51Orice mare‑preot, fiind luat dintre oameni, este rânduit
în relația
cu Dumnezeu, anume să
aducă daruri și jertfe pentru păcate. 2El
se poate arăta îngăduitor cu cei neștiutori și rătăciți fiindcă și
el este supus slăbiciunii, 3din pricina căreia
trebuie să aducă jertfe pentru păcate atât pentru popor, cât și pentru sine. 4Dar nimeni
nu‑și ia singur cinstea aceasta, ci trebuie să fie chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron
.
5Tot astfel
, nici Hristos nu Și‑a luat singur slava de a fi Mare‑Preot, ci o are de la Cel ce I‑a zis:
Tu ești Fiul
Meu, astăzi Te‑am născut.5:5 Ps. 2:7.
Tu
ești preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec.5:6 Ps. 110:4.
rugăciuni și cereri cu
strigăte mari și cu lacrimi către Cel ce
putea să‑L izbăvească de moarte (fiind ascultat datorită evlaviei5:7 Gr. eulábeia, „reverență”, „teamă sfântă”. Prin extensie, devoțiunea profundă pentru voia lui Dumnezeu. Sale), 8a învățat ascultarea
prin ceea ce a suferit, deși
era Fiu. 9Și, după ce a fost făcut desăvârșit
, S‑a făcut pentru toți cei ce ascultă de El sursa unei mântuiri veșnice, 10căci a fost numit de Dumnezeu Mare‑Preot după
rânduiala lui Melhisedec.
Pericolul apostaziei
11Asupra celor de mai sus avem multe
de zis, lucruri greu de explicat, căci v‑ați făcut greoi
la pricepere. 12Deși se cuvenea să fiți învățători de multă vreme, aveți nevoie să fiți învățați iarăși
adevărurile elementare ale cuvintelor lui Dumnezeu; ați ajuns să aveți nevoie de lapte
, nu de hrană tare. 13Cine se hrănește cu lapte încă nu s‑a obișnuit cu învățătura despre dreptate, ci este un copil
14:20Ef. 4:141Pt. 2:2
. 14Hrana tare este însă pentru cei maturi, pentru cei a căror judecată s‑a deprins, prin întrebuințare, să deosebească
binele de rău.