91Primul legământ avea și el rânduieli pentru slujbă și un sanctuar
pământesc. 2A fost ridicat
un cort9:2 În vers. 2‑3 și 6‑7, autorul folosește gr. skēnḗ („cort”) pentru a denumi fiecare dintre cele două încăperi care formează primul sanctuar. În context, expresia „primul cort” (=prima încăpere) denumește Locul Sfânt, iar „al doilea cort” (=a doua încăpere) denumește Locul Preasfânt. În vers. 8, expresia „primul cort” denumește sanctuarul ca întreg, văzut în opoziție cu „cortul mai mare și mai desăvârșit” (vers. 9).: în
40:4
prima încăpere erau sfeșnicul
, masa
și pâinile pentru înfățișare9:2 Lit. „prezentarea pâinilor”. Referire la cele douăsprezece pâini care erau înfățișate înaintea lui Dumnezeu, de sabat, pe masa din sanctuar. După o săptămână, erau înlocuite și mâncate de preoți. Vezi Ex. 25:30; 35:13; 39:36. Lev. 24:5‑9. Num. 4:7.. Acesta se chema Locul Sfânt. 3După
Ex. 26:31,33
40:3,21
a doua catapeteasmă9:3 Gr. katapétasma, corespunzând ebr. paroḵeṯ (Ex. 26:31‑35), perdeaua despărțitoare dintre locul sfânt și locul preasfânt (vezi cap. 6:19). Prima perdea era cea de la intrarea în locul sfânt. se afla o încăpere9:3 Lit. „cort”. numită Locul Preasfânt9:3 Sau: „Sfânta Sfintelor”., 4care avea altarul tămâierii9:4 Altarul tămâierii era așezat în Locul Sfânt (Ex. 30:6; 40:5. Lev. 16:12). În 1Rg. 6:22 (textul masoretic) se sugerează că era localizat în a doua încăpere a Templului lui Solomon., de aur, și
26:36
40:3,21
chivotul legământului, ferecat cu aur. În chivot erau un vas
de aur cu mană, toiagul lui Aaron
care înmugurise și tablele
34:29
40:20Dt. 10:2,51Rg. 8:9,212Cr. 5:10
legământului. 5Deasupra
chivotului se aflau heruvimii slavei, care umbreau Capacul Ispășirii9:5 Gr. hilastḗrion „ispășitor”., lucruri despre care nu avem acum vreme să vorbim în amănunt.
6Odată pregătite lucrurile acestea astfel, preoții
intrau mereu în prima încăpere ca să împlinească slujbele. 7Dar în a doua încăpere intra numai marele‑preot, o dată
Ex. 30:10Lev. 16:2,11,12,15,34
pe an, și nu fără sânge, pe
7:27
care îl aducea pentru sine și pentru păcatele din neștiință ale poporului. 8Prin aceasta, Duhul Sfânt
arăta că
încă nu se arătase calea spre sanctuar, câtă vreme încă stătea în picioare primul cort9:8 Sau: „câtă vreme încă era valabil primul cort”.. 9Acestea erau un simbol pentru vremea de acum, când se aduc daruri și jertfe care
10:1,11Gal. 3:21
nu pot duce la desăvârșire conștiința închinătorului. 10Aceste rânduieli exterioare au de‑a face doar cu mâncăruri
, băuturi și felurite
îmbăieri, fiind rânduite până
Ef. 2:15Col. 2:20
la vremea îndreptării.
11Dar Hristos, devenit Mare‑Preot al bunurilor
viitoare, prin
cortul9:11 Secvența „prin cortul” are fie valoare instrumentală („prin intermediul cortului”), fie valoare „locală”, indicând drumul străbătut de Hristos ca Mare‑Preot (vezi cap. 4:14). mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mână omenească (adică nu face parte din această creație), 12nu cu
sânge de țapi și de viței, ci
5:9
cu însuși sângele Său a intrat în sanctuar, o dată pentru totdeauna, după ce a dobândit o răscumpărare veșnică. 13Căci, dacă sângele
taurilor și al țapilor și
cenușa unei junci, stropită peste cei întinați, aduc sfințire, spre curățirea trupului, 14cu cât mai mult sângele
lui Hristos, care
, prin Duhul cel veșnic, S‑a adus pe Sine
Ef. 5:2Tit 2:14
jertfă fără pată lui Dumnezeu, va
10:22
curăți conștiința noastră de faptele
moarte, ca să‑I slujim
Dumnezeului celui viu!
15Tocmai
de aceea Isus este Mijlocitorul
8:6
12:24
unui legământ nou, pentru ca
5:61Pt. 3:18
, prin moartea suferită pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub primul legământ, cei chemați să capete făgăduința unei moșteniri veșnice. 16Căci oriunde este un testament9:16 Gr. diathḗkē se poate traduce și prin „legământ”., trebuie să aibă loc moartea celui ce l‑a făcut. 17Pentru că un testament
intră în vigoare după moartea lui, căci n‑are nicio putere câtă vreme trăiește cel ce l‑a făcut. 18De aceea nici primul legământ n‑a fost încheiat fără sânge. 19După ce Moise a rostit înaintea întregului popor toate poruncile, potrivit Legii, a luat
sânge de viței și de țapi cu apă, lână stacojie și isop, a stropit cartea și tot norodul, 20zicând:
Acesta
este sângele legământului pe care l‑a poruncit Dumnezeu pentru voi.9:20 Ex. 24:8.
23Era nevoie deci ca reprezentările
lucrurilor din ceruri să fie curățite în felul acesta, iar lucrurile cerești însele să fie curățite cu jertfe mai bune decât acestea. 24Căci
Hristos n‑a intrat într‑un sanctuar făcut de mâna omului, reprezentare9:24 Gr. antítypon, „antitip”, copie care imită un model ideal, numit arhetip (gr. týpos). a
celui adevărat, ci a intrat chiar în cer, ca să Se
înfățișeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. 25Dar nu ca să Se aducă pe Sine jertfă de mai multe ori, ca marele‑preot, care intră în sanctuar an de an cu sânge care nu este al lui, 26fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii. Dimpotrivă, El S‑a arătat o singură dată
, la sfârșitul
10:101Pt. 3:18
veacurilor, ca să înlăture păcatul prin jertfa Sa. 27Și
, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar
după aceea vine judecata, 28tot astfel și Hristos
, după ce S‑a adus
pe Sine jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora
, Se va arăta a doua oară, dar nu în vederea păcatului, ci pentru cei ce‑L
așteaptă, în vederea mântuirii.