Legământul cel nou
81Punctul principal al celor spuse mai sus este că avem un astfel de Mare-Preot care
S-a așezat la dreapta tronului Măririi, în ceruri, 2ca slujitor al sanctuarului
, al adevăratului cort
, pe care l-a ridicat Domnul, nu un om. 3Orice mare-preot
este rânduit să aducă daruri și jertfe. De aceea,
era nevoie ca și El să aducă ceva. 4Dacă ar fi pe pământ, nici n-ar fi preot, fiindcă sunt cei ce aduc darurile după Lege. 5Ei slujesc o reprezentare și o umbră
a sanctuarului ceresc, după cum a fost înștiințat Moise de Dumnezeu, când urma să ridice cortul: Ia seama
27:8Num. 8:4Fap. 7:44
, i s-a zis, să faci totul după modelul care ți-a fost arătat pe munte!8:5 Ex. 25:40. 6Dimpotrivă, Hristos a dobândit
o slujbă cu atât mai înaltă, cu cât legământul al cărui Mijlocitor este El e mai bun, fiindcă a fost statornicit pe baza unor făgăduințe mai bune.
7De
altfel, dacă primul legământ ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost nevoie de un al doilea. 8Dar când îi mustră, Dumnezeu zice:
Iată, vin zile, zice Domnul,
când voi încheia cu casa lui Israel
și cu casa lui Iuda un legământ nou,
9nu ca legământul pe care l-am făcut cu părinții lor
în ziua când i-am luat de mână
ca să-i scot din țara Egiptului.
Pentru că n-au rămas în legământul Meu,
nici Eu nu M-am mai îngrijit de ei, zice Domnul.
10Ci iată
legământul pe care-l voi încheia cu casa lui Israel
după acele zile, zice Domnul:
voi pune legile Mele în cugetul lor
și le voi scrie în inima lor;
Eu voi
fi Dumnezeul lor,
și ei vor fi poporul Meu.
11Și nu
va mai învăța nimeni pe semenul său
ori pe fratele său zicând: „Cunoaște pe Domnul!”,
căci toți Mă vor cunoaște,
de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei.
12Pentru că voi fi îndurător cu nelegiuirile lor
și de păcatele
[și fărădelegile] lor nu-Mi voi mai aduce aminte.8:12 Ier. 31:31-34. (Ier. 38:31-34, în Septuaginta).
13Când zice
legământ nou, arată că cel dintâi este învechit. Iar ce este învechit și îmbătrânit este aproape de pieire.
Sanctuarul ceresc
91Primul legământ avea și el rânduieli pentru slujbă și un sanctuar
pământesc. 2A fost ridicat
un cort9:2 În vers. 2-3 și 6-7, autorul folosește gr. skēnḗ („cort”) pentru a denumi fiecare dintre cele două încăperi care formează primul sanctuar. În context, expresia „primul cort” (=prima încăpere) denumește Locul Sfânt, iar „al doilea cort” (=a doua încăpere) denumește Locul Preasfânt. În vers. 8, expresia „primul cort” denumește sanctuarul ca întreg, văzut în opoziție cu „cortul mai mare și mai desăvârșit” (vers. 9).: în
40:4
prima încăpere erau sfeșnicul
, masa
și pâinile pentru înfățișare9:2 Lit. „prezentarea pâinilor”. Referire la cele douăsprezece pâini care erau înfățișate înaintea lui Dumnezeu, de sabat, pe masa din sanctuar. După o săptămână, erau înlocuite și mâncate de preoți. Vezi Ex. 25:30; 35:13; 39:36. Lev. 24:5-9. Num. 4:7.. Acesta se chema Locul Sfânt. 3După
a doua catapeteasmă9:3 Gr. katapétasma, corespunzând ebr. paroḵeṯ (Ex. 26:31-35), perdeaua despărțitoare dintre locul sfânt și locul preasfânt (vezi cap. 6:19). Prima perdea era cea de la intrarea în locul sfânt. se afla o încăpere9:3 Lit. „cort”. numită Locul Preasfânt9:3 Sau: „Sfânta Sfintelor”., 4care avea altarul tămâierii9:4 Altarul tămâierii era așezat în Locul Sfânt (Ex. 30:6; 40:5. Lev. 16:12). În 1Rg. 6:22 (Textul Masoretic) se sugerează că era localizat în a doua încăpere a Templului lui Solomon., de aur, și
26:36
40:3,21
chivotul legământului, ferecat cu aur. În chivot erau un vas
de aur cu mană, toiagul lui Aaron
care înmugurise și tablele
34:29
40:20Dt. 10:2,51Rg. 8:9,212Cr. 5:10
legământului. 5Deasupra
chivotului se aflau heruvimii slavei, care umbreau capacul ispășirii9:5 Gr. hilastḗrion „ispășitor”., lucruri despre care nu avem acum vreme să vorbim în amănunt.
6Odată pregătite lucrurile acestea astfel, preoții
intrau mereu în prima încăpere ca să împlinească slujbele. 7Dar în a doua încăpere intra numai marele-preot, o dată
pe an, și nu fără sânge, pe
care îl aducea pentru sine și pentru păcatele din neștiință ale poporului. 8Prin aceasta, Duhul Sfânt
arăta că
încă nu se arătase calea spre sanctuar, câtă vreme încă stătea în picioare primul cort9:8 Sau: „câtă vreme încă era valabil primul cort”.. 9Acestea erau un simbol pentru vremea de acum, când se aduc daruri și jertfe care
nu pot duce la desăvârșire conștiința închinătorului. 10Aceste rânduieli exterioare au de-a face doar cu mâncăruri
, băuturi și felurite
îmbăieri, fiind rânduite până
la vremea îndreptării.
11Dar Hristos, devenit Mare-Preot al bunurilor
viitoare, prin
cortul9:11 Secvența „prin cortul” are fie valoare instrumentală („prin intermediul cortului”), fie valoare „locală”, indicând drumul străbătut de Hristos ca Mare-Preot (vezi cap. 4:14). mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mână omenească (adică nu face parte din această creație), 12nu cu
sânge de țapi și de viței, ci
5:9
cu însuși sângele Său a intrat în sanctuar, o dată pentru totdeauna, după ce a dobândit o răscumpărare veșnică. 13Căci, dacă sângele
taurilor și al țapilor și
cenușa unei junci, stropită peste cei întinați, aduc sfințire, spre curățirea trupului, 14cu cât mai mult sângele
lui Hristos, care
, prin Duhul cel veșnic, S-a adus pe Sine
jertfă fără pată lui Dumnezeu, va
curăți conștiința noastră de faptele
moarte, ca să-I slujim
Dumnezeului celui viu!
15Tocmai
de aceea Isus este Mijlocitorul
unui legământ nou, pentru ca
5:61Pt. 3:18
, prin moartea suferită pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub primul legământ, cei chemați să capete făgăduința unei moșteniri veșnice. 16Căci oriunde este un testament9:16 Gr. diathḗkē se poate traduce și prin „legământ”., trebuie să aibă loc moartea celui ce l-a făcut. 17Pentru că un testament
intră în vigoare după moartea lui, căci n-are nicio putere câtă vreme trăiește cel ce l-a făcut. 18De aceea nici primul legământ n-a fost încheiat fără sânge. 19După ce Moise a rostit înaintea întregului popor toate poruncile, potrivit Legii, a luat
sânge de viței și de țapi cu apă, lână stacojie și isop, a stropit cartea și tot norodul, 20zicând:
Acesta
este sângele legământului pe care l-a poruncit Dumnezeu pentru voi.9:20 Ex. 24:8.
și toate vasele de slujbă. 22După Lege, aproape toate lucrurile sunt curățite cu sânge, iar
17:11
fără vărsare de sânge nu este iertare.
Păcatul, înlăturat prin jertfa lui Hristos
23Era nevoie deci ca reprezentările
lucrurilor din ceruri să fie curățite în felul acesta, iar lucrurile cerești însele să fie curățite cu jertfe mai bune decât acestea. 24Căci
Hristos n-a intrat într-un sanctuar făcut de mâna omului, reprezentare9:24 Gr. antítypon, „antitip”, copie care imită un model ideal, numit arhetip (gr. týpos). a
celui adevărat, ci a intrat chiar în cer, ca să Se
înfățișeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. 25Dar nu ca să Se aducă pe Sine jertfă de mai multe ori, ca marele-preot, care intră în sanctuar an de an cu sânge care nu este al lui, 26fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii. Dimpotrivă, El S-a arătat o singură dată
, la sfârșitul
veacurilor, ca să înlăture păcatul prin jertfa Sa. 27Și
, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar
după aceea vine judecata, 28tot astfel și Hristos
, după ce S-a adus
pe Sine jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora
, Se va arăta a doua oară, dar nu în vederea păcatului, ci pentru cei ce-L
așteaptă, în vederea mântuirii.
101Legea, care are umbra
bunurilor
viitoare, nu înfățișarea propriu-zisă a lucrurilor, nu
poate niciodată, prin aceleași jertfe care se aduc neîncetat, an de an, să-i facă desăvârșiți
pe cei ce se apropie de Dumnezeu. 2Altfel, n-ar fi încetat oare aducerea lor dacă închinătorii, odată curățiți, n-ar mai fi avut conștiința păcatelor? 3Dar
tocmai prin ele se face amintirea păcatelor an de an; 4căci este cu neputință
ca sângele taurilor și al țapilor să îndepărteze păcatele.
5De aceea, când vine în lume, Hristos zice:
Jertfă și ofrandă n-ai voit,
ci Mi-ai pregătit un trup;
6arderi-de-tot
și jertfe pentru păcat
nu Ți-au fost pe plac.
7Atunci am zis: „Iată-Mă,
în sulul cărții este scris despre Mine,
vin să fac voia Ta, Dumnezeule!”10:7 Ps. 40:6-8. (Septuaginta, Ps. 39:7-9).
8După ce a zis mai întâi:Jertfe și ofrande,
arderi-de-tot și jertfe pentru păcat
n-ai voit, nici nu Ți-au fost pe plac10:8 Abreviere a citatului precedent.
(jertfe aduse după Lege), 9a zis apoi: Iată-Mă, vin să fac voia Ta! Astfel desființează rânduiala dintâi, ca să o pună în loc pe a doua. 10Prinaceastă „voie” suntem sfințiți noi, prin
aducerea ca jertfă a trupului lui Isus Hristos, o dată pentru totdeauna.
11Și, pe când orice preot slujește în fiecare
zi și aduce în mod repetat aceleași jertfe, care
niciodată nu pot șterge păcatele, 12El
, dimpotrivă, după ce a adus pentru totdeauna o singură jertfă pentru păcate, S-a așezat la dreapta lui Dumnezeu 13și așteaptă de acum înainte ca vrăjmașii
Lui să-I fie făcuți reazem picioarelor Lui. 14Căci printr-o singură ofrandă El
i-a desăvârșit pentru totdeauna pe cei ce sunt sfințiți. 15Despre acest lucru ne dă mărturie și Duhul Sfânt, căci, după ce zice:
16Iată legământul pe care-l voi încheia cu ei
după acele zile, zice Domnul:
Voi pune legile Mele în inimile lor
și le voi scrie în cugetul lor,
17adaugă: Iar de păcatele și de fărădelegile lor
nu-Mi voi mai aduce aminte.10:17 Ier. 31:33,34. Reluare a textului citat în Cap. 8:10,12.
18Dar, acolo unde este iertarea acestora, nu mai este nevoie de o ofrandă pentru păcat.Îndemn și avertizare
19Așadar, fraților, fiindcă avem îndrăzneală să intrăm
în sanctuar prin sângele
3:12
lui Isus, 20pe calea
cea nouă și vie pe care ne-a deschis-o prin
catapeteasmă, adică prin trupul Său, 21și fiindcă avem un Preot
însemnat pus peste casa
lui Dumnezeu, 22să
ne apropiem cu o inimă sinceră, cu credință deplină
, cu inimile curățite de
o conștiință vinovată și cu trupurile spălate
cu apă curată! 23Să
ținem neclintită mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios
este Cel ce a făcut făgăduința! 24Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune, 25fără a neglija
adunarea noastră, cum au unii obiceiul! Dimpotrivă, să ne îndemnăm unii pe alții, și aceasta cu atât mai mult, cu cât vedeți că se apropie
Ziua!
26Căci, dacă
păcătuim în mod voit după
ce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, 27ci o așteptare înfricoșată a judecății și văpaia
unui foc care-i va mistui pe împotrivitori. 28Cine
a încălcat Legea lui Moise trebuia să fie omorât fără milă pe baza mărturiei
a doi sau trei martori10:28 Dt. 17:6.. 29Cu cât
mai aspră credeți că va fi pedeapsa de care va avea parte acela care Îl calcă în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, nesocotește sângele legământului cu care a fost sfințit și Îl batjocorește
pe Duhul harului? 30Căci știm cine este Cel ce a zis:
A
Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!10:30 Dt. 32:35.
Domnul va judeca pe poporul Său.10:30 Dt. 32:36.
31Cumplitlucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!
32Aduceți-vă
aminte de zilele de la început, când, după ce ați fost luminați
, ați dus o mare
luptă, însoțită de suferințe: 33uneori ați fost ținta publică
a ocărilor și necazurilor, iar alteori le-ați fost alături
celor care au avut parte de ele. 34Ați suferit alături de cei întemnițați
și ați acceptat cu bucurie să vă fie luate
averile, știind că aveți
19:21Lc. 12:331Tim. 6:19
în ceruri o avuție mai bună, care dăinuie. 35Nu renunțați la îndrăzneala voastră, care va avea o mare răsplătire
! 36Căci
aveți nevoie de statornicie pentru ca, după ce ați împlinit voia lui Dumnezeu, să dobândiți
ce v-a fost făgăduit.
37Încă
puțin, foarte puțin;10:37 Is. 26:20.
Cel ce vine va veni și nu va zăbovi.
38Dar cel drept
prin credință va trăi.
Însă, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu-Și găsește plăcerea în el.10:38 Hab. 2:3,4.
39Noi însă nu suntem dintre aceia caredau înapoi, ca să piară, ci dintre aceia care au credință
pentru mântuirea sufletului.
