53Gal. 3:19
prin îngeri s‑a dovedit neclintit și dacă orice
2:2
Num. 15:30Dt. 4:3
17:2,5
abatere și orice neascultare și‑a primit pedeapsa cuvenită, 3cum
2:3
Cap. 10:29.
vom scăpa noi dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare, care
2:3
Mt. 4:17
și‑a avut începutul în cuvintele Domnului și care a
2:3
Lc. 1:2
fost confirmată de cei care au auzit‑o, 4fiind adeverită de Dumnezeu
2:4
Mc. 16:20Fap. 14:3
19:11Rom. 15:18,191Cor. 2:4
cu
2:4
Fap. 2:22,43
semne, minuni și felurite puteri și cu darurile Duhului Sfânt
2:4
1Cor. 12:4,7,11
, împărțite2:4 Lit. „împărțiri ale Duhului Sfânt”. după
2:4
Ef. 1:5,9
voia Sa?

Căpetenia mântuirii

5Căci nu unor îngeri le‑a supus El lumea

2:5
Cap. 6:5.
viitoare despre care vorbim. 6Ba încă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire:

Ce

2:6
Iov 7:17Ps. 144:3
este omul ca să‑Ți aduci aminte de el

sau fiul omului ca să‑l cercetezi2:6 Gr. episképtomai se poate traduce prin „a avea grijă”, „a fi preocupat”, „a se îngriji” (de cineva).?

7L‑ai făcut cu puțin mai prejos decât îngerii,

cu slavă și cinste l‑ai încununat,

[l‑ai pus peste lucrările mâinilor Tale,]

8toate

2:8
Cap. 1:13.
le‑ai supus sub picioarele lui.2:8 Ps. 8:4‑6.

Dacă i‑a supus totul, nu a lăsat nimic care să nu‑i fie supus. Acum însă, nu

2:8
1Cor. 15:25
vedem că i‑ar fi supuse toate. 9Dar Îl vedem pe Acela
2:9
Flp. 2:7‑9
care a fost făcut cu puțin mai prejos de îngeri, adică pe Isus, încununat
2:9
Fap. 2:33
cu slavă și cinste2:9 Ps. 8:5. datorită morții pe care a suferit‑o. Astfel, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru
2:9
In. 3:162Cor. 5:151In. 2:2Ap. 5:9
toți.

10Se cuvenea

2:10
Lc. 24:46
ca, aducând pe mulți fii la slavă, Dumnezeu – pentru
2:10
Rom. 11:36
care și prin care sunt toate – să‑L desăvârșească
2:10
Cap. 12:2.
prin suferințe pe întemeietorul mântuirii
2:10
Cap. 5:9.
lor. 11Căci Cel
2:11
Cap. 10:10.
care sfințește și cei sfințiți sunt toți dintr‑Unul singur; de aceea, nu‑I
2:11
Mt. 28:10In. 20:17Rom. 8:29
este rușine să‑i numească frați, 12ci zice:

Voi vesti Numele Tău fraților Mei;

în mijlocul adunării Îți voi cânta laude.2:12 Ps. 22:22.

13Și iarăși:

Îmi voi pune încrederea în El.2:13 Is. 8:17.

Și iarăși:

Iată, eu și copiii pe care

2:13
In. 10:29
17:6‑12
mi i‑a dat Dumnezeu!2:13 Is. 8:18.

14Astfel, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, și
2:14
In. 1:14Rom. 8:3Flp. 2:7
El a fost părtaș la ele, pentru ca
2:14
1Cor. 15:54Col. 2:152Tim. 1:10
, prin moarte, să‑l nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe Diavolul, 15și să‑i elibereze pe cei care, prin frica morții
2:15
Rom. 8:152Tim. 1:7
, erau ținuți în robie toată viața lor. 16Căci, negreșit, nu îngerilor le vine El în ajutor, ci seminței lui Avraam.2:16 Sau: „El nu preia natura îngerilor, ci pe a seminței lui Avraam.” 17Prin urmare, trebuia să Se asemene
2:17
Flp. 2:7
fraților Săi în toate privințele, ca să devină un mare‑preot îndurător
2:17
Cap. 4:15;
și credincios2:17 Sau: „fidel”. înaintea lui Dumnezeu, făcând astfel ispășire pentru păcatele poporului. 18Căci
2:18
Cap. 4:15,16;
, întrucât El Însuși a suferit, când a fost ispitit, poate să vină în ajutor celor care sunt ispitiți.
3

Isus este mai mare decât Moise

31De aceea, frați sfinți, care aveți parte de chemarea

3:1
Rom. 1:71Cor. 1:2Ef. 4:1Flp. 3:142Tes. 1:112Tim. 1:92Pt. 1:10
cerească, luați aminte la Apostolul
3:1
Cap. 2:17;
și Marele‑Preot pe care Îl mărturisim, adică Isus, 2care a fost credincios Celui care L‑a rânduit, cum a fost și Moise în toată casa Lui3:2 Num. 12:7.. 3Căci Isus a fost găsit vrednic să aibă o slavă cu atât mai mare decât Moise, cu cât cel ce
3:3
Zah. 6:12Mt. 16:18
a zidit o casă are mai multă cinste decât casa însăși. 4(Orice casă este zidită de cineva, dar Cel ce
3:4
Cap. 1:2.
a zidit toate lucrurile este Dumnezeu.) 5Cât despre Moise
3:5
Vers. 2.
, el a fost credincios în toată casa lui Dumnezeu ca
3:5
Ex. 14:31Dt. 3:24Ios. 1:2
8:31
slujitor3:5 Num. 12:7., ca să dea mărturie
3:5
Dt. 18:15,18,19
despre lucrurile care urmau să fie vestite. 6Dar Hristos este credincios ca Fiu
3:6
Cap. 1:2.
peste
3:6
1Cor. 3:16
6:192Cor. 6:16Ef. 2:21,221Tim. 3:151Pt. 2:5
casa lui Dumnezeu, iar casa Lui suntem noi, dacă
3:6
Vers. 14. Cap. 6:11;
ținem [neclintite, până la sfârșit,] încrederea și nădejdea cu care ne lăudăm.

Odihnă pentru poporul lui Dumnezeu

7De aceea, cum zice Duhul
3:7
2Sam. 23:2Fap. 1:16
Sfânt:

Astăzi

3:7
Vers. 15.
, dacă auziți glasul Lui,

8nu vă împietriți inimile ca în ziua răzvrătirii,

ca în ziua ispitirii în pustiu,

9când M‑au ispitit părinții voștri,

M‑au pus la încercare

și au văzut lucrările Mele vreme de patruzeci de ani!

10De aceea M‑am scârbit de neamul acesta

și am zis: Ei veșnic se rătăcesc cu inima;

n‑au cunoscut căile Mele!

11Așa că am jurat în mânia Mea:

nu vor intra în odihna Mea!3:11 Ps. 95:7‑11.

12Luați seama, fraților, ca niciunul dintre voi să nu aibă o inimă rea și necredincioasă, care să îl despartă de Dumnezeul cel viu, 13ci îndemnați‑vă unii pe alții în fiecare zi, cât încă se spune „astăzi”, ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului! 14Căci ne‑am făcut părtași cu Hristos, dacă
3:14
Vers. 6.
ținem până la sfârșit învoiala de la început.

15Când se zice: Astăzi

3:15
Vers. 7.
, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii3:15 Ps. 95:7,8., 16cine
3:16
Num. 14:2,4,11,24,30Dt. 1:34,36,38
sunt cei ce s‑au răzvrătit după ce au auzit? Oare nu toți cei care ieșiseră din Egipt sub Moise? 17Și de cine S‑a scârbit El vreme de patruzeci de ani? Oare nu de cei care păcătuiseră și ale
3:17
Num. 14:22
26:65Ps. 106:261Cor. 10:5Iuda 1:5
căror trupuri moarte au căzut în pustiu? 18Și cui
3:18
Num. 14:30Dt. 1:34,35
S‑a jurat El că nu vor intra în odihna Lui? Oare nu celor ce s‑au răzvrătit? 19Așadar, vedem
3:19
Cap. 4:6.
că n‑au putut să intre din pricina necredinței.

4

41

4:1
Cap. 12:15.
luăm deci bine seama ca nu cumva, câtă vreme rămâne în picioare făgăduința intrării în odihna Lui, să se pomenească vreunul din voi că a sosit prea târziu. 2Căci și noi am primit vestea bună, asemenea lor. Dar acelora nu le‑a ajutat la nimic cuvântul auzit, pentru că nu s‑au unit în credință cu cei care au ascultat, 3pe când noi
4:3
Cap. 3:14.
, care am crezut, intrăm în odihnă. După cum a spus:

Am

4:3
Cap. 3:11.
jurat în mânia Mea:

nu vor intra în odihna Mea!4:3 Ps. 95:11.

Totuși, lucrările Lui se încheiaseră încă de la întemeierea lumii. 4Căci spune undeva despre ziua a șaptea astfel: Și Dumnezeu S‑a odihnit
4:4
Ex. 20:1
31:17
în ziua a șaptea de toate lucrările Lui.4:4 Gen. 2:2. 5Și iarăși, pe aceeași temă: Nu vor intra în odihna Mea! 6Fiindcă rămâne deci ca unii să intre în odihnă și fiindcă cei
4:6
Cap. 3:19.
cărora li s‑a adus întâi vestea bună n‑au intrat în ea din pricina neascultării, 7Dumnezeu hotărăște iarăși o zi – „astăzi” – zicând prin David, după atâta vreme, după cum s‑a spus:

Astăzi, dacă auziți glasul Lui,

nu vă împietriți inimile!4:7 Ps. 95:7,8.

8Căci, dacă le‑ar fi dat Iosua odihnă, nu mai vorbea Dumnezeu după aceea despre o altă zi. 9Rămâne deci o odihnă‑de‑sabat pentru poporul lui Dumnezeu. 10Căci cine a intrat în odihna Lui s‑a odihnit și el de lucrările lui, după cum Dumnezeu S‑a odihnit de lucrările Sale. 11Să ne grăbim deci să intrăm în acea odihnă, ca să nu cadă nimeni în aceeași
4:11
Cap. 3:12,18,19.
pildă de neascultare. 12Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu
4:12
Ier. 23:291Pt. 1:23
și plin de putere4:12 Gr. energḗs, „care lucrează”, „eficient”, „activ”, „energic”., mai tăios decât orice sabie
4:12
Ef. 6:17Ap. 1:16
cu două tăișuri; pătrunde
4:12
1Cor. 14:24,25
și desparte sufletul de duh și încheieturile de măduvă, judecând simțirile și gândurile inimii. 13Nicio
4:13
Ps. 33:13,14
90:8
139:11,12
făptură nu este ascunsă înaintea Lui, ci totul este gol și descoperit
4:13
Iov 26:6
34:21Pr. 15:11
în ochii Celui căruia Îi vom da socoteală.

Isus, Marele‑Preot

14Astfel, fiindcă avem un Mare‑Preot

4:14
Cap. 3:1.
însemnat, care
4:14
Cap. 7:26;
a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să
4:14
Cap. 10:23.
ținem tare mărturisirea noastră! 15Căci nu avem
4:15
Cap. 2:18.
un Mare‑Preot care să nu simtă cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul care a fost ispitit
4:15
Lc. 22:28
în toate privințele ca și noi, dar
4:15
2Cor. 5:211Pt. 2:221In. 3:5
a rămas fără păcat. 16
4:16
Cap. 10:19,21,22.
ne apropiem deci cu îndrăzneală4:16 Gr. parrhēsía, „franchețe”, „încredere”, „deschidere totală”, „curaj”. Același termen este folosit în cap. 10:19,35. de tronul harului, ca să primim îndurare și să găsim har și ajutor la vreme de nevoie!