Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2019 (EDCR)
1

Urarea

11Iacov

1:1
Fap. 15:13
, rob
1:1
Tit 1:1
al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Hristos, către cele
1:1
Fap. 26:7
douăsprezece seminții care
1:1
Dt. 32:26In. 7:351Pt. 1:1
sunt răspândite în lume: Salutări!

Credință și înțelepciune

2Frații mei, când treceți prin felurite

1:2
1Pt. 1:6
încercări, să
1:2
Mt. 5:12Fap. 5:41Evr. 10:341Pt. 4:13,16
le priviți cu toată bucuria, 3fiindcă știți
1:3
Rom. 5:3
că încercarea1:3 Gr. dokímion (folosit în NT numai aici și în 1Pt. 1:7) poate denumi nu doar „încercarea” sau „testarea”, ci și „valoarea constatată în urma testării”. credinței voastre aduce răbdare. 4Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, ca să fiți desăvârșiți, întregi și să nu vă lipsească nimic.

5Dacă

1:5
1Rg. 3:9,11,12Pr. 2:3
vreunul dintre voi are nevoie de înțelepciune, să o
1:5
Mt. 7:7In. 14:13
15:7
16:23
ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără reproșuri, și ea îi va fi dată. 6Dar
1:6
Mc. 11:241Tim. 2:8
să o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc, pentru că cine se îndoiește seamănă cu valul mării, clătinat și dus de vânt încoace și încolo. 7Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, 8căci este un om
1:8
Cap. 4:8.
cu inima împărțită și nestatornic în toate căile sale.

Sărăcie și bogăție

9Cel aflat într-o stare smerită să se laude cu înălțarea lui. 10Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui, căci

1:10
Cap. 4:14.
va trece ca floarea ierbii. 11Răsare soarele cu arșița lui și usucă iarba: floarea ei cade jos, și frumusețea înfățișării ei piere – tot așa se va veșteji bogatul în umblările lui.

Încercare și ispită

12Ferice de omul care rabdă ispita1:12 Termenul „ispită” traduce gr. peirasmós „încercare”, „ispită”, folosit și în cap. 1:2.! Căci, după ce a fost găsit bun1:12 Gr. dókimos „testat”, „încercat”, „aprobat”, termen înrudit cu dokímion „încercare”, „testare” din vers. 3., va primi cununa

1:12
Cap. 2:5.
vieții, pe care
1:12
Cap. 2:5.
le-a făgăduit-o [Dumnezeu] celor ce-L iubesc. 13Nimeni, când este ispitit1:13 Sau: „încercat” (aici și peste tot în pasaj)., să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu”! Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, și El Însuși nu ispitește pe nimeni. 14Ci fiecare este ispitit când este atras de propria lui poftă și momit. 15Apoi pofta
1:15
Iov 15:35Ps. 7:14
, când a zămislit, dă naștere păcatului; și păcatul, odată înfăptuit, aduce1:15 Lit. „naște”. moarte
1:15
Rom. 6:21,23
.

16Nu vă înșelați, preaiubiții mei frați: 17orice

1:17
In. 3:271Cor. 4:7
lucru bun pe care-l primim și orice dar desăvârșit sunt de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în
1:17
Num. 23:191Sam. 15:29Mal. 3:6Rom. 11:29
care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare1:17 Adică „umbră care-și mută locul”, imagine care evocă umbra mișcătoare proiectată de soare asupra obiectelor de pe pământ. Dumnezeu, „Tatăl luminilor”, nu este caracterizat de fluctuațiile care afectează corpurile cerești.. 18El
1:18
In. 1:13
3:31Cor. 4:151Pt. 1:23
, potrivit voii Sale, ne-a născut prin Cuvântul adevărului ca
1:18
Ef. 1:12
să fim un prim rod
1:18
Ap. 14:4
al făpturilor Lui.

Importanța împlinirii Cuvântului

19Să știți, preaiubiții mei frați: orice om să

1:19
Ecl. 5:1
fie grabnic la ascultare, încet
1:19
Pr. 10:19
17:27Ecl. 5:2
la vorbire și zăbavnic la mânie
1:19
Pr. 14:17
16:32Ecl. 7:9
, 20căci mânia omului nu ajută la îndeplinirea dreptății lui Dumnezeu1:20 Lit. „mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu”.. 21De aceea, lepădați
1:21
Col. 3:81Pt. 2:1
orice necurăție și orice revărsare de răutate și primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi, care
1:21
Fap. 13:26Rom. 1:161Cor. 15:2Ef. 1:13Tit 2:11Evr. 2:31Pt. 1:9
vă poate mântui sufletele!

22Fiți împlinitori

1:22
Mt. 7:21Lc. 6:46
11:28Rom. 2:131In. 3:7
ai Cuvântului, nu numai ascultători care se înșală singuri. 23Căci, cine
1:23
Cap. 2:14.
aude Cuvântul și nu-l împlinește seamănă cu un om care își privește chipul într-o oglindă 24și, după ce s-a privit, pleacă și uită îndată cum era. 25Dar cine
1:25
2Cor. 3:18
își va adânci privirile în legea
1:25
Cap. 2:12.
desăvârșită, care este legea libertății, și va stărui în ea nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi
1:25
In. 13:17
fericit în ceea ce face.

26Dacă cineva crede că este religios, dar nu-și

1:26
Ps. 34:13
39:11Pt. 3:10
ține în frâu limba, ci își înșală inima, religiozitatea unui astfel de om este zadarnică. 27Religiozitatea curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este aceasta: să-i
1:27
Is. 1:16,17
58:6,7Mt. 25:36
cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor și
1:27
Cap. 4:4.
să ne păzim neîntinați de lume.

2

Dragostea este nepărtinitoare

21Frații mei, să nu țineți credința Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând

2:1
1Cor. 2:8
la fața omului
2:1
Lev. 19:15Dt. 1:17
16:19Pr. 24:23
28:21Mt. 22:16Iuda 1:16
! 2Căci, dacă intră în adunarea voastră un om purtând un inel de aur și haine scumpe și intră și un sărac în haine ponosite, 3iar voi îi dați atenție celui ce poartă haine scumpe și-i ziceți: „Tu stai în locul acesta bun!”, și apoi îi ziceți săracului: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Stai jos, la picioarele mele!”, 4nu faceți voi oare deosebiri între voi și nu vă faceți voi judecători cu gânduri rele? 5Ascultați, preaiubiții mei frați: nu i-a
2:5
In. 7:481Cor. 1:26,28
ales Dumnezeu pe săracii acestei lumi ca să-i facă bogați
2:5
Lc. 12:211Tim. 6:18Ap. 2:9
în credință și moștenitori ai Împărăției, pe care
2:5
Cap. 1:12.
le-a făgăduit-o celor ce-L iubesc? 6Iar voi
2:6
1Cor. 11:22
îl înjosiți pe cel sărac! Oare nu bogații vă asupresc și nu ei vă
2:6
Cap. 5:6.
târăsc la judecată? 7Nu batjocoresc ei frumosul Nume care a fost invocat asupra voastră?

8Dacă, în schimb, împliniți cu adevărat Legea împărătească, potrivit Scripturii – să-l

2:8
Mt. 22:39Rom. 13:8,9Gal. 5:14
6:2
iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți2:8 Lev. 19:18. – bine faceți. 9Dar dacă aveți în vedere fața omului, faceți un păcat și sunteți osândiți de Lege ca niște călcători de Lege. 10Căci cine păzește toată Legea, dar greșește2:10 Lit. „se poticnește” (în îndeplinirea unei singure porunci). într-o singură poruncă se face
2:10
Dt. 27:26Mt. 5:19Gal. 3:10
vinovat de toate, 11fiindcă Cel ce a zis: Să nu săvârșești adulter2:11 Ex. 20:14. a zis și: Să nu ucizi2:11 Ex. 20:13.. Acum, dacă nu săvârșești adulter, dar ucizi, te faci călcător al Legii.

12Să vorbiți și să lucrați ca niște oameni care vor fi judecați de Legea

2:12
Cap. 1:25.
libertății: 13căci judecata
2:13
Iov 22:6Pr. 21:13Mt. 6:15
18:35
25:41,42
este fără milă pentru cel ce n-a avut milă, dar mila
2:13
In. 4:17,18
triumfă asupra judecății.

Credință și fapte

14Frații mei, la ce bun

2:14
Cap. 1:23.
să spună cineva că are credință, dacă nu are și fapte? Poate oare credința aceasta să-l mântuiască? 15Dacă
2:15
Iov 31:19,20Lc. 3:11
un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele, 16la ce bun să le zică
2:16
1In. 3:18
unul dintre voi: „Mergeți în pace, încălziți-vă și săturați-vă!” fără să le dea cele necesare trupului? 17Tot astfel și credința: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși.

18Cineva însă ar putea zice: „Tu ai credință, iar eu am fapte.” Arată-mi credința ta fără fapte, iar

2:18
Cap. 3:13.
eu îți voi arăta credința mea din faptele mele! 19Tu crezi că Dumnezeu este unul, și bine faci; dar și
2:19
Mt. 8:29Mc. 1:24
5:7Lc. 4:34Fap. 16:17
19:15
demonii cred, și se înfioară!

20Vrei deci să înțelegi, om nesocotit, că, fără fapte, credința este zadarnică2:20 Sau: „inutilă”, „fără valoare”.? 21Avraam, părintele nostru, n-a fost el îndreptățit prin fapte când

2:21
Gen. 22:9,12
l-a adus pe Isaac, fiul său, jertfă pe altar? 22După cum vezi
2:22
Evr. 11:12
, credința lucra împreună cu faptele lui și, prin fapte, credința a ajuns desăvârșită. 23Astfel s-a împlinit Scriptura, care zice: Avraam L-a
2:23
Rom. 4:3Gal. 3:6
crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s-a socotit ca dreptate2:23 Gen. 15:6. și el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu”2:23 2Cr. 20:4. Is. 41:8; 51:2. Dan. 3:35 (Septuaginta).. 24Vedeți, așadar, că prin fapte este îndreptățit omul, și nu numai prin credință! 25Tot așa, desfrânata Rahav
2:25
Ios. 2:1Evr. 11:31
n-a fost ea îndreptățită prin fapte când i-a găzduit pe soli și i-a scos afară pe alt drum? 26După cum trupul fără duh este mort, tot astfel și credința fără fapte este moartă.